 Rîsu-plînsu cu gãletile date moca
La pomanã, înainte!
• unii pietreni au avut parte de un week-end zbuciumat, înghesuindu-se ca-n vremurile trecute la fructe cu pret redus • un supermarket a vîndut portocale cu 13,99 lei gãleata • în recipient se puteau pune pînã pe la vreo sapte kg de fructe, pretul fiind acelasi, pentru cã nu se cîntãrea continutul gãletii • O vorbã din popor spune cã „se bat hunii“ la gura celor ce-s flãmînzi si mãnîncã precum lupii. Adaptînd la vremurile actuale, gurile a sute de pietreni mãnîncã zilele acestea portocale cît pentru toatã iarna! Muuuulte, avînd în vedere cã tot week-end-ul trecut, un supermarket din Piatra Neamt a vîndut portocale ale cãror preturi ajungeau pînã spre 1,5 lei pe kg. Vestea s-a rãspîndit prin tîrg de vineri spre searã, cînd clientilor aflati în supermarket „le-a pus Dumnezeu mîna în cap“, trezindu-se cã pot pleca acasã cu grãmada de portocale contra sumei de 13,99 lei. Atractia serii erau gãletile goale, asezate în tenacuri imense. Angajatii aduceau sute de lãzi din carton, în care erau frumos asezate citricele. Clientii îsi puneau în gãletile gratuite fructe atîtea cîte încãpeau, „cu vîrf si îndesat“. A doua zi s-a pãstrat traditia, asigurîndu-se aceleasi gãleti de zece litri, gratis, care sã fie umplute cu portocale. Afacerea a mers strunã, citricele cu pricina vînzîndu-se în cantitãti ce n-au fost atinse poate nici de Sãrbãtorile de iarnã, mai multe zile la rînd.
De-ar avea omul mai multe mîini...
Duminicã, zi de mers la bisericã. Cu unele exceptii, cum s-a întîmplat pe 23 ianuarie, cînd multe dintre babe au renuntat la a se mai ruga în fata altarului, pentru aceeasi gãleatã cu portocale. De la deschiderea supermarketului, lumea a dat nãvalã la fructe. Parcã altceva nu mai conta în magazin. Gãletile, la fel de frumos stivuite, îsi asteptau viitorii proprietari. Pînã spre ora 11, cîtiva paleti cu lãzi pline cu fructe fuseserã epuizati. Zeci de oameni de toate vîrstele stãteau bosumflati cã rãmãseserã fãrã „pomanã“. Un angajat al magazinului dãdea asigurãri cã se pregãteste un nou palet, asa cã se simte suflul usurãrii poporului dornic de fructe. ÃŽn fata magazinului mai erau cîte opt-zece cãrucioare, asezate pe trei rînduri, de o parte si de alta a intrãrii. Celelalte sute, cam toate, contineau gãleti ce asteptau sã fie umplute. Si nu trece mult si apare paletul. Tînãrul care îl trãgea pe coridorul devenit neîncãpãtor si-a riscat integritatea corporalã cînd a tãbãrît multimea peste el. Ce-a urmat e greu de descris. Si cu bani sã se fi dat acele fructe, parcã nu-ti venea sã crezi cã oamenii pot fi atît de rapaci. Bãtrîni care abia se tineau pe picioare s-au înfipt si au luat în brate o cutie, douã. Bãbute, iuti de mîini, cãrãbãneau din cutii si îndesau în gãleti. Cei mai smecheri au constatat cã dacã puneau cîte sase fructe pe-un rînd, aveau sã se aleagã cu vreo opt kile în total. Plus gãleata moca. O bucatã de plastic cu care fusese legatã stiva de lãzi stãtea în calea multor „flãmînzi“. Cîtiva s-au împiedicat, dar au preferat sã cadã pe spatele sau bratele celor alãturi de care se împingeau decît sã lase prada. Un cuplu vîrstnic aranja într-un echilibru perfect fructele în douã gãleti. Dupã ce au golit douã lãzi, bãtrîna a început sã-si dojeneascã partenerul, pentru cã refuza sã mai aducã o ladã. „Nu putem sã le cãrãm pe toate... N-avem atîtea mîini...“, zicea spãsit bãtrînul.
„Nesimtito“
Consoarta însã nu putea fi înduplecatã si supãratã cã mosul a refuzat sã mai aducã o ladã cu fructe, a mers si s-a dotat singurã, luptînd corp la corp cu semenii. A revenit la cos. ÃŽntre timp bãrbatul s-a dus sã aducã gãleeata de rigoare, timp în care o femeie la vreo 40-50 de ani, s-a dus sã ia din lada bãtrînei, nestiind cã era deja proprietate personalã. S-a ales cu o palmã peste mînã si cu apelativul „nerusinato“. Atentase la bunul altuia. Drumul spre casele de marcat a fost un adevãrat calvar. Sute de oameni, cu mii de fructe portocalii, aveau de trecut prin skenner-ul casieritelor, pentru a pleca spre domiciliu. La coadã, printre altele bucsite de citrice, un cãrut în care un bãrbat pusese nu mai putin de cinci gãleti cu protocale. Iar în putinul loc ce mai rãmãsese îsi proptise copilul, un tînc de patru-cinci ani. Cînd a ajuns la casã a muncit din greu sã aseze vîrfurile gãletilor, astfel încît sã încapã cît mai multe protocale. Altceva nu mai cumpãrase. Nici mãcar un chec de un leu, asezat pe raftul de la casa de marcat, pe care si-l dorea cu ardoare copilul. Lumea s-a uitat cu jind la el, cã pentru vreo 70 de lei s-a dus acasã cu un munte de portocale. Dar au fost la liber. Fiecare a luat cît a putut duce. Afacerea supermarketului a duduit. Poate si oamenii care s-au cãlcat în picioare au fost multumiti. Sã duci acasã vreo 20, 30 sau 40 de kile de portocale nu-i de ici, de colo. Dar cîte astfel de fructe poti mînca? Or fi avînd toti familii numeroase? N-am crede! Impresia e cã multimea de oameni a actionat gregar, sub impulsul momentului, contînd mai putin necesitãtile cotidiene.
|
Autentificare
