 Întorsi din Italia în sicriu
• cei patru copii arsi de vii în urmã cu douã sãptãmîni într-un incendiu petrecut în Italia au ajuns vinerea trecutã pe tãrîm natal • cele douã familii nãpãstuite au fost ajutate de primarul Bicazului • preotul din oras a cerut însã bani pentru a oferi mai mult de un singur loc de veci Cei patru copii arsi de vii în urmã cu douã sãptãmîni într-un incendiu petrecut în locuinta improvizatã într-un cartier din mãrginimea Romei - Italia au ajuns vinerea trecutã pe tãrîm natal. Sicriile sigilate, pãstrînd ceea ce a mai rãmas din trupurile lor, au fost depuse într-un apartament dintr-un bloc al cartierului Dodeni, cartier în care pînã mai ieri cei patru nãpãstuiti de soartã trãiau, se jucau sau mergeau la scoalã. De sîmbãtã dimineata locul de priveghi este cãlcat în permanentã de toti trãitorii locului si nu numai, oameni, maturi sau copii, români ori tigani, de cãtre toti cei care doresc sã-si ia adio de la sufletele nevinovate ale celor asupra cãrora s-au rãsfrînt parcã toate pãcatele lumii. Purtînd tristetea în suflet si hainele cernite, la cãpãtîiul celor trecuti în nefiintã prin chinuri cumplite, se aflã mai mereu pãrintii, rudele si prietenii acestora. Ei trãiesc momente de neagrã supãrare si parcã nici dupã douã sãptãmîni de la nenorocire nu si-au iesit din starea initialã de soc. Reusim cu greu sã intrãm în dialog cu cîtiva dintre cei asupra cãrora parcã s-a nãruit întregul cer. Spusele lor incumbã un amestec de durere trãitã în ultimile zile, nefericirea de a fi tigani si de aici variile forme de rasism trãite pe viu, multumirea pentru modul cum au fost ajutati de cãtre italieni pentru a-i aduce pe copii în tarã si fatã de primarul Bicazului, Constantin Catrinoiu, care a preluat serviciile de transport de la aeroportul din Bacãu spre casã si chiar unele cheltuieli de înmormîntare, dar si nemultumirea de modul în care au fost tratati de cãtre biserica Bicazului în acordarea locurilor de veci. „Trãim parcã un blestem continuu. Am plecat din România pentru cã aici nu gãseam de lucru si nu voiam ca cei sase copii ai mei sã ajungã sã cerseascã un blid cu mîncare. Cu 2 milioane ajutor social nu puteam hrãni atîtea guri. Si-apoi aici nu eram tratati cu respect fiindcã eram considerati tigani. Ce folos cã în Italia am fost respectati, dacã pînã la urmã ni s-a întîmplat aceastã mare nenorocire. Nici acum, dupã douã sãptãmîni, nu pot sã-mi închipui cum s-a petrecut aceastã catastrofã si de la ce a luat foc locul în care trãiam. Am primit un sprijin mare din partea presedintelui, a Papei si a preotului Guido de la biserica pe care o frecventam ca crestini la Roma, cãrora n-am cuvinte sã le multumesc. De asemenea, vreau sã-i multumesc primarului din Bicaz, care a plãtit transportul sicriilor din Bacãu si cã ne-a fãcut pomenile, cozonacul si o sutã de colaci, asta pentru înmormîntare. Dar nu pot sã multumesc preotului din oras, care ne-a spus sã îngropãm copiii unii peste altii, cã nu ne dã decît un loc de veci. Dacã nu vrem asa, sã plãtim 8 milioane de fiecare groapã, adicã în total 32 de milioane. De unde sã luãm noi acum atîtia bani?“, a spus Elena Moldovan, mama asupra cãreia necazul a cãzut întreit.
„Cu ce-am gresit în fata lui Dumnezeu?“
Nenorocirea a luat din familia lui Mircea Erdei, sotul femeii, trei din cei sase copii. Pe Sebastian de 12 ani, Patricia de 9 ani si Mircea de 5 ani. „Bietii copilasi! Nu-mi pot reveni. Te duci la muncã în strãinãtate, si-ti gãsesti sfîrsitul printre strãini. A vuit lumea de o asa durere. Vuieste întreg cartierul Dodeni de o asa întîmplare tragicã“, ne-a declarat Garofita Pãrus, sora tatãlui îndurerat. Aceasta a aflat despre necazul abãtut asupra rudelor ei apropiate prin intermediul televizorului. „ÃŽn urmã cu douã sãptãmîni, dimineata, cînd am dat drumul la televizor, la stiri, tocmai se anunta despre cele întîmplate în Italia. Cînd mã uit mai bine, vãd pe fratele meu si pe cumnatã-mea. Am rãmas încremenitã. Am pus mîna pe telefon si am sunat sã aflu din gura lor ce s-a petrecut acolo. Mi-au confirmat cele vãzute la televizor. De-atunci trãiesc o durere cumplitã. Acum sãrmanii copii au ajuns acasã în cosciug. Nu mai pot. De ce tocmai nouã sã ni se întîmple asa ceva? Cu ce-am gresit în fata lui Dumnezeu?“, îsi povesteste Garofita necazul printre lacrimi. Vecinii, si-n general oamenii cartierului Dodeni, sînt foarte marcati de cele întîmplate familiei Lãcãtusu, de altfel o familie de rromi foarte numeroasã si integratã climatului social al locului. Pe tot parcursul zilelor de cînd trupurile micutilor ce-si dorm somnul de veci se aflã încã pe pãmînt, oamenii discutã numai acest subiect, compãtimindu-i. „Mare nenorocire! Sã-ti pierzi patru copii o datã. Si-n ce chinuri, sãrãcutii de ei? Nu este durere mai mare pe lumea asta“, cam asa sunã vorbele oricãruia dintre vecinii cu care încerci în treacãt sã schimbi cîteva vorbe. Asadar familia Lãcãtusu din Bicaz trece de zile bune prin momente cumplite.
Viatã transformatã în cosmar
Drama petrecutã în Italia avea sã le transforme viata într-un cosmar. Trei dintre cei ce au sfîrsit în chinuri groaznice, sînt copiii familiei Erdei, iar unul al familiei Moldovan, familii plecate în Italia, la muncã, încã din ‘96. Vara trecutã, atît copiii, cît si pãrintii au fost vãzuti ultima datã în Bicaz, cu prilejul descinderii lor pentru lichidarea a ceea ce mai rãmãsese din gospodãria de aici în urma unor credite bancare neachitate. Asta, deoarece erau decisi a rãmîne definitiv în Peninsulã. Nimeni nu-si închipuia în urmã cu doar cîteva luni cã întoarcerea va fi asa grabnicã si cu o asa întorsãturã plinã de dramatism. Si totusi, din declaratiile fãcute printre lacrimi aveam sã aflãm cã dupã cele crestinesti fãcute celor patru suflete nevinovate, oamenii vor lua din nou drumul bejeniei. „Ce sã facem aici? Unde sã muncim? Din ce sã trãim? Sã ne apucãm de cersit? Statul italian ne-a ajutat acum pentru a aduce copiii în pãmîntul natal cu 30.000 de euro. Mã întreb cine ne-ar fi sãrit în ajutor la un asa necaz în România? Eu sînt ortodox, dar biserica ortodoxã de aici refuzã sã ne dea pînã si locuri de veci pentru copilasi. Cum se poate o asa excrocherie?“, a afirmat cu nãduf Mircea Erdei, capul familiei. Din vorbele celor doi pãrinti ai cãror copii au avut un asa sfîrsit tragic reiese durerea prin care le-a hãrãzit destinul sã treacã. Durere, ce sigur a amplificat starea lor generalã de nemultumire. Numai Dumnezeu stie dacã aceastã stare de revoltã va pieri o datã cu încheierea necazului. Sigur nu însã, pînã marti, 22 februarie, cînd va avea loc înmormîntarea copiilor si cînd se sperã cã vor avea alãturi multime de lume.
|
Autentificare
