 Spitalul Bicaz, resuscitat de alesii locali
• alesii locali au decis mentinerea unitãtii sanitare, dupã douã zile de dezbateri furtunoase • este posibilã si o actionare în judecatã a celor care au decis transformarea spitalului în cãmin de bãtrîni n
Douã zile, miercuri si joi, le-au fost necesare alesilor Bicazului pentru a hotãrî soarta spitalului si a celor peste 150 de cadre medicale ce alcãtuiesc organigrama institutiei din urbea de sub baraj. Douã zile, însemnînd tot atîtea sedinte extraordinare, unde dezbaterile furtunoase s-au finalizat pînã la urmã prin decizia unanimã, ca Spitalul Bicaz sã rãmînã în continuare, asa cum a fost el gîndit de oamenii locului. Despre modul în care au decurs ostilitãtile si despre maturitatea civicã de care au dat dovadã cei 15 consilieri, se va vorbi mult de-aici încolo. Si asta, deoarece prin atitudinea abordatã în forul legislativ local, un obiectiv de interes local si chiar zonal, a fost salvat de la pieire. Presiunea celor douã zile de neliniste a fost una coplesitoare. Dar sã derulãm filmul actiunii. „Am convocat Consiliul Local în sedintã extraordinarã pentru a lua o hotãrîre dacã desfiintãm spitalul si dacã-l transformãm în cãmin de bãtrîni“, aveau sã fie vorbele primarului Constantin Catrinoiu, rostite în deschiderea celor douã întruniri, avînd ca proiect de hotãrîre aprobarea Programului de interes national „Dezvoltarea retelei nationale de cãmine pentru persoanele vîrsnice“. Numai cã în salã domnea calmul de dinaintea furtunii. Prezentarea actului normativ, HG 212/2011 si a normelor metodologice de aplicare ale acestuia, avea sã încingã spiritele, consilierii iesind cu repeziciune la atac. „Sã nu ne pripim. Sã încercãm sã gãsim o solutie pentru tinerea spitalului“, „Unde se duc banii pe care-i dãm, ca salariati pentru sãnãtate?“, „Avem de partea noastrã toatã zona, cu toti plãtitorii de CAS. Sã ni se explice ce facem cu oamenii, cei peste 60 de mii de contribuabili, inclusiv pensionarii care, chiar si-n atare situatie, plãtesc CAS“, „Dacã vom face cãmin de bãtrîni nu înseamnã cã nu vom avea cheltuieli? Dupã cei trei ani de gratie, va rãmîne totul pe capul administratiei locale, ori bugetul nostru nu va putea suporta o astfel de povarã“, „ÃŽn rîndurile populatiei este o isterie colectivã, iar a personalului medical din spital, o stare confuzã, plinã de angoasã“, „Sã ne unim cu totii, consilierii vãilor Bistritei si Bicazului, si sã mergem la prefect pentru a-i cere explicatii“, „De ce nu s-a pus problema desfiintãrii nici vreunui spital din Harghita si Covasna?“, „Am ajuns la concluzia cã toti nu-s decît niste papagali. Inclusiv noi, pentru cã legile ne constrîng de asa manierã cã nu putem face nimic pentru oamenii care ne-au votat“, „Dacã stiam cã o sã ajungem aici nu mai investeam nici un ban în reabilitarea spitalului. Am fost trasi pe sfoarã“, au fost în mare afirmatiile consilierilor bicãjeni, cãtrãniti cum n-au fost vãzuti vreodatã. Si a fost firesc sã fie asa, deoarece presiunea deciziei pe care trebuiau s-o ia era mult prea mare. Practic soarta le-a pus în fatã sã dãrîme ceea ce în urmã cu peste 50 de ani pãrintii lor clãdiserã cu sudoare.
Cum rãmîne cu finantarea?
Doctorul Ioan Uleia, managerul Spitalului Bicaz, consilier fiind, avea sã explice colegilor ce si cum cu întreg demersul întru salvarea institutiei, de cîteva luni încoace. „Am luptat prin toate mijloacele ca unitatea noastrã sã nu fie desfiintatã. Am mers la guvern, cu parlamentarii nemteni, cu presedintele Consiliului Judetean si alti factori responsabili. De fiecare datã ni s-a promis cã treaba-i bunã, dar cînd ajungeam acasã aflam prin presã cã nu-i adevãrat. Acum, am vãzut cã ne aflãm cuprinsi în Anexa 2 pentru desfiintare si transformare în cãmin de bãtrîni. Ce sã mai întelegem? Consiliul local trebuie sã decidã, albã sau neagrã. Asta pentru cã salariatii spitalului stau cu cererile în buzunare. ÃŽn functie de ce hotãrîm noi, urmeazã soarta lor. Personal îmi este foarte greu. Eu nu pot gresi în fata celor 150 de salariati, care asteaptã cu frica-n sîn decizia noastrã. Dar atentie! Dacã se hotãrãste mentinerea spitalului, existã problema rãmînerii fãrã finantare, deoarece Casa de Sãnãtate ne-a amenintat cã nu va mai încheia contract cu noi. Ce vom face cu salariatii, care au rate si cheltuielile cotidiene? Orice bresã în finantarea spitalului va avea un efect dezastruos. Dacã se va merge pe cãmin de bãtrîni, sã zicem cã vom rezolva pozitiv problema a o treime din salariati, dar ce facem cu ceilalti? Si nici asta nu-i sigur, pentru cã norma angajãrii de personal este de un salariat la doi bãtrîni. Ori, nu vãd de unde se vor gãsi 100 de bãtrîni care sã accepte viata de azil“, a afirmat doctorul Uleia. Si tot el a mai propus o variantã, oarecum fragilã, privind înfiintarea unei policlinici printr-o societate privatã, prin care s-ar absorbi o parte din personal. Dar din nefericire, timpul pentru constituirea unei astfel de societãti este de duratã si timpul preseazã. „Pînã la 1 aprilie treaba trebuie sã fie solutionatã“, a conchis doctorul. Cam asa au decurs dezbaterile zilei de miercuri, alesii considerînd cã noaptea spre joi poate fi un sfetnic bun. Reîntrunindu-se ieri, au decis, fãrã prea multã vorbãrie, cu doar o abtinere, ca hotãrîrea cu pricina sã fie respinsã. Cu alte cuvinte, ca spitalul sã rãmînã. Motivul - oferta guvernamentalã privind cãminul de bãtrîni este mult prea costisitoare pentru bugetul Bicazului. „Si asta, pentru cã nu avem încredere în modul în care a fost aruncatã de cãtre Guvernul României pisica în ograda noastrã. De nu vor lua în seamã ceea ce am hotãrît noi, sîntem decisi sã dãm în judecatã statul român“, avea sã declare unul dintre alesii Bicazului.
|
Autentificare
