 Ofiterii austro-ungari si-au gãsit linistea
• osemintele militarilor deshumati recent la Dãmuc au fost îngropate crestineste • cercetãrile au arãtat cã ei au decedat în 1916, în timpul Primului Rãzboi Mondial, în luptele ce s-au dat în zonã • La Dãmuc, s-a petrecut joi, 21 iulie, o faptã demnã de tot respectul. Au fost îngropate, fãrã prejudecãti, dupã datina crestinã, osemintele ofiterilor armatei austro-ungare, oseminte deshumate în urmã cu cîteva sãptãmîni din cele sase morminte situate în Poiana Sugãului, din satul Huisurez. Slujba de înmormîntare a fost oficiatã de cãtre un sobor de preoti, în prezenta primarului Anton Covasan, a consilierilor locali, a salariatilor primãriei, a altor oficialitãti, dar si a multora dintre sãtenii de toate vîrstele. Atmosfera a fost una deosebit de solemnã si emotionantã, astfel încît, trãind în profunzimea sa slujba religioasã te simteai lesne înãltat deasupra istoriei crude a începutului de secol XX, cînd la Dãmuc, spun martorii, iar istoria certificã, avuseserã loc luptele grele ale Primului Rãzboi Mondial. Nu întîmplãtor, înainte ca rãmãsitele trupesti sã fie slobozite în pãmînt, întru vesnicie, unul dintre preoti avea sã rosteascã: „Atîta istorie ascund pãmînturile acestea si-asa de grea si complicatã cã, dacã pomenim ceva din ea, s-ar putea sã aducem pe aceste locuri mai multã neîmpãcare, decît împãcare. Aici a curs sînge românesc, dar si al altor neamuri, precum a celor de sufletul cãrora ne ocupãm crestineste astãzi, asa cã nu ne rãmîne decît sã înãltãm în cor rugã lui Dumnezeu. Dã-ne Doamne pace!“. Dupã rezultatele cercetãrilor întreprinse de cãtre arheologul nemtean Constantin Preoteasa, mormintele celor sase militari ce si-au aflat sfîrsitul la Dãmuc, dateazã din prima conflagratie mondialã, cînd în zonã s-au dat lupte dure între armata austro-ungarã si armata românã. Acelasi specialist considerã cã moartea si respectiv înhumarea ar fi avut loc la sfîrsitul anului 1916, bazîndu-si afirmatia pe faptul cã printre oseminte a fost gãsit un cartus neexplodat, ce avea înscris pe el anul respectiv, cã s-a mai descoperit o frînturã dintr-o tunicã din postav, ceea ce presupune cã ostasii erau îmbrãcati de toamnã-iarnã, iar pe un nasture erau trecute initialele împãratului Franz Joseph I. Despre existenta acelor morminte sãtenii mai în vîrstã stiu cã au apartinut unor militari strãini, cu care bunicii lor purtaserã bãtãlii, dar asta nu i-a împiedicat sã aprindã cîte o lumînare, din cînd în cînd, la cãpãtîiul celor pierduti.
Nimeni de la Ambasada Austriei
Desi Ambasada Austriei la Bucuresti fusese anuntatã de redactia Monitorul si Primãria Dãmuc despre deshumarea si respectiv reînhumarea resturilor pãmîntesti ale celor sase ofiteri pierduti pe meleag românesc în urmã cu aproape un veac, la înmormîntarea de joi n-a fost prezent nimeni din partea austriacã. „Noi i-am informat la timp, dar fiindcã pînã acum n-am primit nici un rãspuns, ne-am fãcut datoria crestineascã de a fi înmormîntati din nou pe pãmînt românesc. Dacã pe parcurs austriecii îsi vor revendica mortii, îi vor putea ridica de aici si duce pe pãmîntul lor. Nu ne vom opune, ba dimpotrivã. Oricum, multumim tuturor celor prezenti la acest eveniment religios, desi, ne-am fi asteptat ca oficialii judetului, pe care i-am invitat la timp, sã ne fi fost alãturi“, a declarat Anton Covasan, primarul comunei Dãmuc. Faptul cã, o datã cu realizarea unor lucrãri mari de investitii în zonã, dãmucenii au anuntat oficialitãtile locale pentru lua mãsura ca osemintele ofiterilor armatei austro-ungare sã fie deshumate si asezate crestineste într-un loc ferit, ceea ce s-a si întîmplat, denotã blîndetea si bunãtatea poporului român, iertãtor din fire. De altfel, însusi evenimentul la care am fost martori joi, ne-a certificat acest lucru. Mai cu seamã atunci cînd aveam sã auzim ruga dãmucenilor rostitã în cor, „Dumnezeu sã-i ierte!“ Pentru ca întreg evenimentul sã fi fost rostuit cum se cuvine, înainte de a fi pãrãsit locul, unde de-acum încolo va exista o troitã din stejar confectionatã de cãtre mesterul popular Alexandru Gãinã, lumea a fost invitatã de cãtre primarul Covasan la o masã de pomenire, unde fiecare a putut sã se înfrupte din traditionalul gulas si sã soarbã un strop de vin. Cît îl priveste pe istoricul Constantin Preoteasa, ce a tinut sã fie prezent la slujba de înhumare, ne-a mãrturisit cã, pentru cercetãtor munca nu s-a încheiat, ba dimpotrivã. „Cercetarea noastrã va continua, iar rezultatele vor fi valorificate expozitional si publicistic“, a afirmat arheologul Preoteasa, cercetãtor la Centrul International de Cercetare a Culturii Cucuteni, reprezentantul Complexului Muzeal Neamt .
|
Autentificare
