Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Decembrie 2011
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 19 Decembrie 2011
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
Promisiuni

Promisiuni

La vita e bella

Cînd erati mici, mici de tot, nu v-au promis niciodată părintii că dacă veti fi cuminti or să vă cumpere bomboane sau ciocolată?
Cînd ati devenit ceva mai mari, nu vi s-a făgăduit că dacă o să învătati bine o să primiti în dar patine sau bicicletă? Bine, astăzi se promit calculatoare, aipoduri si limuzine, dar în fond e acelasi lucru.
Cînd v-ati îndrăgostit pentru prima oară nu v-a promis oare iubita că o să vă iubească toată viata la fel ca-n prima zi? Presupunînd, evident, că ati avut o iubită care s-a îndrăgostit de dumneavoastră la prima vedere. Si chiar de o vreme încoace nu vi s-a promis că dacă veti avea „putintică răbdare“ - două, trei decenii acolo, ce dracu’! - o să trăiti mai bine? Ca să nu mai vorbim de faptul că nu de putine ori vi s-a promis că vi se va mări leafa. Cum cînd? Din toamnă. Pentru că, vorba proverbului, toamna se numără indexările. Si tot toamna, de regulă, au loc alegerile. Cei mai buni dintre noi, nu-i asa?, se perindă la cîrma puterii pe care apoi, dedulciti de binefacerile prosperitătii, nu se mai îndură a o lăsa din mîini.
De la o vreme nu vi se mai promite mare lucru. Tara, ca de altfel tot sistemul capitalist enigmatic si prosper prin definitie, trece printr-o interminabilă criză si legea junglei a început să functioneze mai abitir decît în timpurile comunei primitive.
A mai promis guvernul, e drept, că îsi va respecta îndatoririle constitutionale si, mai mult, că va da curs hotărîrilor definitive ale instantelor, de returnare a banilor opriti abuziv din lefurile caraghioase ale profesorilor, de pildă. Dar, pentru că acum nu sînt bani, va face lucrul ăsta undeva prin 2016. Dacă om mai vietui pînă atunci. Oricum, lucru de înteles dacă tinem seama de faptul că românul cel întelept si îngăduitor are o zicală proverbială: „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere“. Cu singura observatie că probabil Dumnezeu are ce să mănînce. Restul arsenalului de promisiuni e tinut la congelator si va fi dezghetat la vară, pe caniculă, pentru a face fată nesătioaselor cerinte ale contribuabilului votant; care, nu-i asa, o să aibă nevoie de vreun cîrnat prăjit, vreo murătură, vreun pix, vreo lanternă cu ajutorul căreia să numere seara găinile tot mai putine din poiată, de vreo găleată, de vreun kil de zahăr sau vreo manta de ploaie de unică folosintă. E bun si calendarul de buzunar care, în loc de chipul sfintilor are pe el mutra grăsulie si prosperă a unui catindat de la sentru.
În dictionar, promisiunea este definită ca un angajament prin care cineva se obligă să facă ceva. În viata de toate zilele românul o percepe drept făgăduială.
De o vreme încoace însă, notiunea a devenit tot mai stearpă, mai calpă, mai golită de continut si credibilitate. La intervale periodice, campanii înversunate promit milioanelor de amărîti o viată cît de cît omenească, iar chinuita intrare în UE a fost percepută mai demult ca intrarea triumfală pe poarta Raiului. Iar Raiul, după cum vedem si o simtim, mai ales, nu e nici pe departe asa cum ne-am închipuit. Am avut ghinionul să găsim Raiul în criză. Austeritatea a început să domine si tărîmurile Edenului care, după cum constatăm, s-a umplut de militieni. Astăzi, unii vor să socheze si declară ritos, disimulîndu-si vanitatea, că nu promit nimic. Pentru simplul motiv că nu se poate; pentru că 20 de ani de cosmar nu sînt îndeajuns pentru a intra în rîndul lumii. La acestia promisiunea este intrinsecă si face parte dintr-o strategie psihologică mai evoluată, mai rafinată, mai elaborată ce reflectă, nu-i asa?, realismul, luciditatea si justa apreciere a povarei responsabilitătii fată de natie. Procedeul acesta, care face apel la luciditate si realism, dă în general roade în rîndul plebei truditoare care - asemeni celei din „Titanic vals“ dacă vă aduceti aminte - reactionează sincer si pertinent. Cu singura deosebire că acolo, conu’ Spirache era un om sincer cu adevărat si onest cu desăvîrsire: „În ziua cînd oi ajunge si ministru, mă spînzur cu cureaua de la pantaloni de cuiul lămpii de la prezidentia de consiliu“.
În definitiv, si unii si altii au o pregnantă notă comună: la vedere, direct, fătis sau aburite în hătisul tacticii psihologice, promisiunile constituie argumentele supreme ale bătăliei electorale. Si e normal să fie asa. Omul este o fiintă interesată direct si nemijlocit de propria-i existentă si prosperitate. Accesul la putere se face, oriunde pe tărîmul democratiei, cu sprijinul nemijlocit al colectivitătii interesate; care, amăgită si dezorientată, greseste deseori. De regulă, odată la patru ani. De fiecare dată, orbită de promisiuni.
Ca în bancul acela în care vrăbiuta din România, slabă, subnutrită si ponosită o întreabă pe vrăbiuta vestică, grasă si plină de viată: „Spune-mi rogu-te, surato, cum faci de arăti atît de bine, de prosperă, cum de ai chipul atît de sănătos si penele atît de strălucitoare?“
„Ei, draga mea, răspunse occidentala, e foarte simplu si la îndemîna oricui. De pildă eu, în fiecare dimineată zbor spre terenul de echitatie de lîngă Limoges, mă asez confortabil pe spinarea unui cal de rasă ce paste gazonul bine întretinut si astept răbdătoare. De fapt nu trebuie să astept prea mult căci, bine hrănit, calul ridică voios coada si... pleosc! o balegă mare, plină de substante hrănitoare, bogată în resturi de nutreturi combinate, seminte, fibre, vitamine, calorii, oligoelemente si alte substante necesare unei dezvoltări armonioase si plenare a trupului meu mi se oferă într-o cantitate, îti dai seama, îndestulătoare. Asta mă îndreptăteste să fiu destul de contrariată de starea jalnică în care te afli. Cum e posibil? Tu ce faci?“
„Acelasi lucru - răspunse vrăbiuta românească. Dimineata zbor spre islazul comunal, găsesc un cal costeliv si mă asez pe spinarea lui. Astept îndelung si cînd, în sfîrsit, ridică anevoie coada... pîîîîîîrt!
Or, după cum prea bine stii, nu se poate trăi numai din... promisiuni“.

Articol afisat de 2085 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective