Oricum
La vita e bella
• De revelion, românii au petrecut „pe cinste“. ÃŽn afara faptului cã muzica „de calitate“ a „încins“ atmosfera. Expresiile astea au fãcut carierã pe posturile de televiziune. Pînã cînd, exploatate la maximum si uzate de atîta întrebuintare reportericeascã, s-au rupt în fund. Foarte multi „pe pîrtie“, o nouã boalã nationalã. Fãrã pîrtie viata românului nu are sens, iar distractia este departe de a fi deplinã. România, tara pîrtiilor. Nici cluburile „de fite“ nu s-au lãsat mai prejos. Fetele, dezinhibate, au oferit cîteva mostre de orgasme publice. Asa, ca sã stie tot românul invidios cã viata trebuie trãitã. O veselie suspectã a bîntuit cuprinsul în noaptea dintre ani. Culmea, tocmai acum, în anul sãrãciei maxime, în Piata Constitutiei s-a petrecut cel mai mare revelion public organizat vreodatã. Stãteau cu cãciulile si fesurile pe cap si ascultau. Ascultau, stãteau si priveau - dînd din picioruse - cum se prosteau ãia pe scenã. Mare bucurie, mare! Ce sã însemne asta?
• Vanghelionul a avut o replicã selectã prin Miticãlion; Dinesculionul a adus cîte ceva din nostalgia vechii petreceri a anului în bãtãturã.
Sãraculionul s-a petrecut în fata televizorului, cu douã sarmale în farfurie si un pet de bere proletarã în fatã si s-a terminat cu oghealul în cap si stingerea luminii. Cã e scumpã.
• Se poartã meniurile extravagante: cuculu de ficat cu cãcãreze de sipilac în sos de mentã; file charsoise de sucamboa cu coacãze si lãmîie; gouloise de fris farvoix cu mãrar si cirese gratinate; pouliceux a la Bagdadie cu crem de la foix gras si beleroux de pisoire, asezonat cu fructe de gunoix de la barbe de lã'excrement; garum a la latinum cu placentus de sarbedois în sos de factibulus macentus cu susan negru; fruit de poulis în sos charmant dã'excrementus de constipatus. Mîrlanul, crescut cu botul de mãmãligã si chisleagul de pe cuptior, acoperit cu stergarul ca sã nu-si bage botul mîta, s-a nãrãvit la meniuri alese.
• Presedintele cu consoarta, împreunã cu Anastase, Udrea si Blaga fac un revelion aparte la Predeal. Si-au pus cravate, papioane, si-au tras coafuri complicate si, împreunã cu poporul întruchipat de chelneri, s-au bucurat de viatã în intimitate. Cãci, se stie, la vita (încã) e bella! Pentru ei. Nu-i asa? La întrebarea „ce le urati românilor?“, vajnicii conducãtori ne aratã dosul. Semn cã tot mai au ceva pentru noi. ÃŽncã. De altfel, anul acesta presedintele si multi primari ai puterii ne-au vãduvit de posibilitatea de a savura consistentele spiciuri si îndemnuri mobilizatoare adresate natiei. Si tare ne-ar mai fi bucurat un „Sã trãiti bine!“.
• ÃŽn Poianã, Becali se prosteste simpatic, cum numai el stie a face. Natural si dezinhibat, un soi de prostuã' satului cu haz simplu si neaos. Seful Partidului Poporului a fost pe post de ursul de la Sovata între admiratorii beti de pe pomenita pîrtie. ÃŽn orase si comune contribuabilii au avut parte de „un revelion de vis“. Sau „de poveste“. A doua zi oricum s-au trezit. La realitate. Constatînd cã seful statului s-a înselat: iarna e ca vara. Cel putin deocamdatã.
• Si dacã tot vorbim despre realitate, aflãm cã în prima zi a anului, ca pentru a nu dezminti tristul renume al românilor, în Bãrbulesti, lîngã Urziceni, un interlop a fost împuscat în Cooperativa Agricolã de Productie. Adicã în ceape; sau în cap, cum îi spun unii, dacã obiectul acela purtãtor de pãlãrie poate fi numit astfel. Agenda zilelor urmãtoare a fost la fel de bogatã în realizãri: unul îsi omoarã familia, un copil este gãsit mort în garã, un politist îsi rezolvã radical problemele sentimentale... Ce mai! România fericitã. ÃŽntre timp, colegii sinucigasului vîneazã vitezomani care aleargã cu 61 km la orã la miezul noptii pe susaua de iesire spre Bicaz. ÃŽntr-adevãr, rodnicã si eficientã treabã. Iar violenta, stupidã si gratuitã, a ajuns o caracteristicã a românului. ÃŽnsusitã, ca mijloc de lucru, chiar si de cãtre marile si respectabilele bãnci, dupã cum veti afla într-unul din episoadele urmãtoare. Odios si incredibil! Dar, din pãcate, adevãrat.
• ÃŽn România legile actioneazã remarcabil si eficient cînd e vorba de apãrarea profitului bancherilor. Calmi si relaxati, judecãtorii încuviinteazã cu nonsalantã executãrile sil(u)ite. Fãrã sã tinã seama de nimic. ÃŽn ceea ce priveste viata oamenilor, legile se dovedesc a fi pur si simplu ineficiente. Chiar si în cazul crimelor odioase. Justitia româneascã este dupã chipul si asemãnarea patriei. Vã jur cã mutre mai inexpresive si limbaj mai rudimentar ca al tinerilor aspiranti la postura de împãrtitor de dreptate n-am vãzut decît rareori. ÃŽmi pare rãu, dragii mei tineri analfabeti, dar cu doi-trei nechemati care au studiat pe la dracuã'n praznic în limba englezã, nu mã impresionati! ÃŽnvãtati, mai bine, româna! O sã vã fie de folos aici, în România, tara nulitãtilor! De care, deocamdatã, nu ducem lipsã.
• Potrivit previziunilor astrologilor, anul 2012 se anuntã a fi unul catastrofal. Inundatiile si cutremurele sînt cele mai mari bucurii care ni se promit. Vom sta cu fata spre sud-est si vom atîrna clopotei metalici în coltul camerei pentru a contracara efectul energiilor negative. Oricum, este linistitor faptul cã tot previzionistii ne spun cã tot rãul e spre bine. Din punct de vedere al schimbãrii, spun ei. O sã vedem prin noiembrie. ÃŽntre timp, ca pentru a aduce argumente demne de luat în seamã, vreo douãzeci de cutremure în Cîmpia Românã i-au stricat siesta lui Mãrmureanu, care se încãpãtîneazã sã ne asigure, între douã linguri de salatã de Boeuf, cã nu e nici un pericol. Asa o fi, cã el stie mai bine.
• Pînã la toamnã, cel putin, principala activitate a românului va fi supravietuirea. Cîndva, bancherii vor fi, vorba lui Puric, cei mai bogati din cimitir. Dar pînã li se va îndeplini aceastã aspiratie va fi vai si amar de capul nostru. Ba, mai mult, aflu cã angajatilor din sistemul bancar românesc nu li se vor mãri salariile în 2012, datoritã lipsei de profit din acest sector. Nu pot sã cred. Dar banii mei unde sînt?
• O replicã din „Utopia“ cuplului Stan Laurel si Oliver Hardy pare si acum, dupã vreo opt decenii, mai adevãratã ca oricînd: „Aceastã lume a noastrã nu e un paradis, dar oamenii continuã sã trãiascã oricum“. Asa e. La anul si la multi ani! Oricum.
|
Autentificare
