Doi ziaristi au Învins statul român la CEDO

• CEDO le-a dat dreptate ziaristilor Petru FrĂŁsilĂŁ si Lucia CiocĂŽrlan ĂŽn procesul pe care l-au intentat statului român • statul a fost condamnat la plata a 18.000 de euro, plus alte 5.500 euro cu titlu de cheltuieli de judecatĂŁ • instanta a concluzionat cĂŁ ei au fost ĂŽmpiedicati sĂŁ-si exercite activitatea si dreptul la liberĂŁ exprimare •

Statul român a pierdut un nou proces la Curtea EuropeanĂŁ a Drepturilor Omului (CEDO). De aceastĂŁ datĂŁ, cei care au cĂŽstigat procesul intentat statului sĂŽnt doi jurnalisti nemteni, Petru FrĂŁsilĂŁ si Lucia CiocĂŽrlan. Povestea ĂŽsi are ĂŽnceputurile ĂŽn 2002, cĂŽnd autoritĂŁtile financiare din Piatra Neamt au efectuat un control la sediul societĂŁtii Tele M, detinutĂŁ de Petru FrĂŁsilĂŁ, constatĂŽnd cĂŁ firma avea datorii cĂŁtre stat. În aceste conditii s-a convenit ca respectivele dĂŁri sĂŁ fie achitate ĂŽn rate. FrĂŁsilĂŁ a reclamat cĂŁ respectivul control ar fi fost cu „dedicatie“ si cĂŁ a fost amenintat cu falimentarea firmei dacĂŁ nu ĂŽsi va vinde actiunile. Ulterior, societatea Radio M Plus, detinutĂŁ tot de Petru FrĂŁsilĂŁ, si Tele M au constituit o asociere ĂŽn participatiune privind producerea si difuzarea programelor de radio. Astfel, Tele M asigura bunurile mobile si imobile, programele, licentele si contractele, iar Radio M Plus asigura echipamentele, resursele financiare, programele si gestiunea asociatiei. Pe 2 octombrie 2002, ca urmare a neĂŽntelegerilor dintre cele douĂŁ firme, reclamantilor li s-a interzis accesul ĂŽn redactia statiei de radio de cĂŁtre reprezentantii Tele M. A urmat prima bĂŁtĂŁlie ĂŽn instantĂŁ, iar pe 6 decembrie 2002, Tribunalul Neamt a admis cererea celor doi jurnalisti, cerĂŽnd reprezentantii firmei Tele’M sĂŁ le permitĂŁ accesul ĂŽn redactia Radio M Plus. Decizia a fost confirmatĂŁ trei luni mai tĂŽrziu de Curtea de Apel BacĂŁu. HotĂŁrĂŽrea nu a putut fi pusĂŁ ĂŽn aplicare, din cauza opozitiei reprezentantilor Tele’ M. La CEDO, cei doi jurnalisti s-au plĂŽns cĂŁ autoritĂŁtile nu i-au asistat efectiv ĂŽn demersurile lor de executare a deciziei definitive din 6 decembrie 2002, iar prin aceasta au fost ĂŽmpiedicati sĂŁ-si desfĂŁsoare activitatea, dreptul la libertatea de expresie fiind ĂŽncĂŁlcat. JudecĂŁtorii CEDO au respins argumentul statului potrivit cĂŁruia reclamantii aveau alternative pentru a-si manifesta libertatea de expresie si a amintit cĂŁ statul este ultimul garant al pluralismului, mai ales ĂŽn ceea ce priveste presa audiovizualĂŁ. Un rol deosebit de important ĂŽn luarea acestei decizii l-au avut si rapoartele mai multor organizatii nationale si internationale care arĂŁtau cĂŁ situatia presei din România, ĂŽn anii 2002-2004, nu era deloc satisfĂŁcĂŁtoare. Ca urmare a acestor considerente, CEDO a decis: „Curtea a constatat faptul cĂŁ a avut loc o ĂŽncĂŁlcare a art. 10 din Conventie si a respins exceptia guvernului privind neepuizarea cĂŁilor de atac interne, admitĂŽnd astfel cererea reclamantilor. Statul a fost condamnat la plata a 18.000 de euro cĂŁtre ambii reclamanti si la plata a 5.500 de euro pentru cheltuieli de judecatĂŁ“.