POETUL TEMNITELOR ESTE ÎNGROPAT LA PETRU VODÃ

• Radu Gyr, pe numele adevĂŁrat Radu Demetrescu, a fost reĂŽngropat la mĂŁnĂŁstirea ctitoritĂŁ de pĂŁrintele Iustin PĂŽrvu • el a fost supranumit Poetul temnitelor comuniste si a fost condamnat la moarte pentru poezia „RidicĂŁ-te Gheorghe, ridicĂŁ-te Ioane!“ • „Am fost cĂŽndva, o ramurĂŁ-amĂŽndoi/ si amĂŽndoi un singur conifer./ Ne-au frĂŽnt vĂŽntoase, grindinĂŁ si ploi,/ azi alte crengi cresc dincolo de noi,/ dar rĂŁdĂŁcina ne-a rĂŁmas ĂŽn cer“, sĂŽnt versurile compuse de poet si scrise pe crucea mormĂŽntului • tot la Petru VodĂŁ ĂŽsi aflĂŁ odihna vesnicĂŁ pĂŁrintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, un alt martir al neamului românesc •

Radu Gyr, apostolul poet al ĂŽnchisorilor comuniste, si-a aflat linistea de pe urmĂŁ ĂŽn tĂŁrĂŽna din Poiana Hasca, la umbra zidurilor MĂŁnĂŁstirii Petru VodĂŁ, situatĂŁ la o azvĂŽrliturĂŁ de bĂŁt de mĂŁretia CeahlĂŁului. Despre faptul cĂŁ poetul pĂŁtimirilor, cel care L-a adus pe „Iisus ĂŽn celulĂŁ“, ĂŽsi aflĂŁ de putinĂŁ vreme osemintele de martir ĂŽngropate la Petru VodĂŁ, aveam s-o aflĂŁm de la poetul Adrian Alui Gheorghe. „PutinĂŁ lume stie cĂŁ ĂŽn cimitirul MĂŁnĂŁstirii Petru VodĂŁ se aflĂŁ ĂŽngropate rĂŁmĂŁsitele pĂŁmĂŽntesti ale unuia dintre marii poeti ce au cunoscut chinul ĂŽnchisorilor comuniste, Radu Gyr, cel ce si-a creat opera sa poeticĂŁ ĂŽntre zidurile temnitei“, a spus Adrian Alui Gheorghe, cu prilejul lansĂŁrii cĂŁrtii „Aiud ĂŽnsĂŽngerat“, editia a IV-a, avĂŽndu-l alĂŁturi pe autorul acesteia, Grigore Caraza, istoria ĂŽncĂŁ vie a unei generatii ce a ĂŽnfruntat, la rĂŽndu-i, cu un curaj de neimaginat prigoana comunistĂŁ. Retragerea sufletului zbuciumat al poetului, dar vesnic ĂŽncrezĂŁtor ĂŽn Dumnezeire si a celor rĂŁmase din trupu-i, ĂŽn locul de liniste si verdeatĂŁ a plaiului moldav, s-a petrecut ĂŽn 29 aprilie 2012 ĂŽntr-o discretie totalĂŁ, astfel ĂŽncĂŽt, astĂŁzi, multi dintre pelerinii locului se ĂŽntreabĂŁ: „De unde vii, Doamne, din ce veac?“. Si ĂŽntrebarea lor se justificĂŁ cunoscĂŽndu-se faptul cĂŁ Radu Gyr, de obĂŽrsie muscelean, trecuse ĂŽn vesnicie cu multi ani ĂŽn urmĂŁ, fiind atunci ĂŽngropat ĂŽn Belu catolic, chiar dacĂŁ „a fost si va rĂŁmĂŽne de-a pururi ortodox“. Acelasi mormĂŽnt adĂŁposteste astĂŁzi si trupul Florei Gyr, sotia poetului. „Am fost cĂŽndva, o ramurĂŁ-amĂŽndoi/ si amĂŽndoi un singur conifer./ Ne-au frĂŽnt vĂŽntoase, grindinĂŁ si ploi,/ azi alte crengi cresc dincolo de noi,/ dar rĂŁdĂŁcina ne-a rĂŁmas ĂŽn cer“. SĂŽnt cuvintele agĂŁtate de cruce, alcĂŁtuind elogiul defunctului, compus chiar de sine ĂŽnainte de plecarea spre vesnicie. Locul de odihnĂŁ a celor doi din cimitirul de la Petru VodĂŁ este alĂŁturat celui ĂŽn care ĂŽsi doarme somnul de veci un alt luptĂŁtor anticomunist, pĂŁrintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, trecut ĂŽn lumea celor drepti ĂŽn urmĂŁ cu sase ani. Epitaful de mai sus se potriveste parcĂŁ de minune si pentru tandem-ul anticomunist al poienii eternitĂŁtii din Hasca: Radu Gyr - Gheorghe Calciu Dumitreasa. „Sau, strĂŽnsi ĂŽn miezul aceleasi fĂŁpturi,/ o scoicĂŁ-am fost ĂŽntr-un ocean amar.../ Ne-a spart un val de coltii stĂŽncii duri,/ dar lacrima tĂŽsnitĂŁ sub spĂŁrturi/ ne-a re-ntregit ĂŽntr-un mĂŁrgĂŁritar“, continuĂŁ epitaful.

„Morti sfinti ĂŽn temnite si prigoane...“

Asadar, aflĂŽnd vestea cĂŁ mormĂŽntul lui Radu Gyr se aflĂŁ la Hasca, ĂŽntr-una din trecutele duminici ne-am abĂŁtut ĂŽntr-acolo. La sosirea noastrĂŁ, curtea mĂŁnĂŁstirii era presĂŁratĂŁ de lume. SfĂŽnta Liturghie tocmai se apropia de final. Printre mireni, unele fete religioase mai purtau discutii cu crestinii dornici de un sfat ĂŽn plus. Ne-am strecurat usor, purtĂŽnd ĂŽn suflet fiorul respectului omului simplu fatĂŁ de locul sfĂŽnt si ne-am ĂŽndreptat spre cimitir. Acolo ne-a ĂŽnvĂŁluit o liniste desĂŁvĂŽrsitĂŁ, tulburatĂŁ ĂŽntr-un mod plĂŁcut, aproape ceresc, de dangĂŁtul clopotelor ce anuntau ĂŽncheierea slujbei. Si de freamĂŁtul pĂŁdurii ĂŽnfioratĂŁ de-o palĂŁ de vĂŽnt. MormĂŽntul lui Radu si al Florei Gyr ni s-a deschis privirii prin prospetimea tĂŁrĂŽnei si a florilor ce-si pĂŁstrau ĂŽncĂŁ ceva din coloritul natural. LĂŽngĂŁ crucea celor doi pĂŁstra un moment de reculegere un om, ĂŁ'nalt ca bradul, despre care am aflat mai apoi cĂŁ-si iubeste istoria si glia strĂŁmoseascĂŁ, precum pe Dumnezeu. „Stam si mĂŁ gĂŽndeam, ce fel de oameni or fi fost acestia, de-au avut atĂŽta curaj sĂŁ-i ĂŽnfrunte pe comunisti? Cu riscul vietii si a atĂŽtor ani de privare de libertate... AtĂŽt pĂŁrintele Calciu Dumitreasa, cĂŽt si Radu Gyr. Asta, ca sĂŁ nu mai spun de pĂŁrintele Iustin, cel care este duhovnicul nostru sfĂŽnt. Cinste lor!“, ne-a spus Teodor Dandu, de loc din Tasca, care purta sub brat una din lucrĂŁrile ĂŽnchinate martirilor ĂŽnchisorilor comuniste, proaspĂŁt achizitionatĂŁ de la magazinul din curtea mĂŁnĂŁstirii. Omul era bine informat. „Imi place istoria, dar cea adevĂŁratĂŁ, nu cea mĂŁsluitĂŁ de interesele unora sau altora. De aceea am cumpĂŁrat cartea asta, sĂŁ mai aflu cĂŽte ceva“, a adĂŁugat acesta la plecare, lĂŁsĂŽndu-ne la ale noastre. Ne-am recules si noi, prin gĂŽnd trecĂŽndu-ne vorbele pline de ĂŽntelesuri ale lui Dandu amestecate cu frĂŽnturi din versurile lui Radu Gyr: „Morti sfinti ĂŽn temnite si prigoane,/ morti sfinti ĂŽn lupte si furtuni,/ noi ne-am fĂŁcut din voi icoane/ si vĂŁ purtĂŁm pe frunti cununi“.

„Abia acum s-a ĂŽmplinit visul sĂŁu ĂŽntru liniste sufleteascĂŁ“

Am aprins o lumĂŽnare, am pĂŁstrat un moment de reculegere, am trecut ĂŽn revistĂŁ si celelalte morminte si ne-am ĂŽndreptat spre curtea mĂŁnĂŁstirii. N-am facut doi pasi si am dat de unul dintre tinerii truditori ai obstii monahale, care, spre surprinderea noastrĂŁ, se abĂŁtuse de la cele treburi mĂŁnĂŁstiresti pentru aprinderea unei lumĂŽnĂŁri la proaspĂŁtul mormĂŽnt vizitat si de noi. „Unde poate fi mai frumos pentru trĂŁirea vesniciei sufletesti decĂŽt ĂŽn acest colt de rai pĂŁmĂŽntean ĂŽndumnezeit prin osteneala si binecuvĂŽntarea PĂŁrintelui Iustin, cel care, alĂŁturi de cei doi trecuti acum la ceruri, a cunoscut prigoana, trecĂŽnd si el prin calvarul detentiei comuniste? Nu ĂŽntĂŽmplĂŁtor, familia poetului Radu Gyr a dorit ca scriitorul sĂŁ-si afle linistea ĂŽn acest loc“, ne-a spus cĂŁlugĂŁrul, care a adĂŁugat ĂŽn treacĂŁt, fĂŁcĂŽndu-si semnul crucii: „Din pĂŁcate, cu ani ĂŽn urmĂŁ, nu si-a gĂŁsit un mormĂŽnt ortodox ĂŽn sĂŽnul acestui neam, pe care l-a slujit cu pretul vietii sale. A fost ĂŽnmormĂŽntat ĂŽntre catolici, acolo unde familia avea rĂŁmas un loc de cimitir al unui cumnat. Abia acum s-a ĂŽmplinit visul sĂŁu ĂŽntru liniste sufleteascĂŁ. Dumnezeu sĂŁ-l odihneascĂŁ ĂŽn pace!“. Impresionant! Trecerea sa rapidĂŁ pe lĂŽngĂŁ noi aducea a vis trĂŁit cu ochii deschisi ori a minune. Ne-am cĂŁutat cu privirea pentru a desprinde unele ĂŽntelesuri ascunse. N-am descoperit nimic. În cimitir, aceeasi liniste. La fel si-n curtea mĂŁnĂŁstirii. Am fĂŁcut semnul crucii si am pornit cuminti spre casĂŁ. Mintea ne-a rĂŁmas pentru mult timp la mormĂŽntul lui Radu Gyr, acel loc de pelerinaj care este mai mereu ĂŽmpodobit cu flori, iar lumina plĂŁpĂŽndĂŁ a lumĂŽnĂŁrilor arde ĂŽncĂŁ nestins. Verdele crud al crucii se armonizeazĂŁ perfect cu cel al poienii, adĂŽncind si mai mult discretia locului. Dincolo ĂŽnsĂŁ de cele descoperite cu privirea, la capul celor ĂŽnmormĂŽntati la Petru VodĂŁ, retrĂŁisem sigur o paginĂŁ din istoria tĂŁrii. Asa cum ne dĂŁduse de ĂŽnteles Teodor Dandu ĂŽn doar cĂŽteva cuvinte. La vorbele omului le-as adĂŁuga acum si pe cele ale poetului nemtean Adrian Alui Gheorghe: „Un motiv ca de-acum ĂŽncolo, acel loc de ĂŽnchinĂŁciune sĂŁ devinĂŁ si un loc de pelerinaj pentru generatia tĂŽnĂŁrĂŁ dornicĂŁ de a cunoaste adevĂŁrata istorie“.

Condamnat la moarte pentru poezia „RidicĂŁ-te Gheorghe, ridicĂŁ-te Ioane!“

Radu Demetrescu-Gyr s-a nĂŁscut ĂŽn anul 1905 la CĂŽmpulung Muscel. Licentiat ĂŽn Litere, a debutat ĂŽn anul 1924 odatĂŁ cu aparitia volumului „Linisti de schituri“, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atĂŽt ĂŽn rĂŽndul publicului cĂŽt si al criticii literare. Colaborator statornic ĂŽn perioada de dupĂŁ debut la revista Universul literar si apoi la alte reviste de orientare nationalistĂŁ (GĂŽndirea, GĂŽnd Românesc, SfarmĂŁ-PiatrĂŁ, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista DobrogeanĂŁ, precum si la ziarele: CuvĂŽntul, Buna Vestire, CuvĂŽntul Studentesc etc. A publicat numeroase studii literare si poezii. Membru de seamĂŁ al MiscĂŁrii Legionare, comandant legionar si sef al regiunii Oltenia, conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Este autorul versurilor cĂŽntecelor SfĂŽnta Tinerete LegionarĂŁ, Imnul Mota - Marin, Imnul Muncitorilor. Laureat al mai multor premii ale SocietĂŁtii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernĂŁrii legionare a fost director general al teatrelor. În aceastĂŁ calitate a luat initiativa ĂŽnfiintĂŁrii Teatrului Evreiesc. DupĂŁ detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este ĂŽnchis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ ĂŽn batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist ĂŽl ĂŽncadreazĂŁ ĂŽn „Lotul ziaristilor“ si ĂŽl condamnĂŁ la 12 ani de ĂŽnchisoare. Revine acasĂŁ ĂŽn 1956, dar dupĂŁ doi ani este arestat si condamnat la moarte pentru poezia „RidicĂŁ-te Gheorghe, ridicĂŁ-te Ioane!“, consideratĂŁ de autoritĂŁti drept mijloc de instigare la luptĂŁ ĂŽmpotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comutĂŁ la 25 de ani de muncĂŁ silnicĂŁ (dar nu aflĂŁ de aceasta decĂŽt la 11 luni dupĂŁ modificarea sentintei). Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie. A suferit chinuri inimaginabile ĂŽn ĂŽnchisoarea de la Aiud, cu un regim de celulĂŁ asprĂŁ. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatitĂŁ, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. CĂŁrturarul Radu Gyr a lĂŁsat ĂŽn urma sa o operĂŁ poeticĂŁ de valoare unicĂŁ, la care se alĂŁturĂŁ o multime de studii si eseuri critice, rĂŁspĂŽndite ĂŽn periodicele românesti de-a lungul anilor si care, desigur, vor fi publicate ĂŽntr-un volum antologic cĂŽt de curĂŽnd. A trecut ĂŽn vesnicie ĂŽn 28 aprilie 1975.

PĂŁrintele Calciu Dumitreasa si-a gĂŁsit si el linistea la Petru VodĂŁ

La mãnãstirea ctitoritã de pãrintele Iustin Pîrvu odihneste de aproape sase ani un alt martir al credintei neamului românesc - preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa. Staretul lãcasului de la Poale de Ceahlãu i-a oferit acestuia un loc de vesnicã odihnã, între cei doi slujitori ai Domnului fiind o strînsã legãturã. Au un destin asemãnãtor, ambii dovedindu-si credinta si învingînd închisorile si prigoana comunistã. Cei doi preoti au fost eliberati în 1964 si au trecut prin puscãriile tristului regim. Dar iatã ce scriam în decembrie 2006 despre înmormîntarea pãrintelui Calciu Dumitreasa. Mãnãstirea Petru Vodã, pãstoritã duhovniceste de pãrintele Iustin Pîrvu, a fost, duminicã, 3 decembrie, loc de pelerinaj pentru multime de credinciosi. Monahi si monahii, dar si peste o 1.500 de mireni au tinut sã fie alãturi de pãrintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, pe ultimul sãu drum. În curtea mãnãstirii, obstea de truditori ai locului a înãltat un adevãrat altar de rugãciune pentru ca Sfînta Liturghie de duminicã si apoi cea de înmormîntare a marelui povãtuitor, pãrintele Calciu, sã aibã loc în aer liber. Si efortul n-a fost în zadar, deoarece dincolo de gerul brumat al începutului de decembrie, timpul a fost deosebit de frumos. Soarele a pogorît cu dragoste peste multime si a zãbovit cu generozitate deasupra locului. În fata acelui altar provizoriu se afla încã din zori depus sicriul cu trupul neînsufletit al pãrintelui Calciu, pentru ca toti cei care l-au iubit si pretuit sã poatã sã îi vadã chipul blajin si luminos pe care nimeni si nimic nu îl va mai putea atinge de acum încolo, în afarã de bunul Dumnezeu. Pînã spre amiazã, atît cît a tinut Sfînta Liturghie la care a participat un sobor de preoti si monahi condusi duhovniceste chiar de staretul Iustin Pîrvu, sicriul celui adormit, slujitor al ortodoxiei si pãstrãtor al constiintei neamului, a constituit un adevãrat loc de pelerinaj.

„PĂŁrintele Calciu a fost un adevĂŁrat apostol al credintei ortodoxe“

Fiecare credincios chemat de constinta sa religioasĂŁ la Petru VodĂŁ a tinut sĂŁ ĂŽl petreacĂŁ dincolo cu privirea pe pĂŁrintele Calciu, vĂŁrsĂŽnd o lacrimĂŁ de pĂŁrere de rĂŁu pe vesmĂŽntul monahal al acestuia.
Printre cei prezenti s-au aflat si bunĂŁ parte dintre colegii de suferintĂŁ ai pĂŁrintelui Calciu Dumitreasa atunci cĂŽnd a ĂŽndurat ani grei de temnitĂŁ. „A fost un om cu o deosebitĂŁ capacitate intelectualĂŁ si sufleteascĂŁ. Si aceste calitĂŁti cu care l-a ĂŽnnobilat Dumnezeu s-au dezvoltat pe parcursul vietii sale. A trecut prin ĂŽncercĂŁri groaznice care l-au aplecat, dar a stiut sĂŁ se ridice si sĂŁ se ĂŽnalte prin credintĂŁ profundĂŁ astfel ĂŽncĂŽt a ajuns sĂŁ fie un model pentru toti cei care l-au cunoscut. Se poate spune acum cĂŁ pĂŁrintele Calciu a fost un adevĂŁrat apostol al credintei ortodoxe. L-am revĂŁzut ĂŽn ĂŁ'90 si pe patul de suferintĂŁ. S-a cĂŁit pentru greselile sale si nu stiu dacĂŁ un om putea sĂŁ facĂŁ mai mult bine decĂŽt a fĂŁcut el pentru neamul sĂŁu“, a declarat Gheorghe Jijie, unul dintre colegii de temnitĂŁ ai pĂŁrintelui Dumitreasa.

Staretul Iustin s-a despĂŁrtit de un prieten

CuvĂŽntul de despĂŁrtire rostit de pĂŁrintele Iustin, la rĂŽndul sĂŁu martir al neamului, a emotionat ĂŽntreaga suflare prezentĂŁ la acest eveniment. „Îndurerati de faptul cĂŁ s-a luat aceastĂŁ luminĂŁ de la noi, ne mĂŽngĂŽiem cu gĂŽndul cĂŁ Maica Domnului a intrat ĂŽn BisericĂŁ purtĂŽnd ĂŽn brate sufletul PĂŁrintelui Gheorghe si L-a dus Fiului ei, ca mĂŁrturie a jertfei Bisericii sale si neamului românesc“, a spus pĂŁrintele Iustin, iar multimea a adĂŁugat cu piosenie rugĂŁciunea „Dunnezeu sĂŁ ĂŽl ierte!“. PĂŁrintele Iustin PĂŽrvu, staretul MĂŁnĂŁstirii Petru VodĂŁ, bun prieten si frate ĂŽntru Hristos cu pĂŁrintele Calciu Dumitreasa, i-a oferit acestuia si sotiei lui loc de odihnĂŁ vesnicĂŁ la cunoscutul lĂŁcas de cult din muntii Neamtului. Vietuitorii de la Petru VodĂŁ spun cĂŁ ĂŽntre cei doi exista o relatie extrem de strĂŽnsĂŁ, ei avĂŽnd un destin asemĂŁnĂŁtor, ambii dovedindu-si credinta ĂŽnvingĂŽnd ĂŽnchisorile comuniste. Cei doi preoti au fost eliberati ĂŽn 1964 si ambii au trecut prin ĂŽnchisoarea de la Pitesti. CĂŁlugĂŁrii de la Petru VodĂŁ mai spun cĂŁ pĂŁrintele Calciu Dumitreasa si-a vizitat, acum cĂŽteva sĂŁptĂŁmĂŽni, „fratele“ - staretul Iustin. AlĂŁturi de cel ce a slujit biserica ĂŽn România si mai apoi ĂŽn America, a fost sotia sa, aflatĂŁ si ea ĂŽn mare suferintĂŁ, dar si fiul acestora, cuprins de durere. În jurul orei 14 cortegiul funerar avea sĂŁ ia calea cimitirului, situat ĂŽn vecinĂŁtatea biseriii MĂŁnĂŁstirii „Petru VodĂŁ“, asta ĂŽnsĂŁ dupĂŁ ce sfĂŽntul lĂŁcas a fost ĂŽnconjurat ĂŽntru despĂŁrtire vesnicĂŁ. Crucea care va fi de acum ĂŽncolo semnul trecerii prin aceastĂŁ lume a celui care a fost pĂŁrintele Calciu Dumitreasa, a fost purtatĂŁ ĂŽn spate de cĂŁtre un cĂŁlugĂŁr. Prin dimensiunile ei, amintea de crucea purtatĂŁ de Iisus, ĂŽn drumul spre Golgota. De altfel, ĂŽntreaga ceremonie a ĂŽnmormĂŽntĂŁrii a purtat ĂŽn ea ceva anume care a amintit de ĂŽnĂŁltarea la ceruri a Fiului Omului. Poate datoritĂŁ simplitĂŁtii si curĂŁteniei sufletesti a multimii de slujitori ai bisericii, prezenti la ĂŽnmormĂŽntare, sau de ce nu, prin tĂŁcerea adĂŽncĂŁ si grĂŁitoare a lumii care s-a arĂŁtat deosebit de evlavioasĂŁ pe tot parcursul solemnitĂŁtii momentului. OdatĂŁ slobozit ĂŽn tĂŁrĂŽnĂŁ sicriul cu trupul neĂŽnsufletit al apostolului de neam, pĂŁrintele Calciu Dumitreasa, a fost ĂŽnchisĂŁ ĂŽncĂŁ o paginĂŁ de ĂŽnaltĂŁ dĂŁruire ĂŽntr-ale ortodoxiei.

Portret de martir

PĂŁrintele Calciu s-a nĂŁscut pe 23 noiembrie 1925. A ĂŽndurat peste
21 de ani de inchisoare. DupĂŁ amnistia din 1964, a avut
posibilitatea sĂŁ urmeze Filologia si Teologia, fiind investit cu harul
preotiei. A fost profesor la Seminarul Teologic Ortodox din
Bucuresti. CĂŽnd a fost dĂŁrĂŽmatĂŁ Biserica Enei din Bucuresti, ĂŽn mai
1977, a protestat energic. Arestat, nu a putut fi suprimat fiindcĂŁ ĂŽn
favoarea sa s-au ridicat voci puternice din exil, Mircea Eliade, Virgil
Ierunca, Monica Lovinescu, Eugen Ionescu, Paul Goma, dar a fost
ajutat si de cĂŁtre lideri ai lumii ca Margaret Thatcher, Ronald
Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. În 1984 a fost eliberat, iar în 1985
i s-a impus sĂŁ pĂŁrĂŁseascĂŁ tara, stabilindu-se ĂŽn Statele Unite. DupĂŁ
revolutie, a cãlãtorit mult În tarã. A slujit la biserica ortodoxã românã
SfĂŽnta Cruce din Alexandria, Washington DC.
Cu douĂŁ zile ĂŽnainte de ĂŽmplinirea venerabilei vĂŽrste de 81 de ani, ĂŽn
23 noiembrie, a trecut la cele vesnice, ĂŽn seara zilei de 21
noiembrie, ora 20, în Spitalul Fairfax din Virginia, USA. În luna
octombrie a.c., pĂŁrintele Calciu s-a aflat pentru cĂŽteva sĂŁptĂŁmĂŽni ĂŽn
tarã, pentru a sustine o serie de conferinte duhovnicesti. În a doua
jumĂŁtate a lunii, a fost internat la Spitalul Militar Central si supus
unei interventii chirurgicale. DupĂŁ o serie de investigatii medicale ĂŽn
Spitalul Militar Central, s-a constatat cĂŁ pĂŁrintele Calciu era grav
bolnav, avĂŽnd diagnosticul sever de cancer la pancreas.