Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Iulie 2012
LMMJVSD
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 culise.ro
 grazie.ro
 odeon.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 7 Iulie 2012
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
POETUL TEMNITELOR ESTE ÎNGROPAT LA PETRU VODĂ

POETUL TEMNITELOR ESTE ÎNGROPAT LA PETRU VODĂ

• Radu Gyr, pe numele adevărat Radu Demetrescu, a fost reîngropat la mănăstirea ctitorită de părintele Iustin Pîrvu • el a fost supranumit Poetul temnitelor comuniste si a fost condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!“ • „Am fost cîndva, o ramură-amîndoi/ si amîndoi un singur conifer./ Ne-au frînt vîntoase, grindină si ploi,/ azi alte crengi cresc dincolo de noi,/ dar rădăcina ne-a rămas în cer“, sînt versurile compuse de poet si scrise pe crucea mormîntului • tot la Petru Vodă îsi află odihna vesnică părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, un alt martir al neamului românesc •

Radu Gyr, apostolul poet al închisorilor comuniste, si-a aflat linistea de pe urmă în tărîna din Poiana Hasca, la umbra zidurilor Mănăstirii Petru Vodă, situată la o azvîrlitură de băt de măretia Ceahlăului. Despre faptul că poetul pătimirilor, cel care L-a adus pe „Iisus în celulă“, îsi află de putină vreme osemintele de martir îngropate la Petru Vodă, aveam s-o aflăm de la poetul Adrian Alui Gheorghe. „Putină lume stie că în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă se află îngropate rămăsitele pămîntesti ale unuia dintre marii poeti ce au cunoscut chinul închisorilor comuniste, Radu Gyr, cel ce si-a creat opera sa poetică între zidurile temnitei“, a spus Adrian Alui Gheorghe, cu prilejul lansării cărtii „Aiud însîngerat“, editia a IV-a, avîndu-l alături pe autorul acesteia, Grigore Caraza, istoria încă vie a unei generatii ce a înfruntat, la rîndu-i, cu un curaj de neimaginat prigoana comunistă. Retragerea sufletului zbuciumat al poetului, dar vesnic încrezător în Dumnezeire si a celor rămase din trupu-i, în locul de liniste si verdeată a plaiului moldav, s-a petrecut în 29 aprilie 2012 într-o discretie totală, astfel încît, astăzi, multi dintre pelerinii locului se întreabă: „De unde vii, Doamne, din ce veac?“. Si întrebarea lor se justifică cunoscîndu-se faptul că Radu Gyr, de obîrsie muscelean, trecuse în vesnicie cu multi ani în urmă, fiind atunci îngropat în Belu catolic, chiar dacă „a fost si va rămîne de-a pururi ortodox“. Acelasi mormînt adăposteste astăzi si trupul Florei Gyr, sotia poetului. „Am fost cîndva, o ramură-amîndoi/ si amîndoi un singur conifer./ Ne-au frînt vîntoase, grindină si ploi,/ azi alte crengi cresc dincolo de noi,/ dar rădăcina ne-a rămas în cer“. Sînt cuvintele agătate de cruce, alcătuind elogiul defunctului, compus chiar de sine înainte de plecarea spre vesnicie. Locul de odihnă a celor doi din cimitirul de la Petru Vodă este alăturat celui în care îsi doarme somnul de veci un alt luptător anticomunist, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, trecut în lumea celor drepti în urmă cu sase ani. Epitaful de mai sus se potriveste parcă de minune si pentru tandem-ul anticomunist al poienii eternitătii din Hasca: Radu Gyr - Gheorghe Calciu Dumitreasa. „Sau, strînsi în miezul aceleasi făpturi,/ o scoică-am fost într-un ocean amar.../ Ne-a spart un val de coltii stîncii duri,/ dar lacrima tîsnită sub spărturi/ ne-a re-ntregit într-un mărgăritar“, continuă epitaful.

„Morti sfinti în temnite si prigoane...“

Asadar, aflînd vestea că mormîntul lui Radu Gyr se află la Hasca, într-una din trecutele duminici ne-am abătut într-acolo. La sosirea noastră, curtea mănăstirii era presărată de lume. Sfînta Liturghie tocmai se apropia de final. Printre mireni, unele fete religioase mai purtau discutii cu crestinii dornici de un sfat în plus. Ne-am strecurat usor, purtînd în suflet fiorul respectului omului simplu fată de locul sfînt si ne-am îndreptat spre cimitir. Acolo ne-a învăluit o liniste desăvîrsită, tulburată într-un mod plăcut, aproape ceresc, de dangătul clopotelor ce anuntau încheierea slujbei. Si de freamătul pădurii înfiorată de-o pală de vînt. Mormîntul lui Radu si al Florei Gyr ni s-a deschis privirii prin prospetimea tărînei si a florilor ce-si păstrau încă ceva din coloritul natural. Lîngă crucea celor doi păstra un moment de reculegere un om, ă'nalt ca bradul, despre care am aflat mai apoi că-si iubeste istoria si glia strămosească, precum pe Dumnezeu. „Stam si mă gîndeam, ce fel de oameni or fi fost acestia, de-au avut atîta curaj să-i înfrunte pe comunisti? Cu riscul vietii si a atîtor ani de privare de libertate... Atît părintele Calciu Dumitreasa, cît si Radu Gyr. Asta, ca să nu mai spun de părintele Iustin, cel care este duhovnicul nostru sfînt. Cinste lor!“, ne-a spus Teodor Dandu, de loc din Tasca, care purta sub brat una din lucrările închinate martirilor închisorilor comuniste, proaspăt achizitionată de la magazinul din curtea mănăstirii. Omul era bine informat. „Imi place istoria, dar cea adevărată, nu cea măsluită de interesele unora sau altora. De aceea am cumpărat cartea asta, să mai aflu cîte ceva“, a adăugat acesta la plecare, lăsîndu-ne la ale noastre. Ne-am recules si noi, prin gînd trecîndu-ne vorbele pline de întelesuri ale lui Dandu amestecate cu frînturi din versurile lui Radu Gyr: „Morti sfinti în temnite si prigoane,/ morti sfinti în lupte si furtuni,/ noi ne-am făcut din voi icoane/ si vă purtăm pe frunti cununi“.

„Abia acum s-a împlinit visul său întru liniste sufletească“

Am aprins o lumînare, am păstrat un moment de reculegere, am trecut în revistă si celelalte morminte si ne-am îndreptat spre curtea mănăstirii. N-am facut doi pasi si am dat de unul dintre tinerii truditori ai obstii monahale, care, spre surprinderea noastră, se abătuse de la cele treburi mănăstiresti pentru aprinderea unei lumînări la proaspătul mormînt vizitat si de noi. „Unde poate fi mai frumos pentru trăirea vesniciei sufletesti decît în acest colt de rai pămîntean îndumnezeit prin osteneala si binecuvîntarea Părintelui Iustin, cel care, alături de cei doi trecuti acum la ceruri, a cunoscut prigoana, trecînd si el prin calvarul detentiei comuniste? Nu întîmplător, familia poetului Radu Gyr a dorit ca scriitorul să-si afle linistea în acest loc“, ne-a spus călugărul, care a adăugat în treacăt, făcîndu-si semnul crucii: „Din păcate, cu ani în urmă, nu si-a găsit un mormînt ortodox în sînul acestui neam, pe care l-a slujit cu pretul vietii sale. A fost înmormîntat între catolici, acolo unde familia avea rămas un loc de cimitir al unui cumnat. Abia acum s-a împlinit visul său întru liniste sufletească. Dumnezeu să-l odihnească în pace!“. Impresionant! Trecerea sa rapidă pe lîngă noi aducea a vis trăit cu ochii deschisi ori a minune. Ne-am căutat cu privirea pentru a desprinde unele întelesuri ascunse. N-am descoperit nimic. În cimitir, aceeasi liniste. La fel si-n curtea mănăstirii. Am făcut semnul crucii si am pornit cuminti spre casă. Mintea ne-a rămas pentru mult timp la mormîntul lui Radu Gyr, acel loc de pelerinaj care este mai mereu împodobit cu flori, iar lumina plăpîndă a lumînărilor arde încă nestins. Verdele crud al crucii se armonizează perfect cu cel al poienii, adîncind si mai mult discretia locului. Dincolo însă de cele descoperite cu privirea, la capul celor înmormîntati la Petru Vodă, retrăisem sigur o pagină din istoria tării. Asa cum ne dăduse de înteles Teodor Dandu în doar cîteva cuvinte. La vorbele omului le-as adăuga acum si pe cele ale poetului nemtean Adrian Alui Gheorghe: „Un motiv ca de-acum încolo, acel loc de închinăciune să devină si un loc de pelerinaj pentru generatia tînără dornică de a cunoaste adevărata istorie“.

Condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!“

Radu Demetrescu-Gyr s-a născut în anul 1905 la Cîmpulung Muscel. Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odată cu aparitia volumului „Linisti de schituri“, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atît în rîndul publicului cît si al criticii literare. Colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar si apoi la alte reviste de orientare nationalistă (Gîndirea, Gînd Românesc, Sfarmă-Piatră, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeană, precum si la ziarele: Cuvîntul, Buna Vestire, Cuvîntul Studentesc etc. A publicat numeroase studii literare si poezii. Membru de seamă al Miscării Legionare, comandant legionar si sef al regiunii Oltenia, conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Este autorul versurilor cîntecelor Sfînta Tinerete Legionară, Imnul Mota - Marin, Imnul Muncitorilor. Laureat al mai multor premii ale Societătii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernării legionare a fost director general al teatrelor. În această calitate a luat initiativa înfiintării Teatrului Evreiesc. După detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în „Lotul ziaristilor“ si îl condamnă la 12 ani de închisoare. Revine acasă în 1956, dar după doi ani este arestat si condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!“, considerată de autorităti drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comută la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află de aceasta decît la 11 luni după modificarea sentintei). Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie. A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea de la Aiud, cu un regim de celulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Cărturarul Radu Gyr a lăsat în urma sa o operă poetică de valoare unică, la care se alătură o multime de studii si eseuri critice, răspîndite în periodicele românesti de-a lungul anilor si care, desigur, vor fi publicate într-un volum antologic cît de curînd. A trecut în vesnicie în 28 aprilie 1975.

Părintele Calciu Dumitreasa si-a găsit si el linistea la Petru Vodă

La mănăstirea ctitorită de părintele Iustin Pîrvu odihneste de aproape sase ani un alt martir al credintei neamului românesc - preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa. Staretul lăcasului de la Poale de Ceahlău i-a oferit acestuia un loc de vesnică odihnă, între cei doi slujitori ai Domnului fiind o strînsă legătură. Au un destin asemănător, ambii dovedindu-si credinta si învingînd închisorile si prigoana comunistă. Cei doi preoti au fost eliberati în 1964 si au trecut prin puscăriile tristului regim. Dar iată ce scriam în decembrie 2006 despre înmormîntarea părintelui Calciu Dumitreasa. Mănăstirea Petru Vodă, păstorită duhovniceste de părintele Iustin Pîrvu, a fost, duminică, 3 decembrie, loc de pelerinaj pentru multime de credinciosi. Monahi si monahii, dar si peste o 1.500 de mireni au tinut să fie alături de părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, pe ultimul său drum. În curtea mănăstirii, obstea de truditori ai locului a înăltat un adevărat altar de rugăciune pentru ca Sfînta Liturghie de duminică si apoi cea de înmormîntare a marelui povătuitor, părintele Calciu, să aibă loc în aer liber. Si efortul n-a fost în zadar, deoarece dincolo de gerul brumat al începutului de decembrie, timpul a fost deosebit de frumos. Soarele a pogorît cu dragoste peste multime si a zăbovit cu generozitate deasupra locului. În fata acelui altar provizoriu se afla încă din zori depus sicriul cu trupul neînsufletit al părintelui Calciu, pentru ca toti cei care l-au iubit si pretuit să poată să îi vadă chipul blajin si luminos pe care nimeni si nimic nu îl va mai putea atinge de acum încolo, în afară de bunul Dumnezeu. Pînă spre amiază, atît cît a tinut Sfînta Liturghie la care a participat un sobor de preoti si monahi condusi duhovniceste chiar de staretul Iustin Pîrvu, sicriul celui adormit, slujitor al ortodoxiei si păstrător al constiintei neamului, a constituit un adevărat loc de pelerinaj.

„Părintele Calciu a fost un adevărat apostol al credintei ortodoxe“

Fiecare credincios chemat de constinta sa religioasă la Petru Vodă a tinut să îl petreacă dincolo cu privirea pe părintele Calciu, vărsînd o lacrimă de părere de rău pe vesmîntul monahal al acestuia.
Printre cei prezenti s-au aflat si bună parte dintre colegii de suferintă ai părintelui Calciu Dumitreasa atunci cînd a îndurat ani grei de temnită. „A fost un om cu o deosebită capacitate intelectuală si sufletească. Si aceste calităti cu care l-a înnobilat Dumnezeu s-au dezvoltat pe parcursul vietii sale. A trecut prin încercări groaznice care l-au aplecat, dar a stiut să se ridice si să se înalte prin credintă profundă astfel încît a ajuns să fie un model pentru toti cei care l-au cunoscut. Se poate spune acum că părintele Calciu a fost un adevărat apostol al credintei ortodoxe. L-am revăzut în ă'90 si pe patul de suferintă. S-a căit pentru greselile sale si nu stiu dacă un om putea să facă mai mult bine decît a făcut el pentru neamul său“, a declarat Gheorghe Jijie, unul dintre colegii de temnită ai părintelui Dumitreasa.

Staretul Iustin s-a despărtit de un prieten

Cuvîntul de despărtire rostit de părintele Iustin, la rîndul său martir al neamului, a emotionat întreaga suflare prezentă la acest eveniment. „Îndurerati de faptul că s-a luat această lumină de la noi, ne mîngîiem cu gîndul că Maica Domnului a intrat în Biserică purtînd în brate sufletul Părintelui Gheorghe si L-a dus Fiului ei, ca mărturie a jertfei Bisericii sale si neamului românesc“, a spus părintele Iustin, iar multimea a adăugat cu piosenie rugăciunea „Dunnezeu să îl ierte!“. Părintele Iustin Pîrvu, staretul Mănăstirii Petru Vodă, bun prieten si frate întru Hristos cu părintele Calciu Dumitreasa, i-a oferit acestuia si sotiei lui loc de odihnă vesnică la cunoscutul lăcas de cult din muntii Neamtului. Vietuitorii de la Petru Vodă spun că între cei doi exista o relatie extrem de strînsă, ei avînd un destin asemănător, ambii dovedindu-si credinta învingînd închisorile comuniste. Cei doi preoti au fost eliberati în 1964 si ambii au trecut prin închisoarea de la Pitesti. Călugării de la Petru Vodă mai spun că părintele Calciu Dumitreasa si-a vizitat, acum cîteva săptămîni, „fratele“ - staretul Iustin. Alături de cel ce a slujit biserica în România si mai apoi în America, a fost sotia sa, aflată si ea în mare suferintă, dar si fiul acestora, cuprins de durere. În jurul orei 14 cortegiul funerar avea să ia calea cimitirului, situat în vecinătatea biseriii Mănăstirii „Petru Vodă“, asta însă după ce sfîntul lăcas a fost înconjurat întru despărtire vesnică. Crucea care va fi de acum încolo semnul trecerii prin această lume a celui care a fost părintele Calciu Dumitreasa, a fost purtată în spate de către un călugăr. Prin dimensiunile ei, amintea de crucea purtată de Iisus, în drumul spre Golgota. De altfel, întreaga ceremonie a înmormîntării a purtat în ea ceva anume care a amintit de înăltarea la ceruri a Fiului Omului. Poate datorită simplitătii si curăteniei sufletesti a multimii de slujitori ai bisericii, prezenti la înmormîntare, sau de ce nu, prin tăcerea adîncă si grăitoare a lumii care s-a arătat deosebit de evlavioasă pe tot parcursul solemnitătii momentului. Odată slobozit în tărînă sicriul cu trupul neînsufletit al apostolului de neam, părintele Calciu Dumitreasa, a fost închisă încă o pagină de înaltă dăruire într-ale ortodoxiei.

Portret de martir

Părintele Calciu s-a născut pe 23 noiembrie 1925. A îndurat peste
21 de ani de inchisoare. După amnistia din 1964, a avut
posibilitatea să urmeze Filologia si Teologia, fiind investit cu harul
preotiei. A fost profesor la Seminarul Teologic Ortodox din
Bucuresti. Cînd a fost dărîmată Biserica Enei din Bucuresti, în mai
1977, a protestat energic. Arestat, nu a putut fi suprimat fiindcă în
favoarea sa s-au ridicat voci puternice din exil, Mircea Eliade, Virgil
Ierunca, Monica Lovinescu, Eugen Ionescu, Paul Goma, dar a fost
ajutat si de către lideri ai lumii ca Margaret Thatcher, Ronald
Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. În 1984 a fost eliberat, iar în 1985
i s-a impus să părăsească tara, stabilindu-se în Statele Unite. După
revolutie, a călătorit mult în tară. A slujit la biserica ortodoxă română
Sfînta Cruce din Alexandria, Washington DC.
Cu două zile înainte de împlinirea venerabilei vîrste de 81 de ani, în
23 noiembrie, a trecut la cele vesnice, în seara zilei de 21
noiembrie, ora 20, în Spitalul Fairfax din Virginia, USA. În luna
octombrie a.c., părintele Calciu s-a aflat pentru cîteva săptămîni în
tară, pentru a sustine o serie de conferinte duhovnicesti. În a doua
jumătate a lunii, a fost internat la Spitalul Militar Central si supus
unei interventii chirurgicale. După o serie de investigatii medicale în
Spitalul Militar Central, s-a constatat că părintele Calciu era grav
bolnav, avînd diagnosticul sever de cancer la pancreas.

Articol afisat de 2260 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ion ASAVEI)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective