Ziua Marinei se serbeazã de 52 de ani la poale de Ceahlãu
• Portul Bicaz a fost gazda unei noi editii a unei sãrbãtori devenitã traditie pe apele „Mãrii dintre munti“ • mii de persoane au tinut sã petreacã în aer liber cîteva ceasuri • Lacul Bicaz gãzduieste de 52 de ani încoace, mai precis din 1960, manifestarea prilejuitã de Ziua Marinei, actiune dedicatã uneia dintre cele mai vechi îndeletniciri umane, navigatia, practicatã si la poale de Ceahlãu si dupã ce avea sã aparã luciul de apã al Lacului de acumulare Izvoru Muntelui si o datã cu acesta, primele ambarcatiuni cu motor, altele decît arhaicele plute. Organizatã anul acesta duminicã, 19 august, manifestarea a însemnat pentru trãitorii locului, cei ai zonei si chiar pentru turistii aflati în trecere prin vecinãtatea lacului, un ideal prilej de a face cunostintã cu preocupãrile si ospetia bicãjenilor, fie ei „lupi de mare“, ori ba. Si asta, datã fiind preocuparea Consiliului Local, a Primãriei Bicaz si a administratiei Bazei Navale si de Agrement Moldoturism de a crea conditiile optime necesare unui astfel de eveniment cultural, sportiv si de petrecere în mod plãcut a cîtorva ceasuri în mijlocul naturii. Cãci pînã la urmã, nu-i de ici de colo, ca într-o frumoasã zi de Gustar, la margine de ape si în vecinãtatea muntelui, sã faci cunostintã cu solemnitatea Zilei Marinei, presupunînd intonarea Imnului României, fundarea ancorei de flori în memoria celor ce s-au jertfit pentru apãrarea tãrii si salutul, prin sunetul de sirenã al tuturor ambarcatiunilor, slobozit vãzduhului în semn de celebrare a întîlnirii pãmîntenilor cu oamenii mãrii, cu apa, cu cerul si codrii Ceahlãului. Satisfactiile au fost, credem noi, pe mãsura asteptãrilor, si pentru cã, la Bicaz, de Ziua Marinei, oaspete si-n acelasi timp gazdã avea sã fie Zeul Neptun, cel ce binecuvînteazã de fiecare datã petrecerea si acordã cu generozitate slobozenie jocurilor marinãresti si celor sportive, pregãtite anume pentru bucuria oaspetilor de-o zi în zona Portului Bicaz. Programul, si-n aceastã editie, a fost cel adus în zonã cu ani în urmã de marinarii gãlãteni, însusit cu bucurie de cãtre colegii bicãjeni si pregãtit de actualii organizatori, avîndu-l în frunte pe primarul Nicolae Sãlãgean, cu minutiozitate, tinîndu-se cont si de traditia zonei.
Petrecere, bere si mici cît sã ajungã si chiar sã rãmînã si pentru la anuã'
Evenimentul a presupus concursuri de bãrci cu rame, hidrobiciclete, înot, dar si jocuri marinãresti, ce au dat sarea si piperul serbãrii, precum scondrul cu purcelul, vînãtoarea de rate si nunta cu pirati. Toate acestea pe parcursul primei jumãtãti de zi, cînd publicul a avut ocazia sã admire întreaga flotã bicãjeanã, defilînd si prezentînd onorul în semn de respect fatã de nobletea unei meserii, aceea de navigator. Partea a doua din zi a fost rezervatã plimbãrilor de agrement cu ambarcatiunile apartinînd Portului Bicaz si spectacolului pregãtit de cãtre gazde întru bucuria deplinã a publicului. Spunem asta, deoarece, dacã pînã spre lãsarea serii a rãsunat vãzduhul de ritmurile muzicii populare moldovenesti si ale muzicii usoare, lider de audiere fiind trupa Semnal M, la amurg si-au fãcut loc ritmurile disco, hip-hop, house si altele asemenea agreate de tineret. Si dacã e sã vorbim despre atmosfera generalã, musai sã spunem, fãrã falsã modestie, cã pe rãbojul vremurilor si vremilor, cu aceastã ocazie, orasul de sub poale de baraj a „mustit“ de lume. Si-au adus aminte de trãitorii Bicazului, rudele, prietenii, astfel încît multora dintre localnici li s-au cam golit cãmãrile si pusculitele întru ospitalitate desãvîrsitã. Cãci vorba e, „noblesse oblige“, si-apoi cine n-a auzit de calitãtile de gazde exemplare ale moldovenilor. ÃŽn rest, veselie mare, bere si mici cît sã ajungã si chiar sã mai si rãmînã si pentru la anuã', farafastîcurile si flasnetele specifice petrecerilor în aer liber, cãci de comersanti nu s-a dus lipsã. Si nici de tineri dornici de miscare si dans în mijlocul naturii, bunã dispozitie si multã poftã de viatã. Aceasta ar fi aprecierea sinteticã a zilei de 19 august 2012 dedicatã marinarilor, devenitã de mult o frumoasã traditie în orasul Bicaz. Si cum ar fi fost altfel, cînd aceastã sãrbãtoare organizatã întru omagierea marinarilor, s-a desfãsurat într-un loc de legendã si istorie, la umbra Olimpului moldav, Ceahlãul, umbra „celui mai înalt munte“, cum l-a denumit Dimitrie Cantemir, a „bãtrînului rege al Carpatilor“, cum l-a retinut cutreierînd muntii Alexandru Vlahutã, a muntelui cu „nenumãratele turnuri de stîncã sãpate pe adîncul cerului“, cum l-a descris atît de plastic Calistrat Hogas, sau a muntelui denumit de cãtre daci Koghenonul, locul de adãpost al zeului Zamolxe? Cît îi priveste pe marinarii Bicazului, acestia n-au fost altii decît fostii plutasi ai Bistritei, ori fiii multora dintre ei, în prezent.
|