 Primarul Stoleru, nas în Insula celor douã comori
• primarul comunei Vãleni a botezat la viata lui multi copii • a ajuns, cu ceva timp în urmã si în insula Martinica, din Arhipelagul Caraibelor, unde a crestinat o fetitã a unui prieten de familie • alesul local a opinat cã acest tãrîm exotic l-a marcat prin frumusete si prin modul de viatã al locuitorilor • fetita botezatã în religia ortodoxã de un cãlugãr român, a primit numele de Andreea • în total, familia Stoleru are 28 de fini •
Primarul comunei Vãleni, Ionel Stoleru, a botezat, începînd din 1979 si pînã anul acesta, nu mai putin decît 28 de copii, unii si din satele Munteni si Moreni, din familii de rromi. Ultimii sase au fost crestinati anul acesta. A ajuns, cu ceva timp în urmã si în Arhipelagul Caraibelor, unde si-a petrecut, împreunã cu sotia, o parte din concediul de odihnã, într-unul dintre cele mai exotice locuri din lume, pe Insula celor douã comori, Martinica. A plecat acolo la invitatia unui prieten stabilit de mai multi ani pe insulã. Acest sejur nu a avut numai un caracter turistic, ci si unul de suflet, seful administratiei publice locale din Vãleni crestinînd fetita gazdei, pe micuta Andreea. „Din 1979 pînã în prezent am botezat 27 de copii, 28 cu Andreea, fetita prietenului meu din Martinica. Numele acesta a fost ales de pãrinti pentru ca micuta sã-l aibã ca ocrotitor pe Sfîntul Andrei. Cine a mai botezat stie cã la mijloc este vorba de niste cheltuieli si nu este putin ca sã faci un drum în Martinica, la circa 11.000 de kilometri, însã mai important este acel sentiment pe care îl trãiesti dupã ce crestinezi un copil. Se spune cã dupã ce botezi un copil, familiei care a crestinat acel copil îi merge bine, lucru care de altfel s-a si dovedit cel putin în cazul meu. Pentru mine, vizita aceasta în acest rai exotic, apartinînd Frantei, m-a impresionat. Este cu totul altceva fatã de ceea ce vezi în România. Este o altã lume. Copilul a fost botezat în religia crestin ortodoxã, de un cãlugãr român, stabilit pe insulã. Acolo este cald, temperaturi de 32 de grade, locuri mirifice, plaje curate, însorite, scãldate de apele turcoaz si limpezi ale Oceanului Atlantic. Rezumînd, sînt un nas fericit si împlinit, cu 28 de de fini. Ultimii sase au primit botezul în aceastã varã fierbinte si apartin unor familii de rromi din Moreni si Munteni. Am încercat sã-i ajut pe toti, cum am putut, pentru cã asta este important pînã la urmã, nu doar sã-i botezi, ci sã-i ajuti si în continuare. Dacã voi fi sãnãtos nu mã voi opri aici. Am plecat în Martinica si, sincer, mi-a pãrut rãu sã mã reîntorc de acolo, unde am cunoscut oameni deosebiti. Poate mai ajung cîndva“, a declarat primarul Stoleru.
O altã lume!
Acesta a spus cã Martinica este fascinantã pentru diversitatea sa. „Dacã în nord se aflã plajele cu nisip negru, în sud este acoperitã de nisipuri aurii si golfuri linistite. Popular, insula este alintatã «un strop de Franta în Caraibe». Am fost impresionat de Fort-de-France, capitala insulei. Orasul este împînzit de strãzi vesele si piete colorate, iar în mijloc este o bibliotecã, construitã acum mai bine de 100 de ani, în stil bizantin. Tot în centrul orasului se aflã si grãdinile La Savanne, care adãpostesc statuile împarãtesei Josephine, sotia lui Napoleon Bonaparte, nãscutã în Martinica, dar si pe cea a lui Pierre Belain dã'Esnambuc, cel care a anexat insula Frantei, în 1635. Muzeul Departamental adãposteste dovezile existentei indienilor arawak si carib, care locuiau aici atunci cînd Cristofor Columb a descoperit insula, în 1502. Sînt multe de povestit, dupã ce am vizitat aceste locuri mirifice. Am cunoscut si oameni deosebiti, care te primesc cu multã cãldurã si simpatie“, a mai povestit putin din aventura sa în Arhipelagul Caraibelor primarul Stoleru. Mare iubitor de naturã si de flori, în special, acesta nu a uitat sã precizeze cã Martinica se numeste si Insula Florilor, pentru cã: „vegetatia luxuriantã care te asteaptã aici este formatã din numeroase specii, dar si copaci unici, printre care hibiscus, cocotieri, palmieri si mango, iar despre faunã, emblematice sînt cele patru specii de colibri întîlnite pe insulã“. Ionel Stoleru, un om credincios, a realizat multe la viata lui în sprijinul comunitãtii. Cu banii familiei a ridicat în comunã 23 de troite care au fost amplasate în toate cele patru sate ale comunei. Ultima dintre acestea, în înãltime de 12 metri urmeazã a fi amplasatã pe un deal din Vãleni, pentru a strãjui cu credintã localitatea. „Am ridicat aceste troite pentru ca Dumnezeu sã binecuvînteze comuna si familia mea si întreaga familie a Vãlenilor. Ultimul simbol închinat lui Dumnezeu are 12 metri înãltime, este gata, si va fi amplasat pe un deal din Vãleni, pentru a strãjui cu credintã comunitatea“, ne-a mai spus interlocutorul nostru.
Martinica a fost descoperitã de Columb
Martinica este un departament al Frantei, are o suprafatã totalã de 1.128 km pãtrati si este situatã la 7.000 de km de coastele europene. Cristofor Columb a vãzut insula în 1493, în cel de-al doilea voiaj în America, dar nu a debarcat decît în 1502 în cel de-al patrulea voiaj. Insula a fost colonizatã de cãtre francezi. Populatia Martinicãi este de circa 382.000 de locuitori, majoritatea negri (45%), 15% din populatie este de origine europeanã, restul fiind formatã din descendentii muncitorilor indieni, chinezi sau sînt metisi. Economia se bazeazã pe agriculturã, turism, industria usoarã si servicii. O atractie în afarã de plaje este Muntele Pelee, cu o altitudine de 1.397 m, un vulcan activ. Ultima eruptie a vut loc în 1902, pe 8 mai. A luat prin surprindere orasul Saint-Pierre, aflat la poale, omorînd circa 30.000 de persoane (populatia asezãrii, refugiati si persoanele din vapoarele din port), spunîndu-se cã doar trei au scãpat.
|
Autentificare
