Cel care pute cîstigã
ACCENT De Viorel TUDOSE
În lumea asta revolutã,/ Cãcatii scriu în loc sã putã,/ Iar scriitorii adevãrati/ Sînt dati afarã de cãcati.
Scuzati-mi, vã rog, transcrierea ad-litteram a epigramei lui Pãstorel Teodoreanu. Dar nu mã puteam abate de la spiritul si litera textului.
Cred, însã, cã problema nu e asta; nu tine doar de rigoarea formalã, ci de fond. Asa-i, e adevãrat, Pãstorel o spunea si din experientã personalã. Adãugati doar cã, mai nou, cãcatii le fac pe amîndouã: si put, si scriu. Se pare, deci, cã e o meteahnã veche a veleitarilor, neavenitilor, complexatilor; si nu numai din literaturã. Ãstia se zbuciumã, fac jocuri si ticãlosii pentru a-i da afarã pe cei valorosi si a le lua ei locul. Si chiar îl iau. Si în istoria presei au fost astfel de situatii. Mi-aduc aminte cã în decimarea dramaticã din 1974 a presei românesti, Ceausescu pãstrînd doar ziarele si revistele foarte pupincuriste, au fost dati afarã din toatã tara nenumãrati ziaristi (multi slabi, e-adevãrat, dar foarte multi de realã valoare). Si asta pe diverse motive. Invocîndu-se, cel mai adesea, dosarul. Adicã ce-a fost mama, ce-a fost tata, ce-au fost bunicii, strãbunicii (si ce-au fãcut ei înainte de Ceausescu), cã dacã nu erau „pe linie“, în special dacã nu aveai origine muncitoreascã, harsti, te dãdeau afarã pe tine, urmasul lor nevinovat. Nu conta cã erai foarte bun în bransã. Ei te vedeau dusman. Au fost multe situatii de acest fel. Una, mãcar, vreau s-o evoc. Unul din cei mai valorosi secretari de redactie (adevãratii fãcãtori si salahori ai ziarelor din tarã), a fost dat afarã pentru cã i s-a pãrut celui mai de sus, tot un ziarist, cã îi fãcea concurentã, cã vrea sã-i ia locul. Nici vorbã de asa ceva! Era vorba, pur si simplu, de concurentã, de diferenta dintre prost si destept. Prostul s-a tinut de capul secretarului de redactie si, cu tertipuri si misculatii murdare, omul despre care vorbesc a fost pus pe liber.
Cred cã ajunge. Ce vreau sã spun? Cã boala e veche si are - cum spun juristii - si formã continuatã. Si nu tine neapãrat de politicã. Prostii îi vor sãpa întotdeauna pe cei buni, cel putin din complex de inferioritate. ÃŽn loc - vorba lui Pãstorel - „sã putã“. Cã, de-adevãratelea, asta stiu. Exact cum e sconcsul. Foloseste ca armã de atac putoarea proprie. Putoarea care emanã prin toti porii, din el însusi. Abject animal!
|