Carte de gazetar - Viorel Tudose

Viorel Tudose a fost, ĂŽn ĂŽntreaga sa fiintĂŁ, un om de cuvĂŽnt si un om al cuvĂŽntului. A fost gazetar. Este o meserie pe care, dacĂŁ o faci cu abnegatie, asa cum a fĂŁcut-o el, te seacĂŁ de viatĂŁ. ToatĂŁ viata ta se duce, galopĂŽnd, ĂŽn vietile altora, ĂŽn ĂŽntĂŽmplĂŁrile si ĂŽn dramele lor. Înveti sĂŁ te uiti la oameni si sĂŁ ĂŽncerci sĂŁ auzi si lucrurile pe care nu ti le spun. SĂŁ le accepti mĂŁrturiile, inclusiv omisiunea lucrurilor importante, astfel ĂŽncĂŽt sĂŁ creezi, zi dupĂŁ zi, un fragil zid de hĂŽrtie care va descrie, cĂŽt de curat poti fi tu, realitatea. Cu constiinta cĂŁ nimic nu e ĂŽntreg sau perfect, dar cu ĂŽntelegerea cĂŁ ai ĂŽncercat. Viorel Tudose spunea despre gazetĂŁrie cĂŁ este „o meserie de oase tari“. O meserie de oameni care iau bucata de viatĂŁ, o scriu, si apoi o duc la tipar. Tiparul de modĂŁ veche, imprimat ĂŽn cartoane si plĂŁci groase de plumb, ce-ti intrĂŁ ĂŽn sĂŽnge si ti-l otrĂŁvesc si astfel. Ne-a ĂŽnvĂŁtat pe multi sĂŁ scriem. Nu cĂŁ n-am fi stiut sĂŁ punem cap la cap vorbe. Ne-a ĂŽnvĂŁtat sĂŁ adunĂŁm fapte cu acuratete si determinare si apoi sĂŁ tragem o unicĂŁ sirĂŁ, ca o lance, care sĂŁ sustinĂŁ textul, din toate acestea. Detaliile urma sĂŁ le iei si sĂŁ le adaugi cĂŽt sĂŁ dea culoare si viatĂŁ faptelor mari. Era aparent simplu. Era, ĂŽn fapt, un exercitiu de reconstructie istovitor, ĂŽn care te ĂŽnvĂŁta, pas dupĂŁ pas, sĂŁ te ĂŽndoiesti si sĂŁ reverifici, sĂŁ ĂŽti fie teamĂŁ de forta vorbelor tale, sĂŁ reiei un fir pierdut si aparent neimportant ĂŽn povestirea ta. Te ĂŽnvĂŁta sĂŁ tai fraza, sĂŁ ĂŽi dai substantĂŁ si verb. CĂŽt s-a putut, si aproape cĂŽt nu s-a putut, Viorel Tudose a fĂŁcut gazetĂŁrie adevĂŁratĂŁ. Mai ales ĂŽn acei ani ĂŁ'90, ĂŽn care a existat atĂŽta sperantĂŁ si ĂŽn care jurnalismul nu era ĂŽncĂŁ o afacere. Împingea cu palmele mari, cu degete lungi, acele vorbe, ca pe usoare corĂŁbii care construiau ĂŽncĂŁ o cale pe mĂŁrile zilei. Vedeai, ĂŽn racursi, mĂŁrile lumii cu toate rutele navelor-povesti, ghemul colorat al fiecĂŁrui drum de apĂŁ si scopul sĂŁu independent, precis. Iar noi eram acolo, cu el, ĂŽnvĂŁtĂŽnd nu doar sĂŁ spunem povestea, ci si sĂŁ o asezĂŁm printre celelalte, ĂŽn contextul larg al mĂŁrilor de cuvinte. Viorel Tudose avea acest dar. Fiinta aceea ĂŽnaltĂŁ, subtire, cu ochi arzĂŁtori de cĂŁlugĂŁr grec, ĂŽn mĂŽinile cĂŁreia se miscau linistit pixuri, tigĂŁri, povesti ale oamenilor, te fĂŁcea sĂŁ vezi orizontul ĂŽndepĂŁrtat pe care erau proiectate ĂŽntĂŽmplĂŁrile imediate. RĂŁmĂŁsese la Piatra Neamt, dar avea forta de-a arunca ĂŽntĂŽmplĂŁri anodine pe fundaluri neasteptate. GĂŽndul lui tĂŁios si abraziv sau duios, gonea, ca un condotier al ideii, cĂŁtre oceanele pe care nu a mai apucat sĂŁ le vadĂŁ. Avea forta vitalĂŁ si fragilitatea pe care numai poetii le au. Asta l-a fĂŁcut un gazetar strĂŁlucit. Asta l-a si ucis. Acum ar fi spus, ca de obicei: „Tine-ti firea. Tine-ti sira“.

Decembrie 1989

A fost cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodatĂŁ. SĂŁ-ti tii, cĂŽt poti, firea si sira spinĂŁrii dreaptĂŁ, ĂŽn scris si ĂŽn viatĂŁ, chiar si atunci cĂŽnd sĂŽnt fracturate si adunate-mpreunĂŁ ĂŽntr-un bandaj de vorbe si fapte. CĂŽnd l-am cunoscut, ĂŽn decembrie 1989, chiar asta fĂŁcea. RĂŁmĂŁsese ĂŽn ziar, la CeahlĂŁul, sĂŁ scoatĂŁ editia nouĂŁ, una dintre putinele din tarĂŁ, ĂŽntr-un moment incert si periculos. Asa a tinut ziarul CeahlĂŁul. Asa ne-a ĂŽnvĂŁtat si pe noi. Era, desigur, un sfat neĂŽndurĂŁtor pe care si l-a aplicat sie ĂŽnsusi deseori, plĂŁtind cu ziarul, cu viata, cu prietenii si cu ceea ce-a iubit. Era nesĂŁbuit. Avea umor. Avea temeri. Era generos si neĂŽncrezĂŁtor. Putea fi crud sau prea dur. Putea fi timid. Era un fel de om-vĂŽnt, de o generozitate neverosimilĂŁ cu el ĂŽnsusi si cu ceilalti. Ridica ĂŽn fiecare zi castele de hĂŽrtie care se fĂŁceau scrum chiar ĂŽn cursul aceleiasi zile, ĂŽn truda miraculoasĂŁ si sfĂŽsietoare a mĂŽnuitorilor de cuvinte. Avea un surĂŽs subtire pentru prosti si pentru ĂŽnchipuiti. Asa le zicea unora: „Niste ĂŽnchipuiti“. Niste oameni care nu ajungeau sĂŁ fie decĂŽt fantosele pozitiilor lor. Aceia simteau, fie si fĂŁrĂŁ sĂŁ parĂŁ cĂŁ acceptĂŁ, tĂŁisul ascuns sub domesticul „bĂŁdie“. Cine si-a ĂŽnchipuit cĂŁ popularul „bĂŁdie“ reprezenta egalizare, nivelare, amestec, tare mĂŁ tem cĂŁ s-a ĂŽnselat. Dedesubt era Viorel Tudose, un domn cu mĂŁnusa de zale a mintii, a educatiei si a acelui camion de cĂŁrti, de care nici o imposturĂŁ nu putea trece. Un om cu adevĂŁrat incomod. Avea aroganta bĂŁieteascĂŁ a cavalerilor penei si mintii ĂŽn fata cavalerilor pungii si ai culiselor nesfĂŽrsite. Era constient cĂŁ jocul, pe lumea aceasta este, de regulĂŁ, ĂŽn mĂŽini care nu pretuiesc gĂŽndul si pana, ci vor ĂŽncerca mereu sĂŁ le sfarme. CĂŽnd a renuntat la ziarul CeahlĂŁul cred cĂŁ Viorel Tudose a renuntat la ceva ce construise punĂŽnd ĂŽn interior, ca pe un liant necesar, propria sa viatĂŁ. Ti se pot lua multe ĂŽn lumea aceasta. Nu ti se poate lua ce ai visat si ai construit ĂŽnlĂŁuntrul tĂŁu, ce ai dĂŁruit altora sau i-ai ĂŽnvĂŁtat, ce ai vĂŁzut si ai ĂŽnteles, oamenii pe care i-ai ĂŽntĂŽlnit si ti-au schimbat destinul. Speram cĂŁ nu ti se poate rĂŁpi dreptul la cuvintele tale. O crudĂŁ naivitate, la vĂŽrsta mea si ĂŽn lumea ĂŽn care trĂŁim. Nu e nimic de reprosat celor care, ĂŽntr-un fel sau altul, i-au rĂŁpit dreptul de a semna ĂŽn ziarul ĂŽn care si-a pus, zi dupĂŁ zi, cu bine si cu rĂŁu, amprenta. Nu poti reprosa neomenia sau lipsa de ĂŽntelegere. Este ca si cum ai reprosa cuiva cĂŁ e schiop, ghebos sau cĂŁ are sufletul strĂŽmb. Viorel Tudose a construit alt ziar. A scris si la Monitorul. A scris poezii care anuntau cĂŁlĂŁtoria sa, sub umbra regalĂŁ a primĂŁverii. A mai vorbit o vreme cu lumea si cu noi. Dar, ĂŽn inima sa, el plecase.