De ce nu ne vor, domnule?
Intrarea în Spatiul Schengen
1. Septembrie 2001, Bucuresti, Sala Mare a Palatului, concert simfonic în cadrul Festivalului International „George Enescu“. Cîteva mii de spectatori asteptãm, cu rãsuflarea tãiatã, aparitia reputatului dirijor Kurt Masur. La exact fãrã un minut acesta apare ca de obicei, sobru, dar parcã marcat de o apãsare. Salutã publicul, apoi orchestra si, în loc sã ridice bagheta, se întoarce din nou cu fata cãtre salã si spune apãsat: „presupun cã ati aflat ce s-a întîmplat în capitala Statelor Unite ale Americii“. Nu stiam nimic: noi ne aflam pe altã planetã...
2. Seara, la stiri, aflãm cã în capitala celei mai puternice tãri din lume avuseserã loc cîteva repetate si grave atacuri teroriste, care vizeazã cîteva puncte vitale strategice (Casa Albã, Pentagonul, Congresul etc). Nu stiam, însã, nu aveam cum sã ne închipuim cã acest tragic eveniment avea sã constituie începutul unor schimbãri fundamentale în aranjamentul geopolitic al lumii. Nu aveam de unde sã stim cã, imediat dupã agresiune, au fost convocati statmajoristii, analistii, tot felul de experti care au cãutat o explicatie si niste solutii, ce aveau sã aibe consecinte si pentru Europa, pentru Balcani, deci si pentru noi.
3. Pe scurt, din aproape în aproape, Administratia americanã a profitat de aceastã rearanjare tectonicã pentru a realiza reunificarea Europei divizatã de comunism, reunificare mai demult gînditã, dar care, iatã, trebuia grãbitã. Asa s-a ajuns cã, dupã laborioase negocieri, în decembrie 2004, România a semnat Tratatul de Aderare, iar la 1 ianuarie 2007 a avut loc intrarea propriu-zisã în „clubul alesilor“...
4. Sã o recunoastem: nu eram pregãtiti sã „intrãm“, nu meritam sã fim primiti, dar si-au cãlcat pe inimã si ne-au acceptat ca sã stabilizeze Balcanii (si din multe alte motive pe care nu avem loc sã le enumerãm aici). De ce nu eram pregãtiti? Pentru cã, la noi, coruptia fãcea ravagii, independenta justitiei era mereu pusã în discutie; de economie, de piatã functionalã nici nu putea fi vorba. Institutiile statului erau discretionar controlate de oligarhia politico-economicã. Adoptate doar pe hîrtie, reformele erau lipsite de substantã, dar europenii au închis ochii. Mãcar de formã, lucrurile pãreau cã se miscau...
„Zicem ca ei si facem ca noi“
5. Delicat, dar apãsat, din capul locului ne-au atras însã atentia cã nu putem sã ne bucurãm numai de avantajele aderãrii, cã avem si niste obligatii: sã respectãm statul de drept si valorile fundamentale ale Uniunii Europene, sã asigurãm independenta justitiei, sã eliminãm coruptia. „Spatiul european trebuie sã devinã un spatiu comun de drept“, tot repeta Angela Merkel, cancelarul Germaniei.
6. Ca la scoalã, în mod repetat, ca sã ne intre în cap, ni s-a tot spus: drepturile omului, democratia si statul de drept sînt în centrul identitãtii noastre europene. Credibilitatea proiectului european depinde de capacitatea noastrã de a trãi dupã standardele pe care ni le-am impus. Deci, o sincronizare de valori si principii, demonstrabilã prin decizii care sã ne facã previzibili pentru toti cei cu care avem proiecte comune: dovezi concrete de transparentã, onestitate, integritate si justitie.
7. „Zicem ca ei si facem ca noi“, au spus ai nostri. Adicã, nu am fãcut ceea ce am promis. Nu am înlãturat din guvern ministrii urmãriti penal, trimisi în judecatã sau aflati în stare de incompatibilitate. Am blocat anchetarea unor demnitari. Am încercat sã creãm un fel de superimunitate parlamentarã. La selectarea procurorilor pentru sefia Parchetelor, nu avem în vedere, neabãtut, criteriile, în mod repetat, evidentiate de Comisia Europeanã (transparentã, competentã, experientã, rezultate etc).
8. Nu am luat toate mãsurile necesare stopãrii jefuirii banului public. La noi, coruptia este, în continuare, endemicã în ciuda pasilor fãcuti în directia combaterii fenomenului. „România se confruntã cu grave infractiuni în domeniul achizitiilor publice - unde, din cauza coruptiei, între 20 si 25% din valoarea contractelor este pierdutã“, declara Cecilia Malmstrom, comisarul european pentru Afaceri Interne, situatie confirmatã de Organziatia Transparency. Parcã numai în domeniul achizitiilor publice?!...
„Stat de drept, nu stat cleptocratic. Democratie autenticã, nu de fatadã“
9. De aceea, liderii europeni leagã aderarea la Spatiul Schengen de Mecanismul de Cooperare sI Verificare (MCV) si de recomandãrile privind statul de drept si justitia continute în periodicele Rapoarte ale Comisiei Europene. Olanda, Danemarca, Germania si Finlanda se opun aderãrii României la Schengen, în primul rînd, din cauza neeradicãrii coruptiei. Acesti lideri europeni si nu numai ei, ne cer fidelitate fatã de principii si orientãri de fond, nu fatã de lideri politici momentani. Ei ne mai cer punerea binelui public deasupra coteriilor, a gãstilor, a micilor smenãrii. Fãrã asemenea mãsuri - ne atrag, ei, atentia - progresul societãtii este nu numai problematic, ci de-a dreptul compromis. Deci, valori si idealuri înalte, nu delincventã. Stat de drept, nu stat cleptocratic. Democratie autenticã, nu de fatadã.
10. Desi, în mod repetat, ni s-a cerut ceea ce noi însine ne angajasem ca, în interesul nostru, sã facem, am tot amînat sau diluat preconizatele mãsuri. De aceea, la 7 martie 2013, ministrii de Interne si de Justitie din statele Uniunii Europene au convenit amînarea, pe termen nedefinit, a aderãrii noastre la Schengen. Ne amînã pentru cã nimeni nu ne mai crede pe cuvînt! Ni se cere sã demonstrãm, prin fapte, cã sîntem angajati, fãrã echivoc, în favoarea valorilor occidentale - stat de drept, justitie, independentã, integritate, continuarea anticoruptiei.
11. Tãrile din Uniunea Europeanã vor sã fie sigure cã frontierele lor cu exteriorul sînt bine supravegheate, încredere ce trebuie cîstigatã cu dovezi. Esecul aderãrii noastre la spatiul Schengen doare prin prisma pierderilor transportatorilor din stationãrile, în exces, la punctele vamale, dar, în mai mare mãsurã, si din perspectiva investitiilor pentru securizarea frontierelor, respectiv a perceptiei oficialilor europeni cã frontiera româneascã e permeabilã la coruptie. Esti în Schengen, circuli liber. Asteptarea la granitã înseamnã bani pierduti pentru transportatori, costuri suplimentare cu carburantii, cu perisabilitãtile, cu penalitãtile plãtite în cazul în care contractele prevãd termene precise de livrare. Deci, productivitate mai micã, profituri mai mici, PIB mai mic, salarii mai mici, nervi mai multi...
Dar oare putem trãi fãrã Schengen?
12. A fi în Schengen înseamnã multe avantaje, cel mai mare, în plan simbolic: credibilitate! Sigur cã „putem trãi si fãrã Schengen“ (cum, din pãcate, s-a si spus la nivel „înalt“), asa cum putem trãi si fãrã Uniunea Europeanã, adicã marginalizati, la cheremul unei elite corupte si abuzive. Dacã spunem asa, uitãm cã nu am fost înglobati cu forta în Uniunea Europeanã: ne-am dorit sã fim acolo si ne-am bucurat sã cãlãtorim, sã muncim, sã învãtãm în Vest, dupã cum ne-am bucurat de fondurile europene.
13. Dacã „putem trãi fãrã Schengen“, înseamnã, vai, cã nu putem trãi fãrã minciunã, fãrã dublu discurs, fãrã coruptie, fãrã delapidare, fãrã clientelism, fãrã incompetentã, fãrã prostie fudulã, fãrã cãlcarea în picioare a cuvîntului dat etc!, într-un cuvînt, fãrã credibilitate, adicã respectabilitate, ceea ce ar fi foarte grav: refuzarea noastrã de a intra în Schengen este un blam adus Romîniei si capacitãtii liderilor ei de a duce la bun sfîrsit reforme vitale în justitie si în alte domenii. Acest refuz este si un semnal emotional trimis pietelor financiare sensibile la orice informatie, în caz de aderare (scãderea dobînzilor la credite, cresterea interesului pentru actiunile societãtilor autohtone etc).
14. Ar trebui, poate, sã bãgãm de seamã cã lumea se schimbã sub ochii nostri si cã dacã refuzãm sã vedem, riscãm sã fim decuplati de la evolutiile globale si europene si sã esuãm în sãrãcie cronicã, în faliment. Declansarea, în 2008, a crizei economico-financiare a dus la grãbirea integrãrii politico-economice, sub bagheta Germaniei, care a preluat, de la americani, rolul de prim-solist pe continent (iar noi ne îngãduim sã o ironizãm pe Angela Merkel!...).
„Deci, libertate, legalitate si prosperitate, ori sãrãcie si coruptie“
15. Aceastã integrare înseamnã cã Europa va fi condusã de la Bruxelles dupã reguli noi: din ce în ce mai multe dintre responsabilitãtile politicienilor la nivelul european vor trece în sarcina unor experti europeni care vor putea controla si sanctiona politicile guvernelor nationale. Astfel, politica europeanã va deveni, se pare, din ce în ce mai constrîngãtoare pe mãsurã ce interdependenta si gradul de integrare vor creste. Mai devreme sau mai tîrziu se va ajunge la „cui nu-i convine, poate sã plece“. Da, dar unde?! ÃŽn Est? Acolo am fost, am vãzut si stim cum este... Nu mai vrem acolo.
16. Deci, nu avem de ales: trebuie sã respectãm principiile fundamentale în materie de stat de drept si libertãti cetãtenesti, ceea ce înseamnã cã integrarea, aprofundatã în UE va veni, la schimb, cu mãsurile anticoruptie, independenta justitiei si reformele administrative. Deci, libertate, legalitate si prosperitate, ori sãrãcie si coruptie: „din aceastã dilemã nu putem iesi“, vorba lui nenea Iancu.
17. Noi, românii (nu putini) am cam vrea „o tarã ca afarã“ - cu salarii, pensii si ajutoare sociale ca în Vest, cu autostrãzi ca acolo, cu tot ce e bun si lãudabil acolo. Dacã vrem asa, atunci nu ne rãmâne decît sã facem o alegere fundamentalã si sã ne asumãm optiunea fãcutã: sã ne dorim o tarã în care sã domneascã legea, în care sã trãim liberi, în egalã demnitate si nu o tarã condusã de o elitã autoimpusã, imunã fatã de lege, în care institutiile statului sînt ocupate de mafie, iar cetãteanul îsi negociazã libertatea în schimbul îngãduintei celor mari si tari.
18. Deci: stat de drept, regim democratic, economie de piatã privatã, NATO si UE si Schengen, ordine de drept constitutionalã. Dreptatea si legea sînt de partea noastrã dacã vrem cu tãrie asta. Dacã vrem ca Europa sã ne acorde încredere si respect, trebuie ca nici noi sã nu ne îndoim cã putem sã împãrtãsim aceleasi valori cu europenii pe care îi admirãm si la al cãror standard de viatã rîvnim. Dacã nu, nu, lumea merge înainte, nu se împiedicã de noi...
Judecãtor Mihai CIUBOTARU
N.R.: Intertitlurile acestei analize apartin Redactiei Monitorul
|
Autentificare
