O icoanã misterioasã, descoperitã întîmplãtor
• în timpul lucrãrilor de reabilitare a peretilor spitalului, s-a descoperit o icoanã, deasupra paraclisului care ducea în vechea mãnãstire de la Bisericani • deocamdatã nu existã opinii ale unor specialisti legate de picturã • în ea par a fi chipurile patronilor mãnãstirii Bisericani, sfintii Iosif si Chiriac • pictura a fost descoperitã chiar în ziua cînd sînt pomeniti în calendar cei doi sfinti • Tãrîmul Bisericanilor mai intrã o datã în legendã, cu o faptã atît de apropiatã zilelor noastre, încît parcã vrea sã ne convingã cã mereu se întîmplã minuni: într-un zid care se voia a fi întãrit pentru a rezista anilor, a fost gãsitã o picturã - chipul a doi sfinti, care probabil sînt Iosif si Chiriac. Descoperirea s-a fãcut pe santierul de la Sanatoriul Bisericani, în vreme ce constructorii interveneau pentru a face o lucrare de consolidare a zidurilor. Directorii spitalului vorbesc despre „minunea“ descoperitã pentru cã asta s-a întîmplat acum cîteva zile, pe 1 octombrie, chiar în ziua în care în calendarul ortodox sînt pomeniti sfintii Iosif si Chiriac. Iar cei care ajung sã vadã icoana se închinã sfiosi, convinsi de puterea „minunii“. „1 octombrie este ziua în care se tinea hramul Mãnãstirii Bisericani, de sfintii Iosif si Chiriac. Pictura aceasta a fost acoperitã cu tencuialã cu zeci de ani în urmã, dupã ce a fost bucerdatã, adicã lovitã cu un ciocan, pentru a se prinde mortarul. Aceasta era intrarea în paraclis si cu sigurantã peretii din interiorul încãperii, pe care noi am folosit-o drept salon, mai au astfel de lucrãri. Trebuie sã aducem un specialist, sã se pronunte cu exactitate si sã vedem ce se mai poate descoperi si pune în valoare. Pîna acum se stia cã acolo a fost paraclis numai pentru cã o laturã a clãdirii era circularã, în forma de absidã. ÃŽn restul clãdirii erau chiliile cãlugãrilor, dar se pare cã încã nu stim totul. Sîntem extrem de încîntati de aceastã descoperire, pe care o considerãm o adevãratã minune, pe lîngã multe altele despre care stim deja“, a declarat Emilia Ciobanu, director al Spitalului Bisericani. Printre legendele zonei Bisericani se vehiculeazã si cea a aparitiei Fecioarei Maria într-un stejar. Se spune cã un sihastru din muntii din preajmã a hotãrît ca, împreunã cu ucenicii sãi, sã meargã la Muntele Athos, în Grãdina Maicii Domnului, dupã ce tãtarii le arseserã lãcasul de cult. Doar cã la scurtã vreme dupã ce s-au pornit, cãlugãii au fost opriti de o aparitie miraculoasã: Fecioara Maria le iesise în cale într-un stejar de pe marginea drumului si le-a spus: „ÃŽntoarceti-vã, cãci si aici este grãdina mea!“. ÃŽn amintirea acestei minuni, ei au asezat în stejar o icoanã cu chipul Maicii Domnului. Mai tîrziu, Schitul Cuviosului Iosif s-a numit Schitul Bisericani, adicã „al evlaviosilor“, pentru cã monahii se rugau aici cu lacrimi si multi se vindecau de boli, cu rugãciunea si binecuvîntarea Cuviosului Iosif. Acum existã un paraclis ridicat deasupra stejarului din care nu a rãmas decît o cioatã, care a fost pãstratã în pardoseala constructiei si este protejatã de un cub de sticlã. Oamenii locului vorbesc de faptul cã stejarul a fost tãiat acum peste 30 de ani, din ordinul unui sef al sanatoriului de atunci, dupã care acesta s-a îmbolnãvit grav. ÃŽnfiintatã cam tot odatã cu Mãnãstirea Bistrita, cãreia se poate sã îi fi fost sihãstrie, Mãnãstirea Bisericani se numãra, în secolele XVI-XIX, printre marile lãcasuri din Moldova. Dupã reforma agrarã din 1864, a lui Cuza, Mãnãstirea Bisericani a intrat într-un declin, micsorîndu-i-se numãrul vietuitorilor. Regele Carol I o transformã apoi în penitenciar, iar în anul 1911, în locul ei a luat fiintã un azil pentru bolnavi de tuberculozã, care ulterior a devenit Sanatoriul TBC. Pe 1 octombrie, în calendarul ortodox sînt pomeniti sfintii cuviosi Iosif si Chiriac de la Mãnãstirea Bisericani. Cei doi au fost canonizati în 2008, împreunã cu încã sapte cuviosi care au sihãstrit în muntii Neamtului. Sfîntul Iosif este cel dintîi sihastru cunoscut în culmea Bisericani si întemeietorul mãnãstirii cu acelasi nume. Douã secole mai tîrziu, sfîntul Chiriac s-a fãcut cunoscut ca un continuator al lucrãrii duhovnicesti începutã de sfîntul Iosif.
|