Pe cinste
La vita e bella
• Iatã-ne si în 2014! Pretutindeni urãri de sãnãtate, fericire, prosperitate si inevitabilul la multi ani! Chiar dacã e greu de crezut cã sub înteleapta îndrumare a actualei clase politice vom mai avea parte curînd de toate acestea. Dupã douãzeci si patru de ani de democratie si stat de drept, concluziile sînt deplorabile. Ce sîntem astãzi? O tarã în completã degringoladã economicã, socialã, politicã, culturalã si, mai ales, moralã cum nicicînd nu ni s-a mai întîmplat. O tarã plinã de doctori si experti - cuvîntul ãsta, folosit abuziv, mã înebuneste - în economie, care nu are cu ce plãti pensiile. O tarã care nu produce nimic si a cãrei asa zisã economie se bazeazã pe multiplicarea taxelor, dobînzilor, amenzilor si atotputernicelor penalitãti. Bineînteles, pe spinarea sãracului. Statul, se stie, dã banii înapoi - atunci cînd îi dã - fãrã penalitãti; la cursul zilei, e drept.
• Cruciada pornitã în ultimele zile împotriva profesorilor a atins cote înalte gratie unei învãtãtoare idioate care si-a televizat pretentiile pecuniare. ÃŽn parte existã o dozã de adevãr. Chiar dacã ar fi sã luãm în considerare doar faptul cã în timpul vacantei din noiembrie a celor mici, curtile scolilor sînt vãduvite de masini. Cînd se întorc nu ai loc de limuzine. Bine, o parte dintre ele (nu mã refer la masini), tinere fiind, au si avantajul unor mariaje fericite cu oameni de succes ce si-au parcat deseori bolizii sub geamurile liceului pedagogic, unde maturitatea începe cu adevãrat la optsprezece ani. Ceilalti ce se fac, sãracii?
• Plini de zel, directorii de tinichea, ce aspirã la gloria gazetei de perete, fac totul ca subordonatii lor sã nu se îmbogãteascã cu o sutã de euro. Nefiind în stare nici mãcar sã dea salariile la timp, înaltii dregãtori din fruntea învãtãmîntului - cu care au tot atîta legãturã cît pitulicea cu motorul cu aprindere prin scînteie - fac si desfac reforme si platforme în cel mai pur stil european. Dictatura politicului, a pilelor si a pãrintilor în învãtãmînt l-a adus în sapã de lemn.
• Cît priveste salariile, nu vã faceti griji! Guvernantii au grijã sã fie în legalitate si le-au promis pînã la jumãtatea lunii. Asa cã, fiti linistiti, tot va trebui sã plãtiti penalitãti legale la facturi. ÃŽn România, se stie, belirea e legalã.
• „Cei mari se îngrãdirã cu-averea si mãrirea în cercul lor de legi“ spunea Eminescu. A propos, ce de manifestãri, simpozioane, conferinte, referate, recitaluri de muzicã si poezie, sesiuni de comunicãri si mese rotunde pe seama aniversãrii poetului. Si sã mai spui cã românul nu-si respectã valorile! Oricum, chiar si îndoielnic si de circumstantã, gestul e, totusi, benefic în peisajul de cloacã al natiei.
• Divortul Biancãi a ajuns de interes national. ÃŽntr-o tarã de tîmpiti nici nu e de mirare. Nea Victor, ãl de prezintã starea vremii cititã de pe prompter, crezîndu-se om de televiziune, e nemultumit de noua sa stare civilã si face din asta un caz. Pe de altã parte, populatiei îndobitocite i se oferã prilejul de a se desfãta cu cele mai noi impresii si senzatii din debutul mariajului internationalist al Andreei Marin.
• ÃŽntre timp, la Balc, nea Mingiucã împuscã porci alãturi de alti potentati ai Europei. Din pãcate mai rãmîn destui; printre noi.
• Se pare cã din afarã abatorul românesc în care au investit copios bãncile strãine se vede în toatã splendoarea lui. De la Stuttgart, Maria Dina Popescu trimite un nou numãr din emis Agero. I-auzi!: „Bãncile strãine care împestriteazã peisajul mioritic nu sînt altceva decît un grup infractional sub umbrela benere, care nu mai reprezintã interesele românesti. ÃŽn România, orice credit, inclusiv cel de consum, reprezintã un furt sub pãlãria legii, prin care cetãtenii Tãrii sînt jefuiti în scopul îmbogãtirii bancherilor. Cei care contracteazã un credit sînt obligati sã restituie de cel putin trei ori suma împrumutatã. Din cîstigurile ilicite, bancherii-cãmãtari finanteazã reclame pentru prinderea în capcanã a altor nevoiasi. N-avem nevoie în Tarã de 40 de bãnci cu mii de filiale! Bancherii stiau cã va veni criza prefabricatã si cã vor transfera efectele ei în spinarea clientilor. De aceea au venit si s-au asezat confortabil, ca ciorile, pe crengile si la adãpostul benere. Disponibilizãrile de personal din bãnci sînt de ochii lumii, de fapt si-au transferat slujbasii în firmele de recuperatori si de executori - alte cãpuse apãrute instant în capitalism, care trãiesc din firmiturile de la masa bancherilor si din comisioanele stoarse de la clientii escrocati de bãnci. Ce-i intereseazã pe ei drepturile consumatorilor prevãzute în directivele europene si încãlcate, nu numai de cãtre bancheri, ci si de seful lor? Benere trebuie sã mentinã echilibrul, nu sã favorizeze cãmãtarii. Din momentul în care a prezentat public argumentul cã bancherii pot fura linistiti prin clauze abuzive, ca sã nu piardã profitul, Guvernatorul benere s-a autoexclus ca profesionist si sef al institutiei. Actiunile sale sînt antiromânesti. Cum poti afirma cã trebuie sã salvezi un sistem rapace în dauna deponentilor si împrumutatilor? Cum poate afirma guvernatorul cã „abuzarea clientilor este un rãu necesar?” ÃŽncasãrile bãncilor prin fraude nu se iau în calcul? Cine are credite neperformante? Nu cumva marii oameni de afaceri si investitorii strategici cu fir direct sau indirect la Guvern? Care nu-si plãtesc nici mãcar impozitele la stat? De la creditul cu buletinul din 2007 si pînã azi, cursul valutar a fost dublat. Cum sîntem plãtiti în lei, cine a cîstigat enorm din speculatii si din creditele în valutã? ÃŽmprumutatul sau bancherii? Unde esti tu, Tepes, doamne? Poate cã ar fi bine ca românii sã-si plãteascã creditele precum le-a plãtit Mihai Viteazul.“ Da, este o idee. Sã vedem cum va fi pusã în practicã; sau în tepusã, mã rog!. ÃŽntre timp ne mai lãsãm escrocati si asteptãm sã vedem ce ne mai rezervã viitorul.
• ÃŽn ciuda tuturor acestor neajunsuri, se pare cã românii alcãtuiesc o natie fericitã. Tocmai am aflat dintr-un reportaj teve cã în acest uichend, undeva la munte, într-o stioalnã, toatã lumea se distreazã - Io-te, mã! - „pe cinste“.
|
Autentificare
