Hanul Rãzesilor, reunire a condeierilor de seamã
• revenit acasã dupã un deceniu de „pribegie“ profesionalã prin Bucuresti, scriitorul Alexandru Mihãilã si-a relansat cea de a treia editie a romanului „Sãrutã-mã, singurãtate“ • Hanul de la Tupilati nu si-a dezmintit renumele zilele trecute, dupã ce aici si-au dat întîlnire sîmbãtã, 15 martie, „rãzãsii condeiului“ de prin toatã Moldova. Acestia au tinut sã fie prezenti la un nou eveniment literar de exceptie, respectiv relansarea celei de a treia editii a romanului de dragoste „Sãrutã-mã, singurãtate“, publicat de Alexandru Mihãilã la editura „Papirus Media“. Printre participantii la manifestarea unde amfitrion a fost preotul Cornel Paiu s-au numãrat prieteni de condei ai autorului, cunoscuti în lumea literarã: Boris Crãciun, Viorel Patrichi, Emilian Marcu, Gheorghe Andrei Neagu, adunati de Societatea Culturalã Clepsidra în 10 ani de activitate. ÃŽntîlnirea dintre condeieri nu putea sã nu prilejuiascã un schimb de cãrti scrise în acest deceniu nebun de scriitorii care asistã neputinciosi la „cãderea“ liberã a cãrtilor, editate într-un numãr din ce în ce mai mic de exemplare. A fost, de asemenea, un prilej nemaipomenit de evocare a anilor ã'70, cînd în „dulcele tîrg al Iesilor“ s-a constituit „falanga moldoveneascã“ a Uniunii Scriitorilor din România, ce avea sã dea literaturii opere de referintã. Rînd pe rînd, cei prezenti au vorbit despre amintirile literare comune, dar si despre „Sãrutã-mã, singurãtate“, cotat drept unul din cele mai bune romane de dragoste contemporane. S-a discutat si despre autor, cunoscutul jurnalist de rãzboi Alexandru Mihãilã, declarat în unanimitate o voce epicã puternicã si singularã. ÃŽn opinia lui Constantin Dram, scriitor si critic literar nãscut la Rãzboieni, cel care a semnat prefata, „Sãrutã-mã, singurãtate“ este un roman frumos, care aduce în fatã frumusetea si tragismul trãirii iubirii. Si scriitorul Viorel Patrichi a subliniat ineditul romanului în care parabola se aflã la loc de cinste, o carte despre „blestemul iubirii“, unde dragostea devine „un modus vivendi“. Redutabil jurnalist de rãzboi, Alexandru Mihãilã introduce în romanul sãu de dragoste atmosfera frontului din nu prea îndepãrtatul conflict armat din Serbia. De la întîlnire n-au lipsit nici sarjele amicale între scriitorii prezenti, dar evenimentul s-a încheiat - cum altfel se putea? - în jurul unei mese „rãzãsesti“ asigurate de gazda ospitalierã, Ioan Asaftei, si cu o canã de vin, „dezlegãtor“ de limbi si amintiri literare.
|