ÃŽn dorul lelii
PNL a încercat sã mascheze cumplita sa lipsã de personal politic performant, dar si lasitatea liderilor care nu si-au asumat rãspunderea de a intra în cursã printr-o numire stupefiantã în pozitia de candidat la functia de primar general al capitalei ! PSD, cu condamnatul sãu presedinte (în primã instantã e drept, dar condamnat), gireazã candidati urmãriti penal sau cu grave suspiciuni asupra integritãtii lor! Totul e halucinant (parcã ambele partide aveau coduri etice) si se desfãsoarã asa…„în dorul lelii“. Candidatii se schimbã (unii schimbã rapid si partidul), partidele comploteazã, legile se schimbã în fiecare lunã, Codul Fiscal se modificã, lista medicamentelor compensate se revizuieste, regulile sunt altele în fiecare zi, procedurile în spitale se aplicã dupã ureche, la administratiile fiscale e tãmbãlãu, zãpãceala e generalizatã. Nu te poti baza pe ceva pentru cã totul se schimbã aiurea, totul e relativ, totul este fãcut „în dorul lelii“! ÃŽnjurãm aceastã bulibãsealã, dar ne placem sã trãim asa. Asta înseamnã oare viatã normalã? E de-ajuns ca unul sã spunã în public cum trebuie procedat într-o anumitã situatie, invocând legea, cã imediat zece „voci“ sar sã-l contrazicã. Nimeni nu mai ascultã pe nimeni. Important este sã eludãm legile, pentru cã asa o sã ne fie mai bine. Un „bine“ personal, mãrunt, meschin. Mã gândesc dacã nu cumva turmentarea asta generalizatã este întretinutã cu bunã stiintã. Adicã, cineva intentionat ne tine într-o continuã zãpãcealã, ca sã ne oboseascã, sã ne doboare, sã ne spele pe creiere, sã fim mai usor de manipulat, carne de tun! Cine, dracu', aplicã planul ãsta diabolic? Americanii, rusii, masonii, evreii, maghiarii? Puah, gândul ãsta conspirativ este o dovadã clarã cã suntem toti turmentati! Pânã la urmã, sistemul este format din oamenii care ne conduc, alesii nostri. Sau mai sunt si persoane din umbrã care asazã pe noptierele oamenilor din sistem, în fiecare dimineatã, lista cu lucrurile pe care trebuie sã le facã si sã le spunã la televizor, ca sã-i turmenteze pe cetãteni? Iarãsi conspiratia! La nivelul administratiilor locale, devine „inutil“ pentru candidati sã observe periferiile si sã discute despre noi forme de peisaj urban care concentreazã o dinamicã aparte de cea a centrului. Despre rezilentã si infrastructuri critice, doar în cãrti si pe „goagãl“. Iar despre „smart city“, sustenabilitate, etc. poate doar în literatura SF. Despre sentimentul de apartenentã la comunitate nu mai vorbeste nimeni. Nici nu am avea ce, din cauzã cã lipseste. Povestile despre locuri cu încãrcãturã istoricã se mai spun doar pe la conferintele unor asociatii culturale dar nu îsi gãsesc loc în mentalul cetãteanului care pare mai preocupat de localul unde îsi bea cafeaua vreo divã coloratã sau vreun interlop. Suntem prea preocupati de teme false precum intrarea în cursã a lui Escu sau retragerea lui Gigel. ÃŽncã ne place telenovela si sângele. Savurãm fiecare urlet mediatic si zornãit de cãtuse. Iar politicienii asta ne vor da: emotie, cosmetizare, banalitãti, populisme. Iar dãnacii gigei si volnici vor organiza o datã la patru ani un protest hipsteresc si cam atât cu „exigentele“. Ne facem cã ne pasã de urbe, de comunitate. De fapt, survolând întregul proces decizional si social de la noi, unde totul este fãcut la întâmplare, rãmâne senzatia cumplitã cã principiul fundamental care guverneazã totul în România este lipsa de noimã. Suntem o culturã a actiunilor fãcute gratuit, a gesturilor fãrã nicio finalitate, care nu sunt gândite pânã la capãt. Nu degeaba zicem cã ceva e fãcut „de pomanã“, pentru cã pomana - adicã dãruitul fãrã folos (de care nu se bucurã nici dãruitorul, nici primitorul) - este un gest cotidian. Un alt exemplu de actiune politicã în dorul lelii a fost elaborarea ordonantei de urgentã pentru salariile bugetarilor. Aceasta nici nu a ajuns bine în dezbaterea publicã si textul legislativ a fost retras, cu amenintarea ministrului de resort cã îsi va da demisia. Apoi a urmat demisia fãrã utilitate. ÃŽncã o miscare degeaba, o decizie „de-a lelea“. Relevant este faptul cã, la plecare, ministrul a fãcut declaratii despre modul cum se lucreazã în Guvernul României. Zeci de proiecte scrise si rescrise de-a surda, fãrã sã fie de vreun folos cuiva. Muncã numai asa, ca sã nu zicã cineva cã nu facem nimic. Facem fãrã sã gândim si ne scãrpinãm în cap dupã ce vedem rezultatele. Pentru cã adeseori consecintele muncii „în dorul lelii“ sunt catastrofale. Actionãm reactiv, nu anticipãm, nu construim, nu avem proiecte si nici planuri coerente. Gestionarea si managementul public descriu o administratie fãrã tintã precisã, care reprezintã un grup social condus fãrã a sti încotro se îndreaptã si de ce mergeîndirectiarespectivã.Trebuie subliniat faptul cã observãm acelasi mecanism în functiune în nenumãrate alte situatii. De la autostrãzile din România, care sunt realizate „în dorul lelii“, mereu amânate si readuse în reparatii imediat dupã ce au fost inaugurate, pânã la lucrãrile publice tãrãgãnate si fãcute cu picioarele, totul pare sã fie fãcut de mântuialã. Pentru aceeasi „lele“ stupidã. ÃŽn România sunt zeci de mii (dacã nu sute de mii) de diplome luate de pomanã. Sunt sute de mii de oameni în aceastã tarã a muncii de pomanã, care fac studii într-un domeniu în care nu vor practica niciodatã. Adicã educatie „în dorul lelii“. Nu stiu când si cum vom înceta sã mai fim cu totii umãritorii acestei lelite, dupã care tânjim de secole, si ale cãrei principii absurde le urmãm de pomanã!
|
Autentificare
