Seara studentilor, noaptea pierzătorilor

Prima parte a celei de a 5-a zi a Vacantelor Muzicale a fost consacrată studentilor a trei conservatoare de primă mărime: Iasi, Bucuresti si Cluj, mărturie a nivelului de pregătire a viitorilor profesionisti ai muzicii. Desi numărul celor înscrisi în program a fost, prin forta împrejurărilor, limitat la opt studenti, programul a fost dens si variat si, fie că a fost vorba de instrumente fie de voci, demonstratia de virtuozitate si măiestrie a fost mai mult decât evidentă si pe placul publicului. Nu miră pe nimeni, întrucât Scoala românească de muzică instrumentală si de canto s-a bucurat întotdeauna de dascăli de mare valoare, care au valorificat pepiniera de talente si au adus pe marile scene ale lumii, numerosi virtuozi, cunoscuti si recunoscuti de un public de calitate. Sigur că o institutie de învătământ muzical nu poate fi categorisită doar din câteva vârfuri valorice, dar cel interesat îsi dă seama de temeinicia si calitatea învătământului nostru muzical, aflat pe mâini bine. La această impresie tonică si plină de sperante, au contribuit din plin dascălii de valoare care nu si-au părăsit elevii, ci i-au însotit, asigurându-le sustinerea de fond la cele mai înalte cote. Am fi nedrepti dacă am acorda un plus de apreciere unora dintre cei pe care i-am ascultat, dar nu pot să nu subliniez prestatia si calitatea vocală a Elizei Solomon aflată în anul II al unui masterat, reprezentând Universitatea de Arte George Enescu, dar si grupul celor trei flautiste Carla Stoleru, Loredana Palade si Teodora Greciuc, toate studente în anul II al Universitătii Nationale de Muzică Bucuresti si care, individual sau în grup au impresionat prin calitatea interpretării. Recitalul studentesc, complex si bine reprezentat ne oferă certitudinea viitorului muzical bine clădit pe talent si eforturi.
*
Cine n-a pierdut, în viata lui o noapte? Sau mai multe. Ce este mai important este motivul pierderii iremediabile, finalitatea sau cu ce ai rămas. Iată însă că există muzicieni profesionisti care se autointitulează ca atare si n-ar fi nimic rău dacă i-ar privi doar pe ei dar există riscul de a-i face si pe altii să le piardă. N-am urcat scările spre turn cu idei preconcepute si pot spune că m-am pătruns de ritm si chiar de armonie pentru o bună bucată de vreme. Si cred că acelasi lucru s-a petrecut cu mare parte din publicul prezent. Ba formatia Nightlosers (Pierzătorii de noapte, pe graiul nostru) mi-a oferit revelatia că ritmurile muzicii noastre folclorice sunt apropiate dacă nu identice cu ritmurile consacrate de tip blues, rock sau altele si că depinde numai de maniera în care le sustii si le dai viată. Nu ai în fiecare zi posibilitatea să asculti Călusarii în variantă rock, nu pot spune că am rămas indiferent, fără să stiu dacă e bine ori nu. Este foarte adevărat că în prezentarea formatiei care a repurtat numeroase succese în diferite tări ale lumii, se aminteste de un etno-blues ardelenesc, uneori „piperat“ cu floricele de timp etno românesti, maghiare si tigănesti, ceea ce poate surprinde ca exceptie. Dar nu acelasi lucru se poate spune când devine predominant sau este căutat cu orice pret. Pretul se dovedeste a fi mult prea mare, alunecarea destul de frecventă spre kitsch sau bâlci nu este departe de adevăr. Cred că Nightlosers este si poate fi valoroasă prin ea însăsi dar numai în măsura în care îsi defineste cu exactitate apartenenta la un stil sau la altul. Nu contest profesionalismul si prestatia fiecărui component în parte, dar am fost impresionat de Jimi„El“ Lako, ca violonist de calitate, care dovedeste o perfectă stăpânire a instrumentului. Pledez pentru diversificarea genurilor muzicale si a modalitătilor de expresie care fac diferenta dintre un festival sau altul dar o selectie mai atentă a formatiilor care pot acceda la prestigiul Vacantelor Muzicale nu este niciodată neavenită.