Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Noiembrie 2016
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 culise.ro
 grazie.ro
 odeon.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 2 Noiembrie 2016
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

Ia de-aicea, neamule!... Ia doctoratu' (II)

După ce, în episodul anterior, m-am referit la câteva generalităti, credem că nu este lipsit de interes pentru cititor, să exemplificăm cu propria experientă. Începutul anului 1963 îmi aducea numirea ca medic specialist al spitalului din Piatra Neamt, după terminarea secundariatului (rezidentiatul de astăzi) la Spitalul din Arad. După numai câteva săptămâni, eram detasat pentru trei luni, într-un centru petrolier si minier, de pe teritoriul fostei regiuni Bacău, pentru asigurarea unei echipe chirurgicale. Celălalt medic, venetic de loc ca si mine, era un cunoscut si valoros profesor de anatomie si chirurgie dintr-un centru universitar, dar care - te pui cu patimile omenesti si cu morala socialistă?! - călcase strâmb, se îndrăgostise de o studentă si, gratie unor binevoitori care au pus umărul, fusese mazilit la sute de kilometri distantă de casă, într-un spital modest. Omul nu cârtea, nu vroia să pară altceva decât era si îsi făcea meseria cu pasiune, cum fusese învătat. Ne-am împăcat perfect, am făcut o echipă adevărată si, ca proaspăt specialist fără experientă, am învătat foarte multe de la el. Mi-a oferit si sfaturi de viată si de convietuire si m-a îndemnat să mă înscriu la doctorat, pentru care-mi oferea ajutor. Din păcate, situatia mea nu era cea mai bună, nu aveam locuintă, eram pe drumuri, trebuia să mă acomodez cu echipa de la noul loc de muncă, dar nu i- am ignorat îndemnul si când conditiile au permis, am devenit doctorand. Nu uit să mentionez că, la acea vreme, nu exista nici un avantaj material sau de altă natură si nu putini mi-au spus că ce-mi trebuie, că tot eu sunt si cu si fără doctorat. Dar fusesem învătat să nu eludez nimic din ce tine de profesie si din respectul fată de aceasta. M-am prezentat la Iasi (pe vremea aceea nu se intra în doctorat cu examen), am fost dat în grija profesorului Mihai Diaconescu, distinsă personalitate si om de o delicatete particulară si am purces întocmirea întregului calendar al activitătii pe cei patru ani. Cum epopeea constructiei marelui baraj de la Bicaz se încheiase nu de multă vreme, profesorul mi-a sugerat ca temă „Traumatismele hepatice“, adică accidentele care au avut ca leziune dominantă rupturile ficatului. Nu eram chiar încântat: era, totusi, un capitol încheiat, în care nu aveam experientă, însă aducând în discutie originalitatea si contributia personală, profesorul (fumător de pipă) mi-a replicat: „Doar n-ai să te apuci, Doamne păzeste, să zdrobesti ficatul unor câini sau porci. Important este să analizezi corect fiecare caz în parte, să prelucrezi în mod inteligent si, mai ales, benefic, materialul imens de care dispui, evidentiind conditiile accidentelor, primul ajutor, transportul, problemele de diagnostic si tratament, rezultatele si, în final, învătămintele pe care le putem trage“. Avea perfectă dreptate. Într-adevăr, cazuistica de care dispuneam, cea mai mare ca serie compactă din tară, era concretizată într-un număr impresionant de 227 de victime si se caracteriza prin gravitate particulară si, în mod special, prin mortalitate mare. Nu mi-a fost usor, am beneficiat de o îndrumare metodologică de mare valoare, în decursul a patru ani, am adunat mai multe cazuri noi, încât am realizat o lucrare echilibrată, bine documentată, cu aducerea la zi a datelor problemei si nu mai putin cu evidentierea elementelor de progres pentru viitor. Lucrarea a fost foarte bine primită de lumea chirurgicală, a servit si altora ca material de referintă, cu atât mai valoroasă cu cât eram în perioada în care hepatectomiile (extirparea unor zone din ficat) prindeau tot mai mult teren. O poveste nostimă ilustrează interventia întâmplării în viata noastră. Operasem mătusa unei asistente de la reanimare si odată cu externarea pacientei, nepoata tinea să-mi ofere niste bani. Am refuzat- o, ba m-am si supărat: „cum să primesc de la tine bani, când suntem toată ziua bună ziua, împreună si dăm cu ochii unul de celălalt?“. După câteva zile, tocmai mă urcam în masină să plec la Iasi, pentru sustinerea unui referat pentru doctorat, când m-a abordat colega asistentă si mi-a oferit o sticlă de whisky, frumos ambalată, marfă de contrabandă la acea vreme. Am primit-o, ba m-am si bucurat că am să i-o duc profesorului, fără să uit să-mi întreb colega dacă nu recidivase cu oferta. M-a asigurat că nu, dar când am ajuns la destinatie, nu stiu ce mi-a venit si am desfăcut băutura din ambalaj: pe fundul lui era un plic cu bani. Profesorul a primi băutura dar numai după ce l-am asigurat că o primisem si eu, nu o cumpărasem. Dacă nu eram inspirat si nu descopeream banii, sigur că mi-as fi periclitat doctoratul. La multi ani după ce am devenit doctor în medicină, a venit si recompensa. Legea prin care cei cu doctorate primeau un spor salarial de 15%. S-a produs un val de amatori dar cei mai multi au abandonat. A abandonat si regimul, strâns cu usa de problemele economice, dar asta numai după cinci sau sase ani. În ce mă priveste, prima treaptă a ierarhiei academice s-a dovedit benefică, deschizându-mi drumul spre activitatea stiintifică, realizarea capitală fiind cele 37 de Reuniuni ale Chirurgilor din Moldova, unicat pentru chirurgia românească. Mai departe, în 1984 am devenit membru fondator/titular al Academiei Oamenilor de Stiintă (filiala Neamt este singura neuniversitară, dintre cele opt), pentru ca din 1993 să devin membru corespondent si apoi titular al Academiei de Medicină. Nu pot să nu-mi exprim satisfactia pentru propria activitate si viată, care a însemnat nu numai respect fată de profesie ci si dragoste pentru semeni, pe care i-am ajutat după cunostintele si posibilitătile mele, pentru societatea în mijlocul căreia m-am împlinit ca profesionist si cetătean si care m-a tratat cu pretuire si recunostintă.

Articol afisat de 1210 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Virgil RĂZESU)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective