Ia de-aicea, neamule!... Ia doctoratu' (II)

DupĂŁ ce, ĂŽn episodul anterior, m-am referit la câteva generalitĂŁti, credem cĂŁ nu este lipsit de interes pentru cititor, sĂŁ exemplificĂŁm cu propria experientĂŁ. Începutul anului 1963 ĂŽmi aducea numirea ca medic specialist al spitalului din Piatra Neamt, dupĂŁ terminarea secundariatului (rezidentiatul de astĂŁzi) la Spitalul din Arad. DupĂŁ numai câteva sĂŁptĂŁmâni, eram detasat pentru trei luni, ĂŽntr-un centru petrolier si minier, de pe teritoriul fostei regiuni BacĂŁu, pentru asigurarea unei echipe chirurgicale. CelĂŁlalt medic, venetic de loc ca si mine, era un cunoscut si valoros profesor de anatomie si chirurgie dintr-un centru universitar, dar care - te pui cu patimile omenesti si cu morala socialistĂŁ?! - cĂŁlcase strâmb, se ĂŽndrĂŁgostise de o studentĂŁ si, gratie unor binevoitori care au pus umĂŁrul, fusese mazilit la sute de kilometri distantĂŁ de casĂŁ, ĂŽntr-un spital modest. Omul nu cârtea, nu vroia sĂŁ parĂŁ altceva decât era si ĂŽsi fĂŁcea meseria cu pasiune, cum fusese ĂŽnvĂŁtat. Ne-am ĂŽmpĂŁcat perfect, am fĂŁcut o echipĂŁ adevĂŁratĂŁ si, ca proaspĂŁt specialist fĂŁrĂŁ experientĂŁ, am ĂŽnvĂŁtat foarte multe de la el. Mi-a oferit si sfaturi de viatĂŁ si de convietuire si m-a ĂŽndemnat sĂŁ mĂŁ ĂŽnscriu la doctorat, pentru care-mi oferea ajutor. Din pĂŁcate, situatia mea nu era cea mai bunĂŁ, nu aveam locuintĂŁ, eram pe drumuri, trebuia sĂŁ mĂŁ acomodez cu echipa de la noul loc de muncĂŁ, dar nu i- am ignorat ĂŽndemnul si când conditiile au permis, am devenit doctorand. Nu uit sĂŁ mentionez cĂŁ, la acea vreme, nu exista nici un avantaj material sau de altĂŁ naturĂŁ si nu putini mi-au spus cĂŁ ce-mi trebuie, cĂŁ tot eu sunt si cu si fĂŁrĂŁ doctorat. Dar fusesem ĂŽnvĂŁtat sĂŁ nu eludez nimic din ce tine de profesie si din respectul fatĂŁ de aceasta. M-am prezentat la Iasi (pe vremea aceea nu se intra ĂŽn doctorat cu examen), am fost dat ĂŽn grija profesorului Mihai Diaconescu, distinsĂŁ personalitate si om de o delicatete particularĂŁ si am purces ĂŽntocmirea ĂŽntregului calendar al activitĂŁtii pe cei patru ani. Cum epopeea constructiei marelui baraj de la Bicaz se ĂŽncheiase nu de multĂŁ vreme, profesorul mi-a sugerat ca temĂŁ „Traumatismele hepatice“, adicĂŁ accidentele care au avut ca leziune dominantĂŁ rupturile ficatului. Nu eram chiar ĂŽncântat: era, totusi, un capitol ĂŽncheiat, ĂŽn care nu aveam experientĂŁ, ĂŽnsĂŁ aducând ĂŽn discutie originalitatea si contributia personalĂŁ, profesorul (fumĂŁtor de pipĂŁ) mi-a replicat: „Doar n-ai sĂŁ te apuci, Doamne pĂŁzeste, sĂŁ zdrobesti ficatul unor câini sau porci. Important este sĂŁ analizezi corect fiecare caz ĂŽn parte, sĂŁ prelucrezi ĂŽn mod inteligent si, mai ales, benefic, materialul imens de care dispui, evidentiind conditiile accidentelor, primul ajutor, transportul, problemele de diagnostic si tratament, rezultatele si, ĂŽn final, ĂŽnvĂŁtĂŁmintele pe care le putem trage“. Avea perfectĂŁ dreptate. Într-adevĂŁr, cazuistica de care dispuneam, cea mai mare ca serie compactĂŁ din tarĂŁ, era concretizatĂŁ ĂŽntr-un numĂŁr impresionant de 227 de victime si se caracteriza prin gravitate particularĂŁ si, ĂŽn mod special, prin mortalitate mare. Nu mi-a fost usor, am beneficiat de o ĂŽndrumare metodologicĂŁ de mare valoare, ĂŽn decursul a patru ani, am adunat mai multe cazuri noi, ĂŽncât am realizat o lucrare echilibratĂŁ, bine documentatĂŁ, cu aducerea la zi a datelor problemei si nu mai putin cu evidentierea elementelor de progres pentru viitor. Lucrarea a fost foarte bine primitĂŁ de lumea chirurgicalĂŁ, a servit si altora ca material de referintĂŁ, cu atât mai valoroasĂŁ cu cât eram ĂŽn perioada ĂŽn care hepatectomiile (extirparea unor zone din ficat) prindeau tot mai mult teren. O poveste nostimĂŁ ilustreazĂŁ interventia ĂŽntâmplĂŁrii ĂŽn viata noastrĂŁ. Operasem mĂŁtusa unei asistente de la reanimare si odatĂŁ cu externarea pacientei, nepoata tinea sĂŁ-mi ofere niste bani. Am refuzat- o, ba m-am si supĂŁrat: „cum sĂŁ primesc de la tine bani, când suntem toatĂŁ ziua bunĂŁ ziua, ĂŽmpreunĂŁ si dĂŁm cu ochii unul de celĂŁlalt?“. DupĂŁ câteva zile, tocmai mĂŁ urcam ĂŽn masinĂŁ sĂŁ plec la Iasi, pentru sustinerea unui referat pentru doctorat, când m-a abordat colega asistentĂŁ si mi-a oferit o sticlĂŁ de whisky, frumos ambalatĂŁ, marfĂŁ de contrabandĂŁ la acea vreme. Am primit-o, ba m-am si bucurat cĂŁ am sĂŁ i-o duc profesorului, fĂŁrĂŁ sĂŁ uit sĂŁ-mi ĂŽntreb colega dacĂŁ nu recidivase cu oferta. M-a asigurat cĂŁ nu, dar când am ajuns la destinatie, nu stiu ce mi-a venit si am desfĂŁcut bĂŁutura din ambalaj: pe fundul lui era un plic cu bani. Profesorul a primi bĂŁutura dar numai dupĂŁ ce l-am asigurat cĂŁ o primisem si eu, nu o cumpĂŁrasem. DacĂŁ nu eram inspirat si nu descopeream banii, sigur cĂŁ mi-as fi periclitat doctoratul. La multi ani dupĂŁ ce am devenit doctor ĂŽn medicinĂŁ, a venit si recompensa. Legea prin care cei cu doctorate primeau un spor salarial de 15%. S-a produs un val de amatori dar cei mai multi au abandonat. A abandonat si regimul, strâns cu usa de problemele economice, dar asta numai dupĂŁ cinci sau sase ani. În ce mĂŁ priveste, prima treaptĂŁ a ierarhiei academice s-a dovedit beneficĂŁ, deschizându-mi drumul spre activitatea stiintificĂŁ, realizarea capitalĂŁ fiind cele 37 de Reuniuni ale Chirurgilor din Moldova, unicat pentru chirurgia româneascĂŁ. Mai departe, ĂŽn 1984 am devenit membru fondator/titular al Academiei Oamenilor de StiintĂŁ (filiala Neamt este singura neuniversitarĂŁ, dintre cele opt), pentru ca din 1993 sĂŁ devin membru corespondent si apoi titular al Academiei de MedicinĂŁ. Nu pot sĂŁ nu-mi exprim satisfactia pentru propria activitate si viatĂŁ, care a ĂŽnsemnat nu numai respect fatĂŁ de profesie ci si dragoste pentru semeni, pe care i-am ajutat dupĂŁ cunostintele si posibilitĂŁtile mele, pentru societatea ĂŽn mijlocul cĂŁreia m-am ĂŽmplinit ca profesionist si cetĂŁtean si care m-a tratat cu pretuire si recunostintĂŁ.