Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Februarie 2017
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 6 Februarie 2017
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Virtutile sudalmei

Omul pãcãtuieste în multe feluri. Dar nici un pãcat nu este asa mare precum cel pe care-l face cu limba lui grãitoare. Predicã, Foaia Diecezanã, Caransebes 1923.

Cum naiba s-o mai scoti la cãpãtâi? Când vezi atâta ticãlosie si minciunã sfruntatã aduse la rangul de principii, justificate de vorbe fãrã acoperire, când vezi cã oamenii iesiti în stradã sã-si exprime nemultumirile sunt taxati de cretini si manipulati, când dupã ani si ani de zile, cât am vorbit de separarea puterilor în Stat si vezi de la o postã cã executivul, în loc sã-si vadã de puzderia de probleme grele cu care se confruntã, se ocupã de schimbarea legilor pentru a scãpa un pumn de netrebnici de bratul legii, chiar cã îti vine sã-ti iei lumea în cap. Dar unde Dumnezeu sã te duci? Cã nu mai e chip sã gãsesti un coltisor de lume unde sã-ti fie bine. Mãrturisesc cã nu mi-au plãcut oamenii care înjurã sau folosesc un limbaj licentios, suburban, si când nu i-am putut ocoli, i-am tratat cu indiferentã, dacã nu cu dispret. Nu neg cã existã oameni cãrora la stã bine când spun lucrurilor pe nume, fãrã perdea, asa cum le vine la moara vorbelor, însã este si ãsta un dar. Amintesc cazul unui chirurg de mare talie, care folosea un limbaj foarte colorat, cu un farmec cu totul si cu totul deosebit. L-am întrebat odatã dacã nu a avut niscai necazuri: Ba bine cã nu! Mi-a trimis o persoanã importantã o pacientã, o cucoanã pe care am mirosit-o dintr-un foc, cã nu era pe atât de bolnavã, cât se fandosea, doar ca sã-i arate sotului cã era suferindã. Si cum ea venise la mine si nu invers, i-am trântit o vorbã desucheatã, s-o trezesc la realitate. Domnule, sã mã împuste si mai multe nu, bãrbatu-sãu, ditamai colonelul. Nici nu stiu cum am scãpat din încurcãturã. Iatã cã tehnologia de ultimã generatie m-a bãgat si pe mâine în bucluc si mi-a fãcut o bucurie de zile mari. Într-o discutie telefonicã cu un vechi prieten, inteligent de felul lui si putin atent la mãruntisuri, cum-necum, nu reuseam sã ajungem la un numitor comun. El la stânga, eu la dreapta sau invers, parcã vorbeam la pereti si ori eu ori el nu mai eram cei care ne stiam. Grijuliu sã nu adâncesc si mai mult momentul critic în care ne aflam, am decis sã amân pe mai târziu descifrarea obtuzitãtii de care dãdea (sau dãdeam) dovadã. Am curmat discutia, ne-am salutat si am închis telefonul. Dupã care, plin de ciudã cã nu mã fãcusem înteles, am tras o înjurãturã. Aproape nevinovatã. Aveam si eu dreptul la asa ceva.
Din pãcate, apãsasem altã tastã decât cea indicatã, celularul a rãmas deschis si interlocutorul meu a primit în ureche întreaga sudalmã slobozitã de gura mea imprudentã si ne dedatã cu asemenea delicateturi. Când, dupã câteva secunde, a sunat telefonul, am avut intuitia catastrofei si am încremenit. Ce mi-a pãtit sufletul, fereste-i Doamne si pe dusmani! Am fost ocãrât, apostrofat cu toate epitetele posibile si imposibile: farsor, tip cu douã fete, neprieten, demagog, lipsit de scrupule si constiintã, sã nu mai îndrãznesti sã te mai chemi prieten cu mine... si asa mai departe. Ce puteam sã fac? Am încercat sã o dreg: stai sã vezi, cã de fapt, nu tie îti era adresatã înjurãtura ci telefonului (dracu' s-o ia de sculã nenorocitã!), dar n-a fost posibil.
Abia dupã multã vreme si cu oarece greutate, am reusit sã reintru în gratiile amicului care, si acum, dupã ani buni, când îmi e lumea mai dragã, îmi bate obrazul, amintindu-mi nefericitul episod. Apropo de asemenea întâmplãri nefericite, a cãror soartã se hotãrãste în câteva secunde, n-am cum sã uit cunoscuta pãtanie dinainte de revolutie cu plugusorul care a adus unui grup de salariati ai CFS-ului ani grei de puscãrie. A fost norocul meu cã parodia de plugusor nu mi-a fost pe plac si nu am oprit o copie. Altfel, împãrtãseam si eu aceeasi soartã ca si ei. Revenind la incidentul cu înjurãtura, tot mi-a adus un câstig: mi-a revelat virtutile ei, ca element de defulare, care te poate scoate din impas, într-un anumit moment. O avem pe vârful limbii, într-o gamã foarte diversificatã (unii dispun pentru fiecare literã din alfabet de câte una-douã ori mai multe variante), este gata formulatã - nu ne-om apuca noi sã inventãm înjurãturi proaspete si originale, cã nici cele de care ne folosim sunt aceleasi de când lumea - asa cã... putem avea spor. Si mã vãd dator sã spun cã nu natia noastrã este cea mai prima în înjurãturi, departe de ceea ce sunt ungurii sau chiar urmasii lui Molière, spre exemplu. Mãcar la ceva sã nu mai fim noi primii în Europa. Am avut prilejul sã verific eficienta înjurãturii, si chiar dacã nu mi-am dat drumul fãrã frânele de rigoare, mi-a fost si îmi este de folos. Si nimic nu mã poate face sã-mi schimb pãrerea. Ba, dacã intrãm în miezul problemei, este evident cã si înjurãtura cunoaste coduri, nuante si proprietãti, fiindcã una este sã înjuri pe direct persoana care ti-a prilejuit un neajuns oarecare si alta este sã slobozi în eter o înjurãturã impersonalã, fãrã adresã, capabilã doar sã-ti stingã pe moment furia ori necazul sau orice alt sentiment potrivnic sau nepotrivit. ÃŽn ultima perioadã de timp, fortat de realitãti, nu mai caut la asemenea fineturi, dar aproape cã nu e zi de la Dumnezeu, sã nu recurg la o variantã ori alta, ca sã mã mai pot saramura de obidã. Si nu e greu de înteles, când esti nevoit sã te încrâncenezi de atâta nemernicie, împotriva mersului obisnuit si, cât de cât, sã nu mai dãm îndãrãt ca racul. Nu o singurã datã mi-a venit în minte cã asemenea situatii de disperare erau rezolvate, altãdatã, de instalarea unui regim militar. Dar... nici armata nu mai e ce-a fost cândva...

Articol afisat de 1007 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Virgil Rãzesu)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective