Demolare la Umaro, dar nu se va închide fabrica
• o firmã de specialitate procedeazã numai la demolarea corpului de clãdire în care a functionat pavilionul de proiectare • directorul Umaro a explicat cã se demoleazã doar un activ care fusese vîndut unei firme acum cîtiva ani • Romascanii care asistã în aceste zile la demolarea unuia dintre copurile principale ale ceea ce era odatã ÃŽntreprinderea Mecanicã Roman (IMR), ulterior Umaro SA, dar si locuitori ai zonei plecati la muncã în strãinãtate, se tem cã acest demers înseamnã o pagubã imensã fatã de industria de profil localã si nationalã. Sotii Constantin si Florentina Nitã, în prezent ingineri în Brescia, Italia, au lucrat mai bine de un deceniu în fosta întreprindere de prelucare a masinilor unelte si spun cã, fiind în permanentã cu ochii pe ceea ce se întîmplã în tarã, nu pot decît sã fie afectati de aceastã decizie, care face parte din lungul sir al hotãrîrilor de demolare a industriei românesti. „Am vãzut în urmã cu douã zile pe un site operatiile de demolare a unuia din corpurile de clãdire a societãtii Umaro. Se vedea o macara care începuse sã smulgã bucãti din constructia care adãpostea oficiul de calcul. Eu am lucrat ca inginer la Umaro în perioada 1983-1996, timp de 13 ani, iar sotia mea, Florentina, a lucrat tot ca inginer pînã în 1992, timp de zece ani. Pãrintii nostri au lucrat si ei o viatã de om, pînã la iesirea la pensie, în aceeasi societate. Tot acolo au lucrat si fratele meu si cumnata mea. Este o traditie de familie. Am peste 20 de ani de cînd muncesc în Italia la o firmã care vinde masini unelte în 40 de tãri ale lumii. ÃŽn toate aceste tãri am vãzut întreprinderi care ar putea fi comparate cu Umaro. Ele au fost utilate în timp foarte greu. Pentru a avea dotarea pe care o avea Umaro, la plecarea mea în 1996 si pe care o au fabricile pe care le-am vãzut eu, e nevoie de cîteva decenii. Din punct de vedere electronic sau electric poate puteau fi modernizate, dar din punct de vedere mecanic, masinile produse la Roman erau performante. Am povestit conducerii întreprinderii la care am lucrat si le-am arãtat utilãrile fabricii, din fotografii si au rãmas impresionati. Patronul meu a remarcat faptul cã în Occident este nevoie de trei generatii pentru a se ajunge la constructia unei fabrici atît de mari. Personal, am suferit atunci cînd am vãzut cã se demoleazã. Mi-as fi dorit sã se meargã înainte cu productia de utilaje mecanice, dar sã se facã un supermarket, asa cum se zvoneste în presã, mi se pare o mare pierdere pentru industria noastrã“, a declarat Constantin Nitã.
„Fabrica nu se închide“
Umaro a fost înfiintatã în 1991 prin divizarea IMR, construitã în anul 1916, pe fostul Arsenal al Armatei. Fiind un obiectiv strategic, întreprinderea a fost bombardatã în iunie 1944, cînd a si fost evacuatã. Dupã rãzboi, si-a reluat activitatea, specializîndu-se dupã 1960 în constructia de masini unelte pentru prelucarea lemnului, strunguri, piese de schimb pentru tractoare si mecanicã grea. ÃŽn anii urmãtori s-a mers pe diversificarea productiei în directia utilajelor specializate de mare randament si precizie, masini de gãurit, freze, poduri rulante, automacarale, stivuitoare si utilaje actionate prin comandã numericã. IMR s-a divizat în douã fabrici: Umaro si Fontax, la fiecare lucrînd cîte 3.500 de angajati. Treptat, cele douã societãti au început sã aibã dificultãti financiare din cauza scãderii comenzilor si a creditelor fãcite pentru salarii sI productie. Fontax a fost vîndutã la fier vechi si terenul închiriat actualei fabrici TRW. ÃŽntre timp, si Umaro a intrat în insolventã, trebuind sã procedeze la activitãti de redimensionare a productiei si la vînzarea unor active. Directorul societãtii Umaro, inginerul Mihai Lipan, a fãcut o serie de precizãri referitoare la clãdirea care se demoleazã. Aceasta nu apartine societãtii pe care o conduce, ci celei cãreia i-au fost vîndute o parte din active, respectiv Meandros Shipping Trading Constanta. Firma a intrat si ea în faliment, iar clãdirile au ajuns ruinã. ÃŽn prezent, compania în cauzã încearcã sã-si recupereze o parte din bani din vînzarea fierului vechi si ulterior din vînzarea terenului cãtre un mare lant de magazine care va construi pe acel teren un supermarket. Cît despre societatea Umaro, directorul Lipan a explicat cã a iesit din insolventã în urmã cu doi ani, si-a achitat toate datoriile si are contracte pentru gama de masini unelte pe care o produce, pentru cel putin urmãtorii cinci ani. „Nici nu se poate pune problema ca o societate cu o traditie de 100 de ani ca Umaro sã fie închisã. Avem, acum, 130 de salariati. Avem contracte externe care sã ne asigure viitorul fabricii. Este, însã, adevãrat cã s-ar putea sã mai vindem din active, pentru cã este greu sã plãtim taxe si impozite locale pe o suprafatã de 12 hectare. Dar, repet, fabrica nu se închide si nici nu se va închide“, a declarat directorul SC Umaro Roman.
|
Autentificare
