Aurelian-Octav Popa �i clarinetul s�u... fericit

Vineri seara, ďż˝n sala Teatrului Tineretului din Piatra Neamďż˝, s-a petrecut un nou act artistic din cadrul Stagiunii simfonice pietrene organizate de Consiliul Judeďż˝ean Neamďż˝, Primďż˝ria municipiului ďż˝i Centrul pentru Culturďż˝ ďż˝i Arte „Carmen Saeculare“, ďż˝n colaborare cu Filarmonica de Stat „Mihail Jora“ din Bacďż˝u. Protagonistul acestui concert a fost binecunoscutul clarinetist Aurelian-Octav Popa.
Ne�ndoios, Concertul �n La major pentru clarinet �i orchestr� de Wolfgang Amadeus Mozart reprezint� una din cele mai frumoase pagini scrise pentru acest instrument.
Terminat la 28 septembrie 1791, cu pu�in timp �naintea mor�ii compozitorului, �i dedicat unui celebru virtuoz al instrumentului, Anton Stadler, concertul a �mbog��it literatura concertant� a clasicismului cu o partitur� ale c�rei virtu�i s�nt etalate cu o genial� elocven��.
Acompaniat de un ansamblu orchestral alc�tuit din partidele forma�iei de coarde, c�rora li se adaug� dou� flaute, dou� fagoturi �i doi corni, instrumentul solist, cu timbrul dulce �i expresiv �i cu nelipsitele pasaje de virtuozitate, rivalizeaz� �n elocven�� cu plasticitatea sonor� a orchestrei.
Melodicitatea primei teme a Allegro-ului, expus� amplu de ansamblu este augmentat� inspirat de instrumentul solist �i legat�, prin fine �i subtile procedee specifice genialit��ii mozartiene, de temele care-i succed firesc �i natural �n cadrul expozi�iei tematice. Alura dramatic� a dezvolt�rii se dizolv�, �n cele din urm�, �n reeditarea senin� a primei teme, concluzionat� printr-un str�lucitor dialog �ntre solo �i tutti.
Adagio-ul este cople�itor prin melodicitatea pregnant� �i, nu m� feresc s� o spun, constituie una dintre cele mai frumoase pagini muzicale scrise c�ndva.
Allegro-ul final, un rondo concertant, de fapt, este un superb dialog sonor, plin de fantezie, rezolvat luminos �i optimist.
De bun� seam�, pentru un clarinetist de talia lui Aurelian-Octav Popa, concertul mozartian constituie un punct de rezisten�� �n repertoriul permanent. Sonoritatea catifelat�, buna st�p�nire a registrelor, agilitatea �i tehnica irepro�abil�, dozarea corect� a respira�iei, ca �i dinamica surprinz�toare �n spa�iul at�t de vitregit la instrumentele de suflat al nuan�elor extreme, constituie, de mult� vreme, argumente ale interpret�rii sale.
Preludiul de Purcell sau partitura pentru clarinet solo de Bach, ca ďż˝i transcripďż˝ia lui Felix Motl a cunoscutei „Serenade“ de Franz Schubert nu au fďż˝cut decďż˝t sďż˝ ne ďż˝ntďż˝reascďż˝ vechea convingere cďż˝ Aurelian-Octav Popa este un adevďż˝rat maestru al acestui instrument.
ďż˝mi amintesc de lucrurile pe care mi le-a spus cďż˝ndva: „Eu am ajuns la niďż˝te momente de-a dreptul admirabile ďż˝n ceea ce priveďż˝te relaďż˝ia cu instrumentul. S-au ďż˝ntďż˝mplat cazuri ďż˝n care ieďż˝eau ďż˝n relief momente de o concentrare mai micďż˝... ďż˝i mďż˝ gďż˝ndeam la un pasaj din reexpoziďż˝ie, cďż˝nd eu nu ajunsesem ďż˝ncďż˝ acolo. Degetele au cďż˝lcat pe pasajul din expoziďż˝ie, unde se aflau, ďż˝i m-au dus ďż˝ntr-acolo, ďż˝n reexpoziďż˝ie, ďż˝ntr-un mod firesc. ďż˝i au fost multe cazuri ďż˝n care gďż˝ndirea cerebralďż˝ a fost contrazisďż˝ corect de gďż˝ndirea mecanicďż˝, sďż˝-i spunem, a degetaďż˝iei.“
Simfonia a III-a �n Fa major, op. 90, de Johannes Brahms a fost terminat� �n 1883, c�nd compozitorul �mplinea cincizeci de ani, iar Richard Wagner trecea �n nemurire.
Motivul ini�ial al primei p�r�i (Allegro con brio), - fa, la bemol, fa - constituie pretextul unei armoniz�ri bogate, diverse �i extrem de elaborate puse �n slujba unei puternice tensiuni dramatice, care, pe alocuri, ia forma unui tensionat conflict sonor.
Rigoarea p�r�ii a doua (Andante) echilibreaz� spa�iul expresiv al lucr�rii, iar liedul simplu pe care se construie�te melodica p�r�ii a treia (Poco allegretto), �n do minor, contureaz� una din cele mai frumoase pagini lirice din crea�ia brahmsian�.
Allegro-ul final, readuce atmosfera dramatic� a primei p�r�i �n tonalitatea fa minor, pentru ca abia �n ultimele m�suri concluzive din final s� se stabilizeze simetric �n omonima major�.
Eroica brahmsianďż˝, cum mai este supranumitďż˝ Simfonia ďż˝n Fa major, constituie o provocare pentru orice dirijor care se respectďż˝. Ei bine, de aceastďż˝ datďż˝, ďż˝n ciuda nenumďż˝ratelor sale experienďż˝e ďż˝n calitate de ďż˝ef de orchestrďż˝ (sďż˝ amintim numai stagiul de peste un deceniu la pupitrul Filarmonicii „Marea Neagrďż˝“ din Constanďż˝a, precum ďż˝i perfecďż˝ionarea cu acea legendďż˝ a dirijatului care a fost Sergiu Celibidache), dirijorul Aurelian-Octav Popa s-a vďż˝zut, nu de puďż˝ine ori, depďż˝it de situaďż˝ie ďż˝i nevoit sďż˝ reacďż˝ioneze conjunctural. Construcďż˝ia pe care ďż˝i-a propus-o s-a dovedit a fi fragilďż˝ ďż˝i destul de complicatďż˝ pentru a putea fi viabilďż˝, lucru ce a influenďż˝at negativ coerenďż˝a ansamblului. Dificila parte ďż˝ntďż˝i a fost departe de a atinge culmile dramatismului pe care partitura ďż˝l deďż˝ine intrinsec, iar celebra, arhicunoscuta ďż˝i melodioasa parte a treia, interpretatďż˝ ďż˝ntr-un tempo pripit, nu a lďż˝sat sďż˝ transparďż˝ frumuseďż˝ea liniei melodice ďż˝i amploarea respiraďż˝iei. Ca sďż˝ nu mai vorbim de finalul obosit, crispat ďż˝i epuizat de tensiunea travaliului presupus de efortul de a controla o partiturďż˝ complexďż˝ ďż˝i extrem de expresivďż˝.
Urmďż˝torul concert din cadrul stagiunii simfonice pietrene va avea loc vineri, 14 aprilie 2006, cďż˝nd, ďż˝n compania Orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacďż˝u, dirijatďż˝ de Valentin Doni, va concerta violonista Cristina Angelescu, ďż˝ntr-un Festival Ceaikovski ďż˝n cadrul cďż˝ruia vom putea asculta Concertul pentru vioarďż˝ ďż˝i orchestrďż˝ ďż˝i Simfonia a IV-a ďż˝n Fa minor.