 Caldura mare
Caldura mare �n Bucuresti, caldura mare la munte, caldura mare la mare. Asfaltul, fie ca este turnat de acolitii guvernului, fie ca este turnat de amicii presedintelui sau de verii primari ai primarilor, se �nmoaie la fel, devenind o coca �n care toacele bietelor femei �si afla obstescul sf�rsit. Toropita de caldura este si politica, dovada ca presedintele, epuizat de referendumuri si batalii la vedere sau �n culise, s-a retras cu doamna si c�tiva consilieri benevoli din lumea „cultilor �n cap“ la Neptun. Cu exceptia aerului conditionat, care functioneaza non-stop �n birouri si cancelarii, politica a ajuns la cota de avarie. O usoara adiere de la Bruxelles, adusa acasa de Calin Popescu Tariceanu, pe post de trofeu liberal, o b�lba de elev de clasa �nt�ia, care se �nroseste p�na �n v�rful urechilor la prima �ntrebare a �nvatatoarei „pe tine cum te cheama?“, a lui Adrian Cioroianu, nimerit singur l�nga fusta str�mta a Condoleezzei Rice. C�teva batalii fara glorie pentru reduta CNSAS si pentru sefia CNA, institutii ramase vaduve dupa o retragere din motive de oboseala si o alta definitiva, din motive de moarte. Parlamentarii stau cu ochii pe ceas si pe harta lumii unde identifica nu curentii geostrategiei mondiale, ci statiunile umbroase de pe coaste exotice. Democrati sau social-democrati, liberali sau conservatori, unguri sau peremisti, se lasa alintati �n egala masura de perspectiva concediului care absolva alesii de meritul sau infirmitatea doctrinei. Prajiti de soarele Mediteranei sau Pacificului, ei se fac totuna, savur�nd adevarata libertate si nu libertatea scal�mba a camerelor parlamentare unde bicisnicii de gazetari te cauta la somn cu camerele lor de filmat. Cine sa te mai recunoasca �n Caraibe? A! Poti sa ai ghinionul sa-ti �nt�lnesti, pe cearceaful alaturat, un adversar politic evadat �n lume, ca si tine, cu gagica. Ca si �n afaceri, ca �n at�tea jocuri de interese transpartinice, si aici se va construi spontan o complicitate reciproc-avantajoasa. Cine are treaba cu cine?
Ceva v�nzoneala pare a se petrece prin odaile sediilor centrale ale PSD. Cica din toamna se vor produce „modificari“. Grupul de la Cluj, re�ntovarasit cu greii dati deoparte de Geoana, deseneaza o noua configuratie la v�rf. Mintea din penumbra - cea a lui Adrian Nastase. Vicleniile exersate �n jocurile de culise s�nt puse �n seama lui Serban Mihailescu si Miron Mitrea. Eugen Bejinariu, fost prim ministru noua zile, cel mai scurt mandat de sef al Executivului, c�t sa asigure un transfer de stampile, este si el aici, reocup�ndu-si locul meritat l�nga longevivul premier Nastase. PSD observa ca �i curge tot nisipul din clepsidra fara folos. Odata cu nisipul se subtiaza si sustinerea electorala si e nevoie de masuri �n forta, inclusiv de solutia, cu doua taisuri, a intrarii din toamna la guvernare, cu un premier hirotonisit de Traian Basescu �n persoana respectabila a profesorului Vasile Puscas si o sustinere ordonata (daca e ordin cu placere, va zice Boc, lu�nd pozitie de drepti) din partea PD. Presedintele, chiar si tolanit pe plaja de la Neptun, cu humanitasul Liiceanu �n st�nga si Catalin Avramescu �n dreapta (nu s�ntem neamuri, nu ne stim, asta pentru cei care ma tot �ntreaba daca nu mi-e frate sau var) nu poate uita marea pohta ce-a pohtit-o de a-l detrona la statutul de om de r�nd pe Tariceanu. Victoriosul locatar de la Cotroceni a reusit tot, este, si �n slip, pe cai mari, dar n-a izbutit gestul de a-l �mbr�nci �n uitare pe fostul frate portocaliu Calin. Pentru asta merita sacrificat chiar si somnul de dupa o berica, pe plaja si �nghitita pastila, cam amara, a PSD.
P�na la toamna, �nsa, mai e. Vara, ca o matroana cu fuste largi, s-a asezat pe noi si ne sufoca. Cei care n-au sansa concediilor �n lumi mirifice trag plictisiti la odgonul slujbelor mai bine sau mai prost platite de acasa. Noi gazetarii tragem asisderi de pix, mim�nd vioiciuni care au murit si uit�ndu-ne �ngroziti la d�ra ramasa �n urma, pe coala de h�rtie. Articolul seamana cu o omleta lasata sa se prajeasca pe asfalt.
|
Autentificare
