Unii seam�n� v�nt, noi culegem furtun�
Sechestrat �n masina mea (nu mai am loc s� deschid usile) �ntr-o mare de autoturisme asisderi, chinuindu-se toate s� respire prin tevile de esapament, opintindu-se �n van, icnind din motoare, am vreme s� meditez. De la S�ngeru la Otopeni am f�cut o or�. De la Otopeni p�n� �n Bucuresti mi-am consumat combustibilul nervilor patru ore. Nervii s�nt niste fire de p�r care alc�tuiesc o tes�tur� filigranal� prin trupul nostru bolov�nos, compus din oase, muschi si cartilagii. Nervul dintr-o m�sea, c�nd e zg�nd�rit te doare mai tare dec�t dac� ti-ai t�ia piciorul cu securea. Cineva se joac� diabolic cu nervii nostri. Era s� zic cu „nervii rom�nilor“ dar renunt fiindc� formula, stoars� de continut si m�retie de c�nd politica face apel la „rom�ni“ ca la un bau-bau al democratiei, nu mai are valoare. Am timp, ziceam, s� meditez. Zicala „Cine seam�n� v�nt culege furtun�!“ nu mai are nici ea semnificatii valide azi. Corect ar fi, cred eu, „Unii seam�n� v�nt, noi culegem furtun�“.
�n Bucuresti, oras definit de presa autohton� si str�in� ca fiind „sub asediu“, nu se mai poate respira. Poti muri cu zile. Privesc �ngrozit disperarea de pe chipul unui sofer de ambulant�. Semnalizeaz� sonor, vizual, iese jum�tate pe geamul masinii si d� din m�ini. Poate c� �n�untru este o femeie care naste. Poate c�, �ntins pe scaunul bolnavului, un cardiac �si d� ultima suflare. Privesc masinile luxoase venite dinspre cartierele rezidentiale. De la B�neasa, de la Pipera, de la Corbeanca. O masin� de 100 mii euro devine la fel de inutil�, �n pofida cailor ei putere, a dot�rilor computerizate, ca un Trabant arheologic. Data trecut�, tot cam prin zona aceasta, mai exact �n dreptul Aeroportului B�neasa, pe banda dreapt� gemea pe roti Maybach-ul lui Becali, multimilionar, zice-se. La volan se g�sea, ofensat de vecin�t�ti, chiar proprietarul. Masina lui de o jum�tate de milion de dolari stationa neputincioas� ca orice rabl� luat� din cimitirele vestice. Vai de mama celor care si-au construit vile �n afara Capitalei. Si-au retezat accesul la birouri, la afaceri, si-au mutilat organul punctualit�tii. Sansa ar fi pentru cei care �si pot cump�ra elicoptere. Cine a adus Capitala �n acest hal? S�nt dou� cauze: una tine de inevitabilul av�ntului capitalist, cealalt� tine de mercantilism si imbecilitate. Nimeni nu poate opri �nzecirea num�rului de masini. Cineva ar putea �ns� opri dezm�tul grotesc al celor care au transformat Bucurestii �ntr-un teatru de r�zboi. Bulevardele, str�zile, str�dutele, intr�rile si iesirile din Capital� s�nt cu restriction�ri, t�iate de santuri, pline de macarale si buldozere. �n cele mai multe din aceste santiere nu se face nimic. Un constructor pe care �l stimez �mi explic� am�nuntul tragerii de timp. C�stig�torii licitatiilor, aceiasi din vremea lui B�sescu, mosteniti de Videanu, c�rciumari deveniti asfaltatori si borduristi trebuie s� justifice preturile uriase �ncasate astfel �nc�t asfaltul de pe o str�dut�, care poate fi turnat �ntr-o zi, e turnat �n trei luni. Ei au sem�nat v�nt, noi culegem furtun�. �n politic� e la fel. Tabloul doctrinar al partidelor e f�cut terci. Cineva provoac� scurtcircuite, z�p�ceste tot, ameteste tot. Soferii, �n Bucuresti, arat� �ncruntati si �njur�nd spre Videanu. Politicienii, multi dintre ei la fel de �ncruntati ca automobilistii prinsi �n clestele unei intersectii arat� spre B�sescu. El seam�n� v�nt, politicienii culeg furtun�. Multi, crez�ndu-se cu sacii �n c�rut�, au fost sau vor fi zv�rliti pe margini. Unii s-au trezit peste noapte din socialisti, populari, din populari, liberali. Au t�cut si au �nghitit crez�nd c�, prin compromis si docilitate, �l prind pe Dumnezeu de picior. Iat� c� nu-i asa.
Niciodat� n-am �nt�mpinat s�rb�torile de Cr�ciun �ntr-un mai mare balamuc. „Zeus, scrie un ziar, r�de undeva sus de se pr�p�deste“. Eu cred c� r�de, dar nu-i r�sul lui. Zicala rom�neasc�, valid� de o vesnicie, va redeveni ea �ns�si: „Cine seam�n� v�nt, culege furtun�!“.
|
Autentificare
