„Si pulbere tãrďż˝nã din tine se alege“

• astãzi, se ďż˝mplinesc 159 de ani de la nasterea poetului national • dacã despre opera si viata lui s-au scris zeci si chiar sute de tomuri, despre iubirea lui s-a scris mai putin • ca si ďż˝n opera sa si ďż˝n dragostea pentru Veronica Micle, Eminescu a fost de neegalat •

Se ďż˝mplinesc astãzi 159 de ani de la nasterea poetului national al romďż˝nilor, Mihai Eminescu. Si dacã despre opera si viata lui s-au scris zeci si chiar sute de tomuri, despre iubirea lui s-a scris poate mai putin. Si e ďż˝ntrucďż˝tva nedrept ca tocmai acest aspect sã fie uitat
sau tratat cu usurintã. E domeniul ďż˝n care Eminescu, la fel ca ďż˝n multe alte privinte nu a fost egalat. Nici ďż˝n viatã, nici ďż˝n operã.
Am revãzut cãsuta din Tďż˝rgu Neamt, la Muzeul Veronica Micle, acum cďż˝teva zile si am regãsit toate la locul lor. Geamurile ďż˝nghetate de gerul lui ianuarie, odaia cea mare, nãpãditã de frig, biroul, dormitorul si mica cuhnie din spate unde se mai aciueazã, ďż˝n rãstimpuri, custodele Dorina Chirilã. Casa va fi fost cďż˝ndva primitoare, ďż˝ncãlzitã de focul din sobã si de visurile dragostei ďż˝n veci neďż˝mplinite. Acum, ďż˝ntr-o vitrinã, sub o placã de sticlã, cartea de poezii a Veronicãi „Dragoste si poezie“, apãrutã postum ca o priveghere a eternitãtii strďż˝nge ďż˝ntre scoarte visurile de iubire. Eminescu, de altfel, spunea, referindu-se la versurile iubitei: „Cartea ei e vecinic nouã pentru mine... Ce frumoase versuri ďż˝ntďż˝lnesti ďż˝n cãrticica asta. Citeste-le si-o sã vezi cďż˝tã dreptate am!“. Icoana, biroul, canapeaua, cufãrul de cãlãtorie, legat altãdatã ďż˝n piele si ferecat cu stinghii metalice, garderoba, covorul, scrinul si toate celelalte supravietuiesc cuplului tulburat de chinurile si patimile unei iubiri nefinalizate. Sau, poate, finalizate ďż˝n eternitate. Si de aceea, persuasiunea acestei minunate povesti ďż˝ntru zadarnicele chinuri ale dragostei se pãstreazã si astãzi nealteratã si zguduitoare. Iar cu cďż˝t vremea se asterne mai temeinic peste toate cele ce vor fi fost, cu atďż˝t ďż˝ntreaga istorie de neliniste si pasiune devine mai esentializatã si mai tulburãtoare. ďż˝nceputã la Viena, continuatã la Iasi si Bucuresti, apoi ďż˝n cãsuta de sub Cetate, story-ul se sfďż˝rseste sub culmea dealurilor, dincolo de Pãdurea de Argint, lďż˝ngã biserica nouã din Vãratec la umbra cãrei cruci adastã pe vecie mormďż˝ntul vegheat de ďż˝ngeri al Veronicãi. Eminescu o cunoaste pe Veronica Micle ďż˝n 1872, la Viena. Ceva mai tďż˝rziu, la Iasi, poetul i se adresa ďż˝ntr-o epistolã celei ce avea sã-i devinã muzã: „Stimatã doamnã, Asearã v-am zãrit ďż˝ntr-o lojã, pe care o ocupati la reprezentatia de binefacere datã ďż˝n folosul sãracilor, ďż˝n sala societãtii dramatice. Atunci mi-am amintit de invitatia primitã, de a veni ďż˝ntr-o joi la serata dv. literarã. Nu merit laudele aduse pentru poezia Epigonii. E o conceptie pe care o fãurisem ďż˝ncã la Viena, ďż˝ntr-un elan de patriotism. Trecutul m-a fascinat ďż˝ntotdeauna. Cronicile si cďż˝ntecele populare formeazã ďż˝n clipa de fatã un material din care culeg fondul inspiratiilor. Cred cã voi putea ceti ďż˝n salonul dv. o poezie, avďż˝nd un subiect cules din acest material. Primiti respectul meu. M. Eminescu“.

„Si pulbere tãrďż˝nã din tine se alege / Cãci asta e a lumii nestrãmutatã lege. / Nimicul te aduce, nimicul te reia / Nimic din tine-n urmã nu va rãmďż˝nea“

La Iasi, din 1874, ďż˝mpreunã cu Slavici, Miron Pompiliu si Samson Bodnãrescu frecventeazã salonul literar al familiei Micle. Asa se face cã, ďż˝ncepďż˝nd din 1875, se ďż˝nfiripã acea dragoste ďż˝ntretinutã prin dedicatii poetice reciproce, tulburatã deseori prin mici neďż˝ntelegeri ďż˝n care profesorul Stefan Micle nu pare a fi implicat pentru cã ďż˝n aceastã chestiune el are pãrerea lui: „Mai multi rãutãciosi mi-au trimis scrisori anonime, ďż˝n care povestesc lucruri fantastice, doar ar putea sã-mi doboare ďż˝ncrederea ce o am ďż˝n sinceritatea ei... invidiosii sďż˝nt cei mai scďż˝rbosi oameni. “ Fiecare controversã e rezolvatã ulterior de o ďż˝mpãcare. ďż˝ntre timp, Veronica dobďż˝ndeste si privilegiul de a cunoaste manuscrisele poetului. ďż˝n anul 1876 Eminescu transfigureazã liric criza pasionalã prin care trece, dar pãstreazã versurile ďż˝n caietele sale. ďż˝n 1877 pleacã la Bucuresti, ca redactor la gazeta „Timpul“, ceea ce oferã Veronicãi prilejul unor efuziuni sentimentalo-lirice ďż˝n care ďż˝si exprimã tristetea de a fi fost pãrãsitã. Dupã moartea profesorului Stefan Micle, care se ďż˝ntďż˝mplã ďż˝n 1879, Eminescu face publicã intentia de a se cãsãtori cu Veronica. Dar relatiile dintre ei trec prin alte dificultãti si se prefigureazã chiar o posibilã rupturã. Ca de fiecare datã, momentul este depãsit si prietenia lor intrã ďż˝n normal. Veronica ďż˝l viziteazã pe poet ďż˝n mai multe rďż˝nduri si cei doi poartã o asiduã corespondentã. ďż˝n 1880, o nouã neďż˝ntelegere ďż˝l face pe Eminescu sã afirme ďż˝ntr-o scrisoare: „Nu crede cã-si fac imputãri... Dacã am a imputa ceva, este numai mie... Reďż˝nturnare din parte-mi nu e decďż˝t c-o singurã conditie. Aceasta e: sã-mparti soarta mea ďż˝n care trãiesc, sã fii a mea oricum as trãi si oriunde. “ Etern nerealizatul proiect de cãsãtorie revine ďż˝n discutie ďż˝n anul 1881. Peste doi ani ďż˝nsã se declanseazã boala lui Eminescu, urmďż˝nd sase ani chinuitori, care se vor sfďż˝rsi prin moartea amďż˝ndurora ďż˝n vara anului 1889. Si chiar dacã versurile de pe mormďż˝ntul iubitei sďż˝nt sceptice ďż˝n fata marii treceri, se pare cã, cel putin ďż˝n acest caz, urmele rãmase sďż˝nt edificatoare. Si poate vesnice. „Si pulbere tãrďż˝nã din tine se alege / Cãci asta e a lumii nestrãmutatã lege. / Nimicul te aduce, nimicul te reia / Nimic din tine-n urmã nu va rãmďż˝nea“.