�n numele tat�lui

„Ostasi romďż˝ni, vďż˝ ordon treceti Prutul!“ - ne povestea tata cu mďż˝ndrie, dar pe soptite, ďż˝n serile lungi de iarnďż˝, cďż˝nd revista „Neamul romďż˝nesc“ a lui Iorga o citeam pe ascuns, ďż˝mbrďż˝catďż˝ ďż˝ntr-o copertďż˝ a Constitutiei RPR, cusutďż˝ de mama cu atďż˝. Eram copil, Stalin era atotputernic, Vestul ďż˝si luase mďż˝na de pe noi, tďż˝ranii munceau ca vitele la cďż˝mp sďż˝ achite dďż˝rile exagerate dintr-un rďż˝zboi care nu a fost al lor, trenurile de marfďż˝, cďż˝nd coborau dealul Pascanilor, fďż˝ceau „cote-cote; cote-cote“, iar cďż˝nd le urcau, le auzeam gemďż˝nd de pline ce erau: „u-re-se-se; u-re-se-se“, tďż˝ranii se ďż˝ntorceau de la arie cu furcile pe spate si doar vreo femeie mai curajoasďż˝ fura o poalďż˝ de grďż˝u, sďż˝ aibďż˝ de Sfďż˝ntul Neculai de-o colivďż˝... N-o spun acum, cďż˝nd toatďż˝ lumea e tare-n plic. Am spus-o ďż˝ntr-un roman prin anii ‘80; acum doar o repet, spre aducere aminte. Iar dupďż˝ anii ‘90, cďż˝nd eram la Culturďż˝, mi-a fost trimis de la Prefecturďż˝ un veteran de rďż˝zboi sďż˝-i aprob amplasarea statuii Maresalului Antonescu ďż˝n Piatra Neamt. Cel care-mi trimisese veteranul a tinut sďż˝ mďż˝ punďż˝ ďż˝n gardďż˝ cďż˝ „s-ar putea sďż˝ ai necazuri dacďż˝ aprobi...“ Am aprobat cu gďż˝ndul la mďż˝ndria tatii din serile de iarnďż˝. Iar cďż˝nd treceam spre Iasi, priveam cu mďż˝ndrie de romďż˝n la o altďż˝ statuie a Maresalului din cimitirul de la intrarea ďż˝n Iasi. ďż˝ntr-o noapte, statuile au fost ďż˝nlďż˝turate, cam ďż˝n modul ďż˝n care erau luati de acasďż˝ noaptea tďż˝ranii din satul meu cďż˝nd se ďż˝mpotriveau „transformďż˝rii socialiste a agriculturii“ si-i alungau cu furca pe activistii de partid (unii dintre ei ďż˝n functii mari si astďż˝zi) veniti sďż˝ semneze, tata si altii, cererea de intrare la colectiv, „altfel, ďż˝ti dďż˝m bďż˝iatul afarďż˝ de la scoalďż˝“. Si asta am mai spus-o, si tot ďż˝n regimul „de tristďż˝ amintire“. ďż˝n regimul acesta, instaurat printr-o actiune „de frumoasďż˝ amintire“, cďż˝nd toti eram entuziasti strigďż˝nd „jos comunismul!“, mďż˝ cutremur cďż˝nd mďż˝ uit ďż˝n jur si vďż˝d cum s-au dďż˝rďż˝mat statuile marilor oameni ai neamului, altii ne-au dďż˝rďż˝mat industria, valul ingineriilor financiare de pe Wall Street ne-a lovit si pe noi, iar acum primim ordin „de la centru“ sďż˝ stergem din memorie si oamenii mari ai neamului. Astept ziua cďż˝nd va fi scos din cďż˝lindare si Stefan Cel Mare si Sfďż˝nt, pentru cďż˝ i-a bďż˝tut zdravďż˝n pe turci... Oricum, ďż˝n ‘91 sau ‘92, cďż˝nd s-a fďż˝cut o mare serbare la Rďż˝zboieni-Neamt, consilierul specialist ďż˝n SF a lui Iliescu a interzis unui actor al Teatrului Tineretului sďż˝ recite „Doina“ lui Eminescu. De cďż˝rtile de istorie - ce sďż˝ mai vorbim!... Noi ďż˝i avem pe Garcea si „Trďż˝sniti ďż˝n NATO“ - modele pentru tďż˝nďż˝ra generatie, viitorul tďż˝rii... Acum, aflu cu stupoare cďż˝ va fi sters din lista cetďż˝tenilor de onoare ai urbei noastre cel mai de onoare cetďż˝tean, care, iesind din Catedrala Sfďż˝ntul Ioan din Piatra Neamt, dupďż˝ ce s-a ďż˝nchinat Domnului, a spus: „OSTASI, vďż˝ ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrďż˝jmasii din rďż˝sďż˝rit si miazďż˝noapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reďż˝mpliniti ďż˝n trupul tďż˝rii glia strďż˝bunďż˝ a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. OSTASI, plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sďż˝ cuprindeti cu jertfa voastrďż˝ ceea ce au supus strďż˝mosii nostri cu lupta lor. ďż˝nainte. Fiti mďż˝ndri cďż˝ veacurile ne-au lďż˝sat aici strajďż˝ dreptďż˝tii si zid de cetate crestinďż˝. Fiti vrednici de trecutul romďż˝nesc.“
Oare mai s�ntem m�ndri? - m� �ntreb eu, care am scris aceste r�nduri nu numai din constiinta mea de scriitor contemporan, ci, mai ales, �n numele tat�lui...