Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri August 2009
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31      
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 10 August 2009
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
LA MORMINTE, PE CEAHLÃU

LA MORMINTE, PE CEAHLÃU

• fostul primar al comunei Ceahlãu a înãltat o cruce pentru soldatii care au murit pe munte în al doilea rãzboi mondial • cum victimele erau rusi si nemti gestul lui Dumitru Lupu a avut si opozanti • octogenarul spune cã aceasta a fost dorinta lui si a fãcut totul din suflet • „Totul se uitã si este pãcat“, sustine învãtãtorul •

Luptele purtate în cel de-al doilea rãzboi mondial pe meleagurile noastre au avut loc demult, încît unii nici nu mai stiu de ele. ÃŽn sufletele altora aceste evenimente au lãsat urme profunde, încît îsi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Deosebit este gestul crestin al unui octogenar din Ceahlãu care a ridicat în punctul „La morminte“, de pe masivul Ceahlãu, o cruce cu o placã comemorativã pentru cei peste 100 de soldati care si-au dat viata chiar în acel loc. Faptul cã victimele nu erau ostasi români, cu rusi si nemti, nu a avut nici un fel de importantã pentru Dumitru Luca, ajuns la vîrsta de 80 de ani. El a fost motivat nu de nationalitatea sau religia soldatilor, ci de faptul cã atîtea suflete s-au stins în acel loc. Asa cã în urmã cu un an el s-a pus pe treabã pentru ridicarea semnului crestin în locul unde s-a vãrsat sînge. Fãrã nici un fel de ajutor material de la nimeni si strict pe cheltuiala lui, Dumitru Luca a ridicat în locul cunoscut sub numele de „La morminte“ o cruce din fier, cu placã de marmurã, care reminteste celor ce au drum prin zonã de sufletele care au sfîrsit în rãzboi. „ÃŽncã de anul trecut m-am gîndit sã fac aceastã cruce din fier, pentru cã lemnul se degradeazã în timp, poate fi scrijelit sau îl rup animalele sãlbatice. Am fãcut mormintele pãrintilor, si al sotiei, si m-am apucat si de crucea asta, pentru soldatii care au murit «La morminte». Toate costurile le-am suportat eu, dar nu asta este important. Important este faptul cã mã simt multumit, satisfãcut, fatã de cei care trebuiau sã se ocupe de acest lucru, statul român. Se uitã, si este pãcat“, spune cu o rarã modestie fostul învãtãtor, care a fost si primar al comunei în perioada 1992-1996. Crucea, înaltã ce circa 2 metri si 1,4 metri lãtime a fost instalatã pe 1 august 2009, zi la care în calendarul crestin ortodox este trecutã Scoaterea Sfintei Cruci. „E o recunostintã sã ridici o cruce, ca un omagiu cei ce au luptat pe front. Este ca o troitã mai micã si a fost sfintitã de pãrintele Andrei Fabian. Am fost ajutat de doi sãteni, Gutã Marcoci, de 70 de ani si Vasian Schiopu, de 74 de ani“, a mai spus Dumitru Luca.

Crucea pentru ai nostri si crucea pentru ai lor

Gestul bãrbatului de a ridica o cruce „La morminte“ nu a fost un lucru usor. Dumitru Luca a întîmpinat oarecare împotriviri atît din partea localnicilor, cît si din partea autoritãtilor. Parte din sãteni nu au fost deranjati, dar unii s-au opus amplasãrii crucii deoarece victimele nu sînt români, ci rusi si germani. Cu toate acesea Dumitru Luca, om învãtat, a stiut cum sã facã sã-i lãmureascã pe toti. A mers la bisericã si le-a vorbit oamenilor despre credintã cu atîta patimã încît parte din cei prezenti au fost miscati pînã la lacrimi. „Nu are importantã cã e rus, cã e neamt, acolo au murit peste 100 de suflete si eu de asta am fãcut crucea. Poate si pentru ai nostri rusii au ricat cruci si noi nu stim. Am fost la bisericã si le-am spus celor prezenti, mai ales celor care se opuneau cã atunci cînd sãpam groapa pentru cruce parcã se auzeau din mormînt voci care spuneau «Iertati-ne, nu noi am vrut rãzboi». Niste bãtrîni din bisericã au început sã plîngã. Cei care au sfîrsit aici erau si ei oameni, si trebuie ca lumea sã stie ce s-a întîmplat“, a mai spus Luca. Avînd în vedere cã acolo este parc national autoritãtile s-au lãsat cu greu convinse sã se înalte crucea. Dar cum înainte acolo mai fusese una de lemn, ce s-a deteriorat de vremuri, autoritãtile nu s-au mai opus.

„Nemtii ne dãdeau ciocolatã, dar rusii ne-au luat hainele si mîncarea“

La vremea bãtãliei din 1944 Dumitru Luca era copil. Avea aproape 13 ani, iar pãrintii îl trimiseserã la seminar, la Roman. Cînd armata rusã înainta, copiilor li s-a dat drumul acasã. „Nemtii ocupaserã deja partea de sud si de nord a muntelui Ceahlãu, iar cam la 1-2 sãptãmîni dupã ce am ajuns eu acasã, frontul a ajuns la noi. Nemtii erau acolo cam de o lunã. Erau disciplinati. Noi eram copii si ne dãdeau ciocolatã, ba am si o curea de piele de la ei. S-a mai rupt, am cusut-o, dar o pãstrez ca amintire. Rusii nu erau agresivi, în schimb ne luau si mîncarea, si hainele. ÃŽn ziua bãtãliei fiecare, din partea lui, a pornit cãtre dusman. Nemtii si rusii s-au întîlnit la «Curmãturã». Au iesit din pãdure fatã în fatã si lupta s-a dat corp la corp. Apoi au trecut la armamentul din dotare, automate si pusti mitraliere. Au murit peste 100 de oameni. Cîteva zile sãtenii au stat departe dupã care au îngropat o parte din morti. Parte din cadavre au fost mîncate de animalele sãlbatice. Dupã aceste evenimente, în ‘51 am terminat scoala de ofiteri de rezervã de artilerie de la Buzãu, iar în urmãtorii 5 ani am fost militar. Voiam în rezervã, dar nu mã lãsau. Ar fi vrut sã mã trimitã la academia militarã de la Moscova, dar mama a zis sã nu mã duc“, povesteste bãtrînul semet, cãruia nimic nu-i trãdeazã vîrsta. Si mai ales amintirile. Nu a devenit militar de carierã, ci a preferat sã-i învete pe cei mici buchea cãrtii. A fost „domnul Trandafir“ pentru multi copii pe care i-a învãtat tainele scrisului si plãcerea cititului.

Germani în vizitã „La morminte“

Bãtãlia din vara anului 1944, petrecutã pe Ceahlãu, l-a avut ca protagonist pe un soldat german care a supravietuit mãcelului. Dupã 40 de ani, în 1984, neamtul cu cîtiva colegi s-a întors la locul faptei, pentru a aprinde o lumînare în memoria camarazilor cãzuti în acele locuri. Turistii germani au fost ghidati de Ion Tãranu, pe atunci seful statiunii Durãu. Acesta a povestit cã oaspetii au vrut sã urce muntele. I-a însotit, iar „La morminte“ germanii s-au orientat dupã repere numai de ei stiute. Apoi s-au oprit si au aprins o lumînare. Unul dintre ei a povestit cum în vara lui lui ‘44 acolo si-a pierdut fratele si camarazii. Germanul a spus cã se afla pozitionat cu sase tunuri si un pluton de soldati, printre care si fratele sãu, pe munte, în locul care, astãzi, se numeste „Stînca lui Enescu“. Aveau misiunea sã distrugã coloanele rusesti ce se deplasau spre Transilvania, în urmãrirea germanilor care se retrãgeau. Fiind o zonã înaltã, „tunarii“ din masiv aveau un atu de partea lor, putînd lesne tine sub observatie drumul care serpuia în acele vremuri pe lîngã albia Bistritei. Cu ajutorul translatorului, fostul sef al statiunii Durãu a mai aflat de la turistul german cã supravegherea lor a dat roade, astfel cã rusii au fãcut tot posibilul sã distrugã pozitia camuflatã, care le stînjenea înaintarea. O patrulã de cercetare s-a strecurat prin comuna Ceahlãu si cu ajutorul unor cãlãuze a descoperit de unde se trãgea. Apoi, în preajma locului amintit au fost aduse, cu caii, mitraliere, fãrã ca soldatii nemti sã sesizeze acest lucru. Ce a urmat a aflat Ion Tãranu, de la cel care a trãit pe viu drama. „Cum ne cunosteu deja programul, într-o dimineatã, la adunarea pentru înviorare si fixarea programului, rusii au deschis focul, lovindu-ne în plin. Eu si trei camarazi am scãpat cu fuga, stînd ascunsi pînã ce rusii au plecat. Apoi, ne-am întors si am îngropat pe ceilati camarazi dupã care ne-am retras spre Bicazul Ardelean. Cu greu am ajuns acasã. ÃŽntrucît anii au trecut, am decis ca înainte sã mi se sfîrseascã zilele sã mai trec odatã prin locul unde consider cã m-am nãscut a doua oarã si sã aprind o lumînare la cãpãtîiul mormîntului fratelui meu“, a spus translatorul, traducînd cele relatate de germanul care si-a vãzut fratele murind sub ochii sãi.

Articol afisat de 3691 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Gabi MUNTEANU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Ad�ugat de gyovy la data 10.08.2009 10:33
Unul din cele mai bune articole scrise vreodata in monitorul.
Bravo!Vedeti ca se poate?
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective