Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Iunie 2011
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Alte Titluri 20 Iunie 2011
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Cu Neculai Popa, între Dumnezeu si neamul românesc

Cu Neculai Popa, �ntre Dumnezeu si neamul rom�nesc

M�rturisirea unui legionar


• Neculai Popa, arestat pe 15 mai 1948, a str�b�tut o bun� parte din universul concentrationar rom�nesc - Suceava, Pitesti, Gherla, T�rgu Ocna, Aiud, Periprava • a fost eliberat pe 6 mai 1964, dup� 16 ani de temnit� grea • sustine c�, pentru neam si pentru Iisus Hristos s-ar �ntoarce bucuros �n �nchisoare •

S� plivim buruienile acestei lumi


Pe domnul Neculai Popa, la cei 85 de ani ai s�i, l-am g�sit st�nd �n genunchi, �n fata portii de la casa din Piatra Neamt, �ncerc�nd s� scoat� din r�d�cini, cu ajutorul unui cutit, plantele ce reusiser� s�-si fac� loc printre dalele troturarului nou, f�cut de prim�ria orasului. Uit�ndu-m� de-a lungul trotuarului, at�t pe partea st�ng� c�t si pe cea dreapt�, singura portiune cur�tat� de buruieni, singura portiune curat�, era cea din fata casei domnului Popa. S�ntem prea ocupati, prea gr�biti, prea coplesiti de g�nduri si probleme urgente, ca s� mai d�m important� trotuarului din fata casei, ori casei sc�rii de la blocul �n care locuim. Pentru cei mai multi dintre noi, teritoriul privat �ncepe abia dup� ce am �nchis poarta casei sau usa apartamentului, uit�nd c� trotuarul sau casa sc�rii s�nt invitatia adresat� celorlalti de a ne p�si pragul, s�nt antecamera propriet�tii noastre. M-am g�ndit adesea la gestul domnului Popa, la lectia pe care o d�, constant, vecinilor, dar si nou�, tuturor. Nu va exista echilibru �n lume, armonie, bun� �ntelegere, p�n� nu vom �nv�ta s� avem grij� si de spatiile comune, dup� ce am pus ordine �nl�untrul nostru. Haosul din exterior este o reflexie a haosului l�untric. Aceasta o stie foarte bine domnul Popa, dup� cei 16 ani de temnit� grea pe care i-a f�cut �n perioada mai 1948 - iulie 1957 la Suceava, Pitesti, Gherla, T�rgu Ocna, Aiud, urmati de un an de domiciliu obligatoriu �n comuna Bumb�cari, �n Delta Dun�rii, si de alti sase ani de �nchisoare la Noua Culme (Dobrogea) si Periprava. 15 mai 1948 - 6 mai 1964, 16 ani de temnit� grea, 16 ani care au �ntrerupt studiile juridice ale unui t�n�r care-l iubea pe Hristos si care-si iubea neamul (era student �n anul II c�nd a fost arestat) spre a-l determina s� urce o Golgot� ale c�rei r�ni ad�nci, trupesti si sufletesti, au �nt�rit, au hr�nit �n fiinta lui puterea de a crede �n �nvierea neamului si �n cel care este temei al acestei �nvieri - Iisus Hristos.

„Viata mea �n pusc�riile comuniste a fost si este pentru mine o onoare“

„Dac� as putea da timpul �napoi, f�r� s� uit nimic din ce-am tr�it, as alege acelasi drum al iubirii de neam, de tar� si de Dumnezeu, constient c� voi suporta aceleasi consecinte. Viata mea �n pusc�riile comuniste a fost si este pentru mine o onoare. Este singurul lucru cu care m� pot m�ndri. �nc� de pe b�ncile liceului am avut sansa s� m� al�tur «Fr�tiilor de cruce». Aici morala crestin� trebuia pus� �n practic� din momentul �n care ai acceptat aderarea la grupul respectiv. Era recomandat mersul la biseric�, abandonarea limbajului de mahala, abordarea �n viata de zi cu zi a unei atitudini decente si civilizate. �n timpul �nt�lnirilor exista un moment al prieteniei c�nd fiecare dintre noi contura p�rtile negative, ale lui si ale camarazilor (fumatul, lauda de sine, tentatia spre b�utur� sau spre jocurile de noroc) f�r� ca cineva s� se supere. Toti c�utam s� ne transform�m caracterul, iar �n urma acestor �nt�lniri plecam �ncrez�tori �n noi �nsine dar si �n solidaritatea si idealurile ce ne uneau. Acest mod de viat� a creat prietenii si caractere ce au rezistat tuturor furtunilor ce s-au ab�tut asupra acestui neam. De aceea nu m� feresc s� afirm c� cei ce nu au avut sansa educatiei din cadrul «Fr�tiilor de Cruce», chiar dac� au ajuns �n �nchisori si au f�cut ani grei de temnit�, nu se pot numi legionari si nu pot vorbi �n numele Misc�rii Legionare. Dup� 1990 au ap�rut multe c�rti care �ncearc� s� reconstituie atmosfera din �nchisorile comuniste, dar am constatat cu tristete citindu-le, c� cei mai multi autori astern pe h�rtie lucruri auzite �n temnit� si nu tr�ite de ei �nsisi, cu referire la marile personalit�ti ce au p�sit pragul universului concentrationar rom�nesc: Grigore Gafencu, Ion Ianolide, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Mircea Vulc�nescu, P�rintele Justin P�rvu si at�tia altii“, mi-a m�rturisit.

„Aceast� credint� m-a f�cut s� suport toti acei ani de temnit�“

M� uit la acest b�rbat care se apropie, cu fiecare an, de venerabila v�rst� de 90 de ani, asa cum st� pe banca verde din curtea casei (la domnul Popa totul e verde, banca, gardul, casa, nemaipun�nd la socoteal� iarba, pomii, zarzavaturile...) sprijinit �n baston, cu o fermitate si o demnitate �ntip�rite pe chip, pe care rar mi-a fost dat s� le v�d la un om. La v�rsta lui �naintat� este la fel de �nfl�c�rat ca �n tinerete, dispus s� mearg� iar �n temnit� dac� idealul �n care crede ar presupune ast�zi, �n tumultuosul an 2010, ori �n cei ce vor veni, o astfel de constr�ngere. „La v�rsta mea, nu m� intereseaz� cum este judecat� jertfa noastr� de atunci de c�tre oameni. Oamenii judec� conjunctural, numai Dumnezeu este Dreptul Judec�tor si numai la Judecata Lui m� raportez. �mpreun� cu generatia din care am f�cut parte am suferit atunci, av�nd credinta c� suferinta noastr� poate ajuta la izb�virea neamului. La Judecata de Apoi , M�ntuitorul Hristos va judeca �nt�i neamul ca ansamblu si apoi individul. Aceast� credint� m-a f�cut s� suport toti acei ani de temnit�. Desi acum travers�m o perioad� dificil�, cred c� Dumnezeu nu ne va p�r�si si �si va �ntoarce fata c�tre noi. Dar at�ta timp c�t �n fruntea t�rii nu vor ajunge oameni de bun� credint�, iubitori de neam, criza moral� si material� �n care ne zbatem acum nu va putea fi dep�sit�. Dac� Dumnezeu r�nduieste s� se ridice o generatie curat�, condus� de o m�n� de oameni alesi, �n patru cinci ani de munc� si cinste Rom�nia ar putea dep�si situatia actual�. Dac� nu, risc�m s� ne afund�m tot mai mult, datorit� l�comiei si coruptiei, �ntr-o mlastin� din care nu stim c�nd si cum vom mai putea iesi. Am multe �ntreb�ri de pus dar nu vreau s�-l obosesc. (...) Am aflat, �mi spune, c� s�nt fosti detinuti politici care au dat statul rom�n �n judecat�, spre a obtine sume mari de bani pentru anii pierduti prin �nchisori. Este trist acest demers al lor. Pusc�ria nu se pl�teste. Dragostea de neam si de biseric� se simt, se tr�iesc, nu se pl�tesc. Din nefericire, multi dintre fostii detinuti politici au uitat crezul pe care l-au m�rturisit �n pusc�rii, �n orele de tortur� si de anchet�, �n foame si �n frig si, de dragul de a se afirma, de a fi „cineva“ �n ochii lumii de azi, fac tot felul de compromisuri.

„Simteam cum ne scufund�m �ntr-un �ntuneric din care nimeni nu stia c�nd si cum vom putea s� ne salv�m“

(...) M� uit la acest om si �i admir limpezimea g�ndirii. �ntreb�rile mele nu s�nt, desigur, noi pentru el. �n at�tia si at�tia ani, a �ntors pe toate fetele cele �nt�mplate �n acea vreme, le-a l�murit apoi, dup� 1990, cu miile de pagini pe care le-a citit, iar acum poart� �n sipetul fiintei sale imaginea clar�, distinct�, a drumului vietii lui, �npletit cu drumul misc�rii. Am �nteles t�rziu c� cei ce au umplut pusc�riile comuniste dup� anul 1948 nu l-au cunoscut pe C�pitan, sau doar l-au z�rit cu ochii copilului de zece, cincisprezece ani si c� abia dup� 1944, ca reactie la �nceputul de bolsevizare a t�rii („Simteam cum ne scufund�m �ntr-un �ntuneric din care nimeni nu stia c�nd si cum vom putea s� ne salv�m, afirm� domnul Popa �n volumul „Cobor�rea �n iad“) o parte din tineretul Rom�niei, crescut si educat �n spirit national si crestin, nu putea r�m�ne nep�s�tor. Astfel acest tineret a �nceput s� se organizeze sub �ndrumarea celor mai mari, care participaser� la misc�rile din perioada 1938 - 1941, dar t�v�lugul arest�rilor �ncepute �n anul 1948 a retezat orice �ncercare de a salva Rom�nia din ghearele comunismului. Singura rezistent� real�, dar f�r� sorti de izb�nd� si ea, a r�mas cea a lupt�torilor din munti. �n rest, rezistenta s-a mutat �n temnite, �n �ncerc�rile, de cele mai multe ori reusite, de a p�stra ne�ntinat sufletul �n fata torturilor fizice si psihice la care erau supusi cei �ncarcerati. (...) Ast�zi stim, prin m�rturiile domnului Popa si al altor colegi de suferint� ai lui ce a �nsemnat reeducarea de la Pitesti, zarca de la Aiud, anii de domiciliu obligatoriu din B�r�gan, campaniile de t�iere de stuf �n Delt� sau munca nimicitoare de la Canalul Dun�re - Marea Neagr�. Stim toate acestea si c�te altele, s-au f�cut filme documentare, au fost �nregistrate pe pelicul� m�rturii zguduitoare despre iadul tr�it de acesti oameni si totusi cei mai multi dintre noi am r�mas c�ldicei, indiferenti, insensibili la tema care se rosteste neam, neamul rom�nesc, la cuvinte care se rostesc iubire de tar�, patriotism, credint� �n Hristos M�ntuitorul. Crestinismul a vorbit de omul nou, n�scut din ap� si din duh, Miscarea a vorbit de omul nou, n�scut din dragostea de neam si de Hristos, iar comunismul a vorbit, la r�ndu-i, de omul nou, n�scut din ateism, de omul care nu mai accept� nici un Testament al lui Dumnezeu ci �si construieste propria lume, propriile legi, fiind convins c� totul e numai joc al materiei infinite si c� odat� cu moartea totul dispare. Ast�zi, �n 2010, afirm�m c� am dep�sit aceast� viziune materialist�, afirm�m, �n urma sondajelor de opinie, c� biserica este una dintre institutiile cele mai respectate, iar rom�nii s�nt considerati printre primele popoare ale Europei ca grad de religiozitate. Si totusi, dac� ne uit�m cu etentie �n jurul nostru, mai ales acum, c�nd datorit� crizei coltii s�r�ciei �ncep s� se arate, vedem lesne c�, de fapt, omul nou la care n�zuia Ceausescu si cei ai lui tr�ieste printre noi si prezenta acestui om, la toate nivelele sociale, tulbur� profund apele Rom�niei de ast�zi. Cine ne va aduce oare limpezirea?

O generatie care a p�sit pe calea iubirii de neam si de Dumnezeu


Timpul se scurge repede �n prezenta lor, sub via r�coroas�, �n linistea rupt� doar de �ntreb�rile mele si de r�spunsurile ferme ale domnului Popa. Am �nteles �nc� odat� ast�zi faptul esential c�, dincolo de cele ce se pot rosti despre un crez sau altul, despre o experient� sau alta, important este mesajul t�cut ce se transmite prin prezenta uman�. Nu ideile s�nt importante p�n� la urm� ci oamenii care le-au dat viat� cu viata lor, oamenii care le-au �nsufletit si au p�timit pentru ele. O Cale devine real� doar c�nd un om �ncepe s� p�seasc� pe ea. Iar oamenii din generatia domnului Popa nu numai c� au p�sit pe calea iubirii de neam si de Dumnezeu dar si-au asumat-o p�n� la cap�t, cei mai multi dintre ei murind �n �nchisori pentru ea. M� ridic s� plec, iar domnul Popa m� conduce p�n� la poart� �mi str�nge m�na cu fermitate si �mi z�mbeste larg: Doamne ajut�! �mi spune ferm, �ncurajator. Doamne ajut�!, �i r�spund si privindu-l �n ochi (c�nd saluti un om sau c�nd �ti iei r�mas bun priveste-l �ntotdeauna �n ochi) �nteleg de c�t� t�rie interioar� ai nevoie ca s� r�zbati prin toate furtunile lumii si s� r�m�i cu fata luminat� etern de un z�mbet, de un sur�s. Desigur c� lumea de ast�zi, �n goana ei nebun� c�tre tinte nedeslusite �nc�, nu se mai poate �ntoarce la idealurile generatiei domnului Popa, asa cum au prins ele viat�, din viata lor, acum mai bine de saptezeci de ani, dar iubirea de neam si de tar�, de acest petec de p�m�nt si de cer pe care ne-a fost dat s� tr�im si �n care-si dorm somnul de veci marii b�rbati ai nostri, de la Decebal la Stefan cel Mare si Mihai Eminescu, �nc� mai poate �nflori, cu flori nestiute �nc�, �n inimile noastre. C�nd ajung la cap�tul str�zii, privesc o clip� �napoi si-l v�d asezat �n genunchi, continu�ndu-si mig�loasa, trudnica munc� de a smulge din r�d�cin� buruienile ce s-au itit printre dalele de beton. Si-mi spun: S� plivim, iat� ce trebuie s� facem nu numai cu buruienile c�mpului ci mai ales cu buruienile umane ce au coplesit societatea rom�neasc� de ast�zi, devor�nd soarele ce nu mai poate ajunge la s�m�nta cea bun� spre a o face s� rodeasc� �nsutit. Dar unde s�nt cei ce pot s� fac� aceast� munc�? Sau, altfel spus, c�nd ni-i va trimite Bunul Dumnezeu? �i va fi dat neamului rom�nesc s� nasc� o nou� generatie care s� se ridice la nivelul calit�tii lor umane?

Nota Redactiei: Acest articol este o variant� prescurtat� a celui publicat �n Monitorul pe 9 august 2010.

Articol afisat de 1980 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Dan IACOB)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective