Patapievici, un deceniu �nainte de demisie

• un interviu realizat cu proaspďż˝tul demisionar de la sefia Institutului Cultural Romďż˝n, imediat dupďż˝ lansarea cďż˝rtii „Omul recent“ •

„Oamenii de azi sďż˝nt cel mai bine hrďż˝niti, cei mai prosperi, cei mai liberi (sub raportul deplasďż˝rii ďż˝n spatiu) pe care i-a cunoscut umanitatea. ďż˝n acelasi timp, sďż˝nt oamenii cei mai slabi de ďż˝nger, cei mai dependenti de confort si de consum, cei mai aserviti bunului plac al liberului arbitru, cei mai putin autonomi ďż˝n judecďż˝tile lor, cei mai gregari (fatďż˝ de Stat), pe care i-a cunoscut vreodatďż˝ umanitatea.“ (Horia-Roman Patapievici)

Pe demisionarul, recent, director al Institutului Cultural Romďż˝n, Horia-Roman Patapievici, cďż˝ruia i se imputďż˝ de cďż˝tre foarte multďż˝ lume de bun simt tocmai absenta acestei calitďż˝ti, cel care, dupďż˝ pďż˝rerea multora, a batjocorit mare parte a teritoriului culturii clasice romďż˝nesti ďż˝n numele unei asa-zise ďż˝ncurajďż˝ri a obsesiilor (deseori maladive) contemporane, pripďż˝site sub pulpana „noii culturi“ ce, nu de putine ori, s-a dovedit pusďż˝ ďż˝n slujba unor absconse cauze politico-financiare, l-am ďż˝ntďż˝lnit ďż˝n urmďż˝ cu un deceniu. Era pe vremea cďż˝nd coordonatele istorice, economice si sociale ale Romďż˝niei erau cu totul altele si obsesia „poneiului roz“, aflatďż˝ pe atunci ďż˝n gestatie, probabil, ďż˝ncďż˝ nu maculase spatiul cultural intern si international. De bunďż˝ credintďż˝ fiind, alcďż˝tuiam pe atunci, cu sinceritate, un portret suficient de mďż˝gulitor al interlocutorului, care tocmai ďż˝si lansase „Omul recent“, cu atďż˝t mai mult cu cďż˝t nu bďż˝nuiam cďż˝ peste cďż˝tiva ani va deveni un personaj destul de controversat care, dupďż˝ o evolutie politico-culturalďż˝ viguroasďż˝ avea sďż˝ ďż˝ncheie un capitol al vietii cu o umilitoare demisie.
„De la prima vedere - scriam atunci - Horia-Roman Patapievici stďż˝rneste interes si curiozitate, determinate atďż˝t de statutul mediatizatei sale personalitďż˝ti postrevolutionare cďż˝t si de elaboratele lucrďż˝ri pe care s-a ďż˝nvrednicit a le scrie ďż˝n ultimii ani. Fďż˝rďż˝ a avea nimic insolit, ceva nelinistitor transpare, totusi, din ďż˝nfďż˝tisarea care, scrutatďż˝ mai atent, capďż˝tďż˝ treptat dimensiunile banale ale unei prezente domestice. Asimetria figurii de copil rusinos e echilibratďż˝ de sclipirea inteligentďż˝ a privirii si de lumina zďż˝mbetului reticent. Departe de a fi inabordabil, se aratďż˝ a fi un interlocutor plin de solicitudine, cu o replicďż˝ fermďż˝, coerentďż˝, riguroasďż˝ si, ďż˝n acelasi timp, ďż˝n ciuda terminologiei ce unora ar putea pďż˝rea pretioasďż˝, extrem de limpede si ďż˝mpďż˝natďż˝ cu virtutile logicii formale. Horia-Roman Patapievici e un exemplar rasat al unei aristocratii culturale ďż˝n formare.“ Afirmatia aceasta exaltatďż˝ se ďż˝ntemeia pe inocenta caracteristicďż˝ oricďż˝rui intelectual autentic, iar faptul cďż˝ publicďż˝m astďż˝zi acest dialog este pentru cďż˝ sďż˝ntem curiosi sďż˝ vedem cum se percepe un dialog de acum zece ani, cďż˝nd nimic nu era ca acum. Nici mďż˝car, sau mai ales, omul.
Un dialog eclectic, si oarecum eretic, despre trufia juvenilďż˝, spiritul duhovnicesc, curajul de a spune „nu“, vďż˝rstele discursului public si spinoasa problemďż˝ a libertďż˝tii.

„Copilďż˝ria nu era demnďż˝ de mine“

Reporter: Stimate domnule Horia-Roman Patapievici, m�rturisesc c� nu stiu prea multe lucruri despre aventura dumneavoastr� cu viata. Ce-ar fi s� �ncepem de la teritoriul copil�riei? �n ce m�sur� se mai reg�seste �n dimensiunile dumneavoastr� actuale?
H.R.P.: Eu am fost un adolescent foarte trufas. De ďż˝ndatďż˝ ce am descoperit, pe la 14 - 15 ani, cultura, am folosit-o ca pe un blazon. Eram groaznic de trufas; atďż˝t de antipatic de nu vďż˝ pot spune. Sďż˝ vďż˝ dau un exemplu de trufie absolutďż˝: ďż˝mi plďż˝cea foarte mult muzica acea, hard-rock. Nu stiu dacďż˝ vďż˝ mai amintiti de grupuri precum Dep Purple, Led Zeppelin, Genesis - varianta cu Peter Gabriel - Emerson Lake & Palmer si altii. Ei, si dezvoltasem, ďż˝mprunďż˝ cu prieteni cu care ascultam tipul ďż˝sta de muzicďż˝, o eruditie discriminatorie si exclusivďż˝. Bunďż˝oarďż˝, ajunsesem pďż˝nďż˝ ďż˝ntr-acolo ďż˝ncďż˝t stiam pe dinafarďż˝ locul ocupat pe fetele discului vinil, de oricare melodie. Astea le stiu; am sďż˝ mor cu ele. Si la Judecata de apoi, dacďż˝ mďż˝ ďż˝ntreabďż˝ Dumnezeu...! Mi s-au sďż˝pat pe creier. Am o cunoastere vizualďż˝ si topicďż˝ a melodilor, ďż˝n functie de plďż˝cile pe care le ascultam. Stiu componente de formatii, versuri... Astea le-am absorbit, ca sugativa cerneala, la 14 - 15 ani. Cďż˝nd a apďż˝rut „Locomotive Breath“ a lui Jan Anderson, cu cďż˝tďż˝ religiozitate am ascultat acea muzicďż˝, care nu merita ďż˝n totalitate sďż˝ fie ascultatďż˝ astfel! Ce vreau sďż˝ vďż˝ spun este cďż˝ atunci cďż˝nd am ďż˝nceput sďż˝ mďż˝ initiez ďż˝n culturďż˝, am fďż˝cut-o foarte tehnic si cu o seriozitate destul de nďż˝tďż˝ngďż˝. V-am dat exemplul cu muzica asta ca sďż˝ vďż˝ sugerez cďż˝t de deplasat este sďż˝ investesti o asemenea seriozitate ďż˝ntr-o intreprindere oarecum derizorie. Ei bine, citeam cďż˝rtile care stiam cďż˝ apartin unor oameni mari ai culturii, cu acelasi sentiment cďż˝ trebuie sďż˝ stiu ďż˝n amďż˝nunt lucrurile. Cďż˝ e un proces de initiere. Si atunci ďż˝mi dispretuiam toti colegi care, bunďż˝oarďż˝, nu stiau ďż˝n ce an a scris Kafka „Verdictul“; nu discutam cu oameni care nu-l pretuiau pe Cesare Pavese si care nu stiau care sďż˝nt ultimele cuvinte din „Meseria de a trďż˝i“. Chestii de felul ďż˝sta. Construisem un soi de aristocratie trufas-ciocoiesc-culturalďż˝, cu unii dintre colegii mei care-mi ďż˝mpďż˝rtďż˝seau trufia si ciocoismul si, ďż˝n plan personal, asta a ďż˝nsemnat o rupturďż˝ fatďż˝ de copilďż˝ria mea.
Rep: S� �nteleg c� v-ati uitat copil�ria. Dar nu oricum ci �n urma unui gest voluntar. Cu at�t mai ingrat.
H.R.P.: Eu mi-am uitat copilďż˝ria pentru cďż˝ mi se pďż˝rea cďż˝ nu e demnďż˝ de mine. Copilďż˝ria nu era demnďż˝ de mine. Eu, ďż˝mi spuneam, aceastďż˝ persoanďż˝ care citesc numai Kant, Kafka... nu pot sďż˝ cobor la nivelul satisfactiilor rudimentare furnizate de joaca la tarďż˝ cu verisorii mei, scďż˝ldatul pe gďż˝rlďż˝, la Amaradia, discutiile cu oierii si cu vďż˝carii, gďż˝stele... Toate astea nu erau pentru mine. Si am refuzat ďż˝n mod activ acest tronson masiv al copilďż˝riei mele, regďż˝sindu-l numai dupďż˝ ce tatďż˝l meu a murit. Eu de aia am scris „Zbor ďż˝n bďż˝taia sďż˝getii“. Nu l-as fi scris niciodatďż˝ dacďż˝ nu as fi reintrat ďż˝n contact cu memorile mele ucise, dupďż˝ moartea tatei.

„Cleopa era un histrion cultural“

Rep.: Apropo de cartea pomenit�, si pentru c� ati adus vorba: undeva, acolo, remarcati la un moment dat, referindu-v� la contactul initiatic pe care l-ati avut cu p�rintele Cleopa, la Sih�stria, prin anii �'80, diferenta dintre experienta natural� si cea nenatural�; s�-i zicem, cu un sens nu �ntrutotul propriu, livresc�. S� nu uit�m c� s�nteti un personaj ce poate fi suspectat, cu usurint�, de apartenent� la statutul acesteia din urm�. Cum vedeti, din punct de vedere conceptual, relatia dintre natural si artificial? Sau, pentru a fi mai nuantat, artificios?
H.R.P.: Folositi termeni pe care, ďż˝n acest context, nu-i pot descifra. Ce spuneam acolo de Cleopa era urmďż˝torul lucru: cďż˝ el avea reputatia unui mare duhovnic, al unui mare „spiritual“, cea ce neďż˝ndoios era, dar latura prin care mie mi-a impus atunci a fost cďż˝ semďż˝na frapant cu Iorga. El era, de fapt, un cultural. Eu nu spun cďż˝ nu era un mare duhovnic; el a fost un mare duhovnic, adicďż˝ era un clarvďż˝zďż˝tor. Dar chestiunea este cďż˝ era dublat de o persoanďż˝ histrionicďż˝ cultivatďż˝ ďż˝n grad extrem ďż˝n spiritul cďż˝rtilor pe care le citise la Neamt. Era un cunoscďż˝tor al acestor cďż˝rti nepublicate vreodatďż˝, ďż˝n manuscris, pe care cďż˝lugďż˝ri le-au scris, pe care ei le-au compilat si pe care le stia pe dinafarďż˝; cu acea memorie formidabilďż˝ a omului care tine de o culturďż˝ oralďż˝. Si avea tipul de plďż˝cere de a epata, care este tipicďż˝ histrionului cultural. Cleopa era un histrion cultural. Tinuse - si asta relatez acolo - o predicďż˝ la ďż˝nmormďż˝ntarea unui frate cďż˝lugďż˝r si, ďż˝ntors printre adoratorii lui, ďż˝n chilie la Sihďż˝stria, era plin de vitalitate debordantďż˝, mereu aprig, era un fel de Moise, cu un soi de prezentďż˝ hetero-testamentarďż˝, asprďż˝, dar si dulce ďż˝n acelasi timp. Deci, mai ďż˝ntďż˝i te lua ďż˝n asprimea lui si apoi te prelua ďż˝n dulceata lui. Era foarte complex. Un medic de la Bucuresti, cu un magnetofon cum aveti dumneavoastrďż˝ aici - mďż˝ terorizati cu chestia asta! - i-a spus: „Pďż˝rinte, ce-ati vorbit la predicďż˝? N-am putut ajunge la timp...“ „A! Am vorbit despre ce se-ntďż˝mplďż˝... I-am admonestat pe toti fiindcďż˝ plďż˝ngeau. De ce plďż˝ngeti? Omul acestaa ajuns ďż˝n Rai. Si le-am povestit ce se-ntďż˝mplďż˝ cu sufletul dupďż˝ moarte“. Si medicul a zis: „Vai, pďż˝rinte! Nu ne puteti spune si nouďż˝?“. Iar Cleopa, foarte precis, a spus: „Cum sďż˝ nu? L-ai pornit?“ Si a reluat totul. Era un om care-si stia partitura. Era un om extraordinar! ďż˝ntr-un fel si era ca Iorga; care nu suporta contradictia. Dacďż˝-l aprobai si dacďż˝-l adorai din privire, era dezlďż˝ntuit si dďż˝dea mďż˝sura geniului sďż˝u. Dacďż˝ ďż˝nsďż˝, ďż˝n amfiteatru depista vreun ochi care i se pďż˝rea cďż˝ e critic, nu mai putea continua; se poticnea mereu de privirea criticďż˝, sfďż˝rsea prin a fixa persoana respectivďż˝ si pďż˝nďż˝ nu o dďż˝dea afarďż˝ sub diferite pretexte, nu se lďż˝sa. Dupďż˝ acea se calma si continua cu marile lui tirade, cu fraze foarte bine strunite. Pentru cďż˝ desi avea fraze lungi, cu foarte multe determinative, ďż˝ntotdeauna ďż˝si ďż˝ncheia frazele.

„Hegel e un autor cu jargon“

Rep.: ďż˝ntr-un alt fragment din „Omul recent“, pentru a explicita notiunea de tehnicitate ďż˝n raport cu celelalte planuri ale sensibilitďż˝tii sufletesti faceti apel la exemplul muzical enescian. E o demonstratie oarecum otioasďż˝ din moment ce se cunoaste prea bine adversitatea lui Enescu fatďż˝ de virtuozitatea ďż˝n sine. Oricum, acolo vďż˝ slujiti de o triadďż˝ de termeni - separabilitate, nonseparabilitate si inseparabilitate - ce ar putea crea, ďż˝n acel context, dificultďż˝ti de percepere. Cum credeti cďż˝ ar trebui definiti acesti termeni ďż˝n spiritul pledoariei dumneavoastrďż˝?
H.R.P.: Am s� v� dau un r�spuns oblic. Bun�oar�, dac� v� apucati s� cititi Hegel. Este un filosof foarte dificil...
Rep.: Ca o ceapďż˝, ni se spunea nouďż˝; tot o decojesti si descoperi mereu alte foi, aidoma...
H.R.P.: E o metafor� potrivit�. Glockner, un foarte serios profesor de filosofie, care a dat �n secolul al XIX-lea editia standard dup� care au fost alc�tuite toate editiile ulterioare, m�rturisea c� exist� pagini din Hegel pe care el nu le pricepe. Asta o spune un avizat, �ntr-un articol din �'31 despre influenta ideilor hegeliene �n Franta. Si el �nsusi �l invoca pe Glockner ca s� m�rturiseasc� faptul c� s�nt pagini din Hegel pe care nu le pricepe. Are, prin urmare, dou� variante: s� spun� c� �n acele pagini Hegel decloneaz�, adic� este aberant total, obscur, nu spune nimic �ncurc�ndu-se �n cuvinte, sau s� admit� c� el este �n neregul� si c� Hegel spune acolo lucruri cu sens, dar pe care el nu le poate pricepe. Cum se procedeaz� c�nd citesti un autor care e foarte dificil si care are jargon? Hegel e un autor cu jargon. O variant� este aceea de a v� face un dictionar de lucru, apoi s� faceti pasul dincolo de dictionarul pe care l-ati alc�tuit. Si s� �ncepeti - cum �mi place mie s� spun - s� dansati cu aceste cuvinte. Altfel spus, s� nu v� rezumati la simpla definitie a cuv�ntului. C�ci definitia, odat� interiorizat�, se leag� de sensurile pe care dumneavoastr�, spontan, constient si uneori inconstient le faceti si cu aceste lucruri veti merge mai departe. Adic� nu cu o definitie de tipul �sta ci, dac� vreti, cu un rizom: cu o r�d�cin� ampl� care contine multe ramificatii. Asta e fructuos. Prin urmare, dac� eu v� dau acum definitii de dictionar privind notiunile de separabilitate, nonseparabilitate sau inseparabilitate, nu este interesant. Interesant este s� vedeti cuvintele �n contextul lor.

Cei care �ndr�znesc s� spun� nu

Rep.: Pe o altďż˝ coordonatďż˝, sub semnul unui citat din Montherlant, ďż˝n eseurile din „Politice“ faceti o distinctie ďż˝ntre douďż˝ categorii umane: a celor ce acceptďż˝ si a celor ce spun „nu“...
H.R.P.: Stiti ce se ďż˝ntďż˝mplďż˝? Acolo este vorba, ďż˝n mod explicit, despre cei care ďż˝ndrďż˝znesc sďż˝ spunďż˝ „nu“. Ori, la ce spui „nu“? Dacďż˝ se voteazďż˝ o lege care e bunďż˝ sau e pasabilďż˝; dacďż˝ e proastďż˝ spui nu, dacďż˝ e pasabilďż˝ o critici cďż˝t trebuie si dacďż˝ e bunďż˝ spui da, fireste! Chestiunea la care se referďż˝ Montherlant si motivul pentru care am pus-o ďż˝n exergďż˝ la „Politice“, este cďż˝ sďż˝nt anumite gesturi ale puterii politice care sďż˝nt inacceptabile si care ar trebui sďż˝ stďż˝rneascďż˝ indignare. Ori cďż˝nd asemenea gesturi ale puteri politice existďż˝, o tarďż˝ stďż˝ sau cade, ďż˝mpreunďż˝ cu numďż˝rul oamenilor care ďż˝ndrďż˝znesc sďż˝ articuleze indignarea. Iar dacďż˝ nu ďż˝ndrďż˝znesc s-o facďż˝, „le pays est fichu“ - cum spune Montherlant, adicďż˝ tara s-a dus naibii. Stiti foarte bine cďż˝ ďż˝n istorie momentele cruciale sďż˝nt cele mai limpezi. ďż˝n orice tarďż˝ au fost momente cďż˝nd ea a fost abandonatďż˝ de opinia publicďż˝ si toatďż˝ lumea a preferat sďż˝ se ducďż˝ sďż˝ se culce.