Un veac de amintiri - oameni si locuri de prin Piatra Neamt

Nu e greu sďż˝ devii nostalgic. Mai ales acum, cďż˝nd realitďż˝tile lumii care ne ďż˝nconjoarďż˝ aratďż˝ atďż˝t de ďż˝ndoielnic. Mai ales acum, cďż˝nd toate lucrurile pe care le stiai ca fďż˝cďż˝nd parte din universul vietuirii s-au schimbat iremediabil, ireversibil si, mai ales, dureros. Mai ales acum, cďż˝nd cu osďż˝rdie gretoasďż˝ se face atďż˝ta caz de virtutile legii, ale justitiei ďż˝ndoielnice ďż˝n care nu mai crede nimeni, dar o tolerďż˝m ca pe un blestem institutionalizat. Mai ales acum, cďż˝nd viata noastrďż˝, ďż˝ntreagďż˝, e cotropitďż˝ de toate excrementele societďż˝tii moderne, de toate fecalele, europene sau nu numai, care ne inundďż˝ imund lďż˝casul, trupul si sufletul, si ceea ce e mai grav, gďż˝ndirea. Mai ales acum, cďż˝nd am ajuns sďż˝ ne vrďż˝jmďż˝sim ďż˝ntru apďż˝rarea unor cauze derizorii si a unor stranii personaje ce ne dominďż˝ politic ďż˝ntreaga existentďż˝. Acum, cďż˝nd ni se face scďż˝rbďż˝ de tot si de toate, acum, cďż˝nd ne simtim sďż˝tuli de toate ale lumii acesteia ce a ďż˝nceput sďż˝ ia aspect de cosmar grotesc si putred, gďż˝ndim cu nostalgie la ceea ce va fi fost cďż˝ndva locul acesta pasnic, cu oameni care se cunosteau si-si dďż˝deau binete cďż˝nd se ďż˝ntretďż˝iau pe uliti. Mai ďż˝ntďż˝i a fost comunismul. Marea pripďż˝sealďż˝ s-a fďż˝cut sistematic, saltul de pe prispďż˝ ďż˝n balcon fiind sportul popular al vigurosilor brďż˝zdari care, odatďż˝ ajunsi la „bloc“, dupďż˝ ce s-au minunat cďż˝ apa vine din pďż˝rete si rahatul se duce pe tavďż˝, s-au apucat, harnic, de ďż˝ndestulare.
Si totul a �nceput s� se schimbe, tihnita urbe montan� fiind redimensionat�, de cele mai multe ori haotic, iar �nsemnele arhitecturale traditionale au fost �nghitite de dimensiunile colturoase ale unei urbanistici muncitoresti triumfale. Pentru ca ast�zi, �n spiritul aceluiasi orgoliu stupid, imaginea orasului s� fie completat� total nepotrivit cu obsesiile civilizatoare ale contemporaneit�tii �n degringolad�.

Un loc de pe p�m�nt

A fost c�ndva T�rgul Pietrei un loc minunat, patriarhal, unde sub umbrarul gr�dinilor potopite de verdeat� aveai r�gaz s� gusti at�t tihna universului pasnic c�t si dulceata diafan� a serbetului ocrotit de apa rece �n paharul aburit. Interlocutoarea noastr�, martor� onest� a zeci de ani de istorie uman�, face parte dintr-o generatie pietrean� care a lansat pe t�r�mul artei lirice trei nume sonore z�mislite de T�rgul Pietrei: Emil Rotundu, care dup� o carier� exemplar� la Opera din Timisoara a trecut �n lumea umbrelor, Lucia Roic, solist� a Operetei bucurestene, retras� acum la Munchen si cea despre care vorbeam mai sus, Elena Butnaru - Botez. Aceasta din urm�, dup� dou�zeci si opt de ani petrecuti pe scena liric� din capitala Banatului, vietuieste si �nc� mai trudeste pe meleagurile urbei natale. De care o leag� cele mai frumoase amintiri pe care le poart� �n suflet, ca o ran� pe c�t de dureroas� pe at�t de r�scolitoare.

La o r�sp�ntie

- La cap�tul T�r�ncutei, la Foresta, �n imediata vecin�tate a fabricii de mucava, l�ng� cl�direa cu iz de castel medieval a lui Gustav Eichler, vis a vis de cofet�ria lui Cozma, care �nainte fusese magazinul de coloniale al unui evreu, era casa dumneavoastr� p�rinteasc�, stimat� doamn� Elena Butnaru-Botez. La o r�sp�ntie, prin urmare. Cu o intrare pe colt �n magazinul de fier�rie, o farmacie pe latura dinspre Bicaz si cu locuinta pe cea de pe actuala strad� Tes�toarei.
„Exact. Numai cďż˝ dupďż˝ 1938 s-a si numit o vreme strada Aviator Dumitrescu, fratele meu. Elicea aceea care vegheazďż˝ mormďż˝ntul din cimitirul de la Valea Viei este chiar a avionului cu care a cďż˝zut. Lďż˝ngďż˝ Zagreb. Aducea avioane militare din Italia“.

La bulivar, birjar...

- Pe vremea aceea, principalul mijloc de transport urban era birja.
„Trďż˝surile erau ďż˝n fata Teatrului, ďż˝n fata Grďż˝dinii publice si la garďż˝. ďż˝si asteptau clentii ca si taxiurile de azi. Bineďż˝nteles cďż˝ ďż˝ti alegeai birjarul care ďż˝ti plďż˝cea. Fiecare birjďż˝ avea numďż˝r si coviltir; dacďż˝ te apuca ploaia, ridicai coviltirul. Erau douďż˝-trei locuri si o micďż˝ strapontinďż˝ pe care o ridicai dacďż˝ mai venea vreun copil sau doi. Erau birje numai de un cal. La Arad, de exemplu, am vďż˝zut birje numai de doi cai. Le ziceau faeton. Dar, de fapt era tot birjďż˝. Erau foarte frumoase; cu roti mari, ďż˝ngrijite; ca si caii de altfel. Totdeauna cďż˝nd asteptau ďż˝n statie li se punea punga cu ovďż˝z si zďż˝boveau acolo pďż˝nďż˝ cďż˝nd venea vreun client. Tin minte cďż˝ ďż˝ntotdeauna cďż˝nd urcam ďż˝n birjďż˝ puneam o conditie: «Sďż˝ nu bati caii, da!»“.

Centrul

- Sďż˝ metgem „pi sentru“!
„Mi-aduc aminte cďż˝ singura sosea pietruitďż˝ era Colonel Roznovanu, actualul Bulevard Decebal, dar care avea un traseu putin mai contorsionat. Era curbatďż˝, venea de la Foresta si fďż˝cea asa, un semicerc. Acolo era Biserica Precista veche care a fost dďż˝rďż˝matďż˝. Vis a vis de cea nouďż˝, care a fost construitďż˝ mai tďż˝rziu. Era foarte veche, din lut, risca sďż˝ se dďż˝rďż˝me. Strada iesea, ca si acum, cďż˝tre spital. Unde este acum Teatrul Tineretului erau niste ruine printre care se jucau copiii. Teatrul vechi era cam pe locul parcului si tot pe acolo restaurantul Sobolevschi. De-a lungul scďż˝rilor care sďż˝nt acum ďż˝n stďż˝nga teatrului erau ďż˝nsirate, de sus si pďż˝nďż˝ jos, dughene. Teatrul vechi era la etaj, jos erau magazine si prďż˝vďż˝lii. Acolo se fďż˝ceau cele mai frumose baluri. Se dďż˝deau scaunele din stal la o parte, era un parchet superb. ďż˝sta era Teatrul vechi. Mi-aduc aminte, eram copil. Eram foarte micďż˝ atunci cďż˝nd mďż˝ ducea sorďż˝-mea acolo. Turneele se fďż˝ceau mai degrabďż˝ la «Regal». ďż˝n fata teatrului de azi, pe colt, era o clďż˝dire imensďż˝... Unde a fost mai ďż˝ncoace cinematograful «Popular»; la marginea Grďż˝dinii publice. O salďż˝ dreptunghiularďż˝ ornatďż˝ cu stucaturi, si cu un mic balcon. Acolo era cea mai mare salďż˝ din Piatra Neamt, unde se fďż˝ceau toate turneele din Bucuresti. Venea Maria Filotti, venea Teatrul National... erau sďż˝ptďż˝mďż˝nal spectacole. Bineďż˝nteles cďż˝ nouďż˝, elevilor de liceu, nu ni se dďż˝dea voie sďż˝ mergem; dar de foarte multe ori fetele se deghizau si se duceau sus, la galerie. Si aveam ce vedea. Am vďż˝zut «Pďż˝rintele cďż˝teilor» cu Maximilian, pe Vasiliu-Birlic, pe Timicďż˝, pe Silvia
Dumitrescu...“
Eu ďż˝nsumi ďż˝mi aduc aminte de cinematograful „Popular“. Era o clďż˝dire zdravďż˝nďż˝, prin anii ďż˝'60, pe locul actualelor „paispe scďż˝ri“. Aici am vďż˝zut „Corďż˝biile lungi“, „Comoara din lacul de argint“... Pe vremea cďż˝nd cinematograful era o fascinatie. Un alt cinematograf era cel numit „Progresul“. Peste drum de „Paharnicul“ si ďż˝n vecinďż˝tatea fostei piete.

Z�pezile de alt�dat�

- Stiu cďż˝ aveti amintiri deosebite despre iarna de aici.
„Strďż˝zile erau luminate noaptea foarte putin; doar ďż˝n zonele centrale. ďż˝nsďż˝ am remarcat un lucru pe care eu, acum, confruntatďż˝ cu realitďż˝tile de azi, nu-l ďż˝nteleg. De exemplu, de la mine si pďż˝nďż˝ la liceu, mie nu mi s-a ďż˝ntďż˝mplat vreodatďż˝ sďż˝ cad; nici iarna, pe troiene. De ce? Fiindcďż˝ fiecare om iesea ďż˝n poartďż˝, mďż˝tura, curďż˝ta si mai punea si putinďż˝ cenusďż˝, ca sďż˝ nu aluneci. Eu n-am auzit de fracturi cum se ďż˝ntďż˝mplďż˝ acum, mai ales iarna. Era foarte frumos la Piatra Neamt ďż˝n acele vremuri... Erau troienele de o parte si de alta, asa, noptile erau superbe, nu era murdďż˝ria de acum. Treceau cďż˝nd si cďż˝nd sďż˝nii, clinchetul clopoteilor era ďż˝nghitit de zďż˝padďż˝. Teribil de frumos. Am o nostalgie fatďż˝ de un fapt, pe atunci banal. Noaptea, la ora trei, tatďż˝l meu se scula si mergea ďż˝n stradďż˝ cďż˝nd veneau, dinspre munte, sďż˝niile cu lemne. Parcďż˝-l aud: «Cďż˝ti steri ai? Du-le ďż˝n curte!» Erau cďż˝rduri de sďż˝nii cu lemne care aprovizionau tot orasul. ďż˝n casďż˝ era cald. La noi, cel putin, era foarte cald. Aveam o sufragerie foarte mare, cu o sobďż˝ imensďż˝ de teracotďż˝ albďż˝. Acolo si-au gďż˝sit loc cele douďż˝ piane pe care le aveam atunci. ďż˝mi e dor de acele vremuri, foarte mult. Eu am avut o copilďż˝rie frumoasďż˝ ďż˝n care m-am bucurat de o grďż˝dinďż˝, de o livadďż˝, ďż˝n care am putut sďż˝ zburd, nu ca bietii copilasi de azi care rďż˝tďż˝cesc printre blocuri“.

Gr�dini si... evenimente

- Haideti s� mergem putin prin Gr�dina public�. E foarte aproape, nu-i asa?
„Fireste. Era ďż˝mprejmuit, avea arbori seculari si un chiosc splendid unde ďż˝n fiecare duminicďż˝ cďż˝nta fanfara militarďż˝. Mai era si un cochet restaurant de varďż˝, din lemn, care creea atmosfera unei adevďż˝rate statiuni climaterice. Si chiar era, ďż˝ntr-un fel; pentru cďż˝ ďż˝n spatele grďż˝dinii erau sipotele, acele izvoare care tďż˝sneau de sub zidurile dinspre sud ale grďż˝dinii. Mai erau niste sipote sub Cozla, cam pe actuala stradďż˝ Petru Rares“.
- Pe la podul de lemn de peste Cuiejdi se cam termina t�rgul...
„Da, dincolo de Cuiejdi era Casa de nebuni, o puscďż˝rie si, pe stďż˝nga, cum mergeai spre Tďż˝rgu Neamt, erau niste grďż˝dini si livezi extraordinare“.
- S� ne �ntoarcem putin si s� d�m o rait� prin mahalaua lipoveneasc�.
„Era o mahala adevďż˝ratďż˝. ďż˝n toate curtile erau beciuri ďż˝n care lipovenii pďż˝strau zarzavaturile; cum era, mi-aduc aminte, strada Frumusica... asa se numea“.
Pe lďż˝ngďż˝ zidurile grďż˝dinii publice am mers si eu cďż˝tre casďż˝ dupďż˝ ce vďż˝zusem unul dintre primele spectacole de teatru: „Nota zero la purtare“ de Virgil Stoenescu. Teatrul Tineretului era pe atunci, si a rďż˝mas ďż˝ncďż˝, un templu sfďż˝nt. Era ďż˝n seara cďż˝nd, la radio, se anunta moartea lui J.F.K. Ehe! ďż˝nmormďż˝ntarea lui Gheorghiu-Dej am vďż˝zut-o pe un televizor „Rubin“ 202. La o rudďż˝. Si pentru cďż˝ tot vorbim de evenimente... Cďż˝ au intrat rusii ďż˝n Cehoslovacia m-a anuntat strďż˝bunicul meu si, evident, bunicul mamei. La o sutďż˝ trei ani se tinea bine si a fďż˝cut drumul pe jos din Tďż˝rďż˝ncuta la Sarata, ajutat numai de cďż˝rjďż˝. La paisprezece ani, nu am ďż˝nteles defel de ce se agita asa. Au intrat rusii cu tancurile... Ei si? Mai interesant mi s-a pďż˝rea faptul cďż˝ un ins din America se pregďż˝tea sďż˝ pďż˝seascďż˝ pe Lunďż˝. Am stat pďż˝nďż˝ dimineatďż˝ sďż˝ fiu martorul evenimentului, ďż˝n direct. Ce lucruri se petreceau pe atunci... N-am mai fost atďż˝t de mďż˝ndru decďż˝t la lansarea platformei de foraj marin „Gloria“, cum spunea un activist fanatic la ora de Socialism stiintific.

Pe Corso

„Bulevardul de la Garďż˝ tot asa era, plin de castani... Mi-aduc aminte cďż˝ sotul meu - era deja doctor aici si eu ďż˝ncďż˝ studentďż˝ - ďż˝mi scria frumos: «De ce nu vii, c-au ďż˝nflorit castanii?». De la optsprezece ani, cďż˝nd m-a cunoscut, si pďż˝nďż˝ la cincizeci si opt, cďż˝nd a ďż˝nchis ochii, am asteptat vesnic. Acolo era Corso. De la Teatru si pďż˝nďż˝ la Garďż˝. Pe acolo ne plimbam noi, studentii si elevi. Era foarte frumos, acolo ne ďż˝ntďż˝lneam. Cďż˝t a existat Grďż˝dina publicďż˝, locul favorit de plimbare era ďż˝n preajma ei. De la Regal pďż˝nďż˝ la strada Carol, unde erau magazinele evreiesti. La Muzeul de Istorie, care pe atunci era Palat administrativ, exista un parc, un scuar. Acolo era practic centrul. Dar, trebuie sďż˝ recunosc, centrul era mult mai pitoresc si mai particularizat decďż˝t astďż˝zi. Cďż˝nd l-am plimbat pe tata prin oras, dupďż˝ ce-mi cumpďż˝rasem primul Fiat - nu mai iesise demult - s-a ďż˝nnegurat si mi-a spus: «Du-mďż˝ acasďż˝! ďż˝sta nu mai este orasul meu»“.
„Nici al meu“ sďż˝nt tentat sďż˝ afirm la rďż˝ndu-mi. Parcďż˝ s-au ďż˝ndepďż˝rtat de mine strďż˝zile, teatrul atďż˝t de iubit, chiar si oamenii, preocupati astďż˝zi numai sďż˝ se jecmďż˝neascďż˝ prosteste unul pe altul, fiecare pe fiecare, ďż˝ntr-o luptďż˝ pentru putere si supravietuire cum nu s-a vďż˝zut nicicďż˝nd. Sau poate se va fi vďż˝zut cďż˝ndva, ďż˝n epoci tot atďż˝t de crude.