Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Octombrie 2012
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 15 Octombrie 2012
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Dimensiunile spiritului

Interviu cu scriitorul Nicolae Breban (II)

„Este un caz singular �n istoria literaturii rom�ne a secolului dou�zeci, de creator major, de creator care-si urmeaz� vocatia �n ciuda epocii. S� nu uit�m, totusi, c� el si geam�nul s�u, egalul s�u, Nichita St�nescu, au parcurs o dictatur� care, de fapt, pentru ei aproape c� nu a contat. Pentru c� at�t Breban c�t si autorul Elegiilor au creat si au tr�it, au g�ndit, au visat - s�nt niste mari si tragici vis�tori - �ntr-o deplin� libertate. Desi era �n plin� dictatur�. Una dintre cele mai s�lbatice si atroce dictaturi din Estul Europei.“ Acestea erau cuvintele cu care redactorul sef al revistei „Contemporanul. Ideea european�“ distinsa poet�, scriitoare si, totodat�, omul statornic si �ndatorat maestrului, Aura Christi, �si �ncheia excursul ce a prefatat prima parte a interviului pe care scriitorul Nicolae Breban ni l-a acordat nu demult. Si pe care, �n rezumat si fragmentar, vi-l prezent�m ast�zi �n cea de a doua parte.

„O �ntreag� meserie“

Reporter: Ati avut parte, si dumneavoastr� chiar ati pomenit, de criticii adulatori sau detractori. Si Manolescu, dac� nu m� �nsel, v-a l�udat c�ndva, pentru ca ulterior, si mai ales �n zilele noastre, s� v� atace. Dar asta este o alt� problem�, pe care probabil c� o gestionati mai bine.
Nicolae Breban: Asa este.
Rep.: S� nu abandon�m subiectul cu filmul, pentru c� ecranizarea la „Animale bolnave“ nu a fost singura dumneavoastr� experient� de acest gen. S�nteti si autorul unui scenariu pe care l-a ecranizat Vitanidis. E vorba de, celebrul pe atunci, „R�ut�ciosul adolescent“. Ati f�cut asta pentru c� v� obseda adolescenta?
N.B.: Nu, nu, nu... N-are nici o leg�tur�. M� atr�gea filmul si eram convins c� noi, romancierii rom�ni, nu s�ntem cunoscuti �n str�in�tate; si aveam o teorie potrivit c�reia realizam c� printr-un film, care dureaz� o or� si jum�tate, poti fi cunoscut pretutindeni, pe c�nd un roman se traduce greu, ajunge greu la public si astfel, prin film, putem face cea ce au f�cut polonezii, cehii si frantujii. Astfel, dup� ce am f�cut scenariul, eu am f�cut un fel de asistent� de regie, constat�nd c� pot s� fac eu �nsumi regie de film. Si, �ntr-adev�r, Dumitru Popescu, cel care era seful culturii, fiind si adjunctul lui Ceausescu, c�ruia �i f�cea discursurile, de altfel, a fost fascinat de „Animale bolnave“. Si el mi-a dat banii, c�ti am vrut eu (mi-a dat o sum� dubl� pentru un film de dou� ore), mi-a dat Eastman Color, mi-a pus la dispozitie Buftea si am putut s�-mi aleg actorii. A fost si un motiv de a iesi din bibliotec�, de a iesi din cas�, film�rile �n aer liber, exterioarele... Stiti c� o filmare se face �n dou� etape: decupajul, de vreo sapte sute de pagini �n acest caz, minutat cu exactitate, are dou� mari sectiuni: scenele exterioare si interioarele. Am c�utat prin tar� locurile cele mai potrivite si eu am g�sit un loc l�ng� C�lim�nesti, pe Olt si str�zile din Brasov. A fost un fel de a iesi putin din cas�, de a sta cu ochii pe saptezeci - optzeci de oameni, toat� vara, dup� care am experimentat munca de postsincron, de mixaje... O �ntreag� meserie.

Drumul la zid

Rep.: Si, totodat�, o experient� inedit� pentru un scriitor pe care de obicei �l g�sesti la masa de scris, �n singur�tate, �n turnul lui de fildes, acolo... De altfel, relatia scriitorului cu viata social� si politic� este definitorie. �n definitiv, asta poate s� determine, �n ultim� instant�, evolutia, involutia, stagnarea, put�ndu-se constitui �ntr-un punct de echilibru sau, dimpotriv�, �ntr-unul de controvers�, de conflict. Ati afirmat undeva, c�ndva, c� dumneavoastr� comunicati deficitar cu mediul. Era o afirmatie putin sententioas�, dar pe care ati sustinut-o si eu m� folosesc de ea acum ca de un pretext, pentru a v� introduce �ntr-un teritoriu pe care vreau s�-l explor�m cu mai mult� atentie, �ndeosebi pentru cei mai tineri, care nu cunosc foarte bine realit�tile Rom�niei din ultimii cincizeci - saizeci de ani. Spuneati tot acolo c� aveti un handicap social - istoric. Mergeati chiar mai departe, dar b�nuiesc c� augmentati gratuit... psihologic, spuneati dumneavoastr�. Vreau s� pornim de la aceste idei acum, c�nd vom �ncerca s� configur�m putin traseul dumneavoastr� ca om, ca fiint�, �mbinat cu obsesia, cu nevoia de a scrie. Ati fost, s� spunem, �ntr-o perioad� a vietii un scriitor privilegiat, totusi. Sau m�car o persoan� privilegiat�. V-ati afirmat si ati intrat pe scena politic� �ntr-un mod, dup� p�rerea mea exemplar atunci c�nd, spre deosebire de toate reactiile europene si mondiale, Rom�nia a fost cea care a comb�tut invazia din Cehoslovacia. Dumneavoastr� si alti intelectuali ai momentului v-ati raliat acestei idei chiar dac� era expus� de cel care ulterior avea s� se dovedeasc� a fi un simplu - si dac� spun simplu nu mai e nici un elogiu - dictator. Ulterior, existenta dumneavoastr� a cunoscut niste sinuozit�ti destul de accentuate. Cum caracterizati acum, uit�ndu-v� �n urm�, atitudinea de atunci?
N.B.: Au fost ani fierbinti anii aceia si toat� lumea tine minte acea iesire �n balcon a lui Ceausescu. Erau sute de mi de oameni care �ncepeau s� prind� sperant�, curaj. �n cultur� cenzura sl�bise mult �n perioada aceea, ceea ce a f�cut s� reapar� autorii interzisi p�n� atunci. Se putea publica mai liber. Chiar si Paul Goma a publicat o carte atunci. Si altii, chiar iesiti din pusc�rii �n �'64, c�nd s-au deschis portile pentru detinutii politici. Si nou� ni se p�rea atunci c� Ceausescu, ca si colegii s�i din nordul Rom�niei, mai ales Dubcek, cu care a fost prieten, dup� ce fusese debarcat de Brejnev si apoi arestat, rupeau cumva sistemul. P�rea c� el se va strecura �ntre blocurile mari politice. Am acceptat, �mpreun� cu alti c�tiva mari oameni de cultur�, precum D.R. Popescu sau Cornel T�ranu, compozitorul de la Cluj, s� devin membru supleant al Comitetului Central, �ns� la �ntoarcerea mea de la Cannes, unde filmul meu a fost �n selectia oficial�, v�z�nd �n „Sc�nteia“ c� Ceausescu arat� primele semne de dictatur� personal�, diferit� de dictaturile comuniste din t�rile din jur, am protestat �n cel mai mare ziar francez, �n „Le Monde“. N-am protestat contra comunismului �n felul �n care avea s� o fac� peste c�tiva ani Goma, ci, mai degrab�, era un protest fat� de ceea ce p�rea a fi revenirea la stalinism. Foarte multi, la vremea aceea, au fost foarte mirati c� m-am �ntors �n Rom�nia dup� acest protest. Pentru c� au mai fost �naintea mea c�tiva scriitori importanti care, fugind din Rom�nia au denigrat partidul, cum a fost Petru Dimitriu, si care nu s-au mai �ntors. Eu am f�cut nechibzuinta, imprudent� enorm� de a m� �ntoarce si am pl�tit acest lucru cu v�rf si �ndesat. Fiind scos din casa partidului, �n care locuisem, fiind si �n conducerea Uniunii Scritorilor, timp de cinci ani nu am avut cas�, pentru c� �n apartamentul tat�lui meu locuia un colonel de securitate, iar timp de optsprezece ani nu am avut nici un venit �n Rom�nia. Am reusit �n acest timp s� public doar patru c�rti, atacate virulent de toat� presa, cu exceptia ultimului roman „Drumul la zid“, de care am vorbit, si care a fost mai putin atacat. Ei, deja, comunistii au �nteles c� eu vreau s� plec - eram deja publicat la „Flammarion“ la Paris - si au �nteles c� �n acest fel aveau s� scape de mine.
Rep.: Erati �n fata zidului, cum s-ar spune. Dar v-au dat viz�.
N.B.: Nu numai eu primeam viz�. Si alti artisti importanti - Pintilie, Ciulei - primeau viz� de plecare. Mie �mi d�deau viz� �n speranta c� vor sc�pa astfel de mine, pentru c� ori de c�te ori m� �ntorceam din Franta sau din Germania la mine se adunau zeci si zeci de scriitori. Pe vremea acea, noi, scriitorii eram foarte uniti. Spre deosebire de ceea ce s-a �nt�mplat dup� revolutie, c�nd am �nceput s� ne r�zboim �ntre noi, ceea ce a dus la aceast� sc�dere enorm� de prestigiu a literaturii rom�ne contemporane. Dup� cum v� spuneam, �n �'90 m-am �ntors, aveam o locuint� �n Bucuresti, am acceptat oferta amicului meu Andrei Plesu de a prelua revista „Contemporanul“, cu toate c� era dezordine mare si colectivul voia s� privatizeze, cum au privatizat „Rom�nia liber�“. Eu am acceptat oferta si am ref�cut toat� revista. Dar am si lucrat intens la revist�, f�c�nd un s�pt�m�nal de cultur� �nalt�. Foarte multe reviste, pe vremea aceea s-au n�pustit �n politic� si foarte multi scriitori mai tineri - asa zisa generatie �'80 - au �nceput s� fac� tot felul de interviuri, anchete cu oameni politici ai momentului, spre uimirea si dezam�girea mea, pentru c� pe multi dintre ei i-am scolit la mine �n apartament sub comunism, �ncercerc�nd s� creez, speram eu, o scoal� de roman rom�nesc. Si au fost c�tiva tineri - Stelian T�nase, Ioan Grosan, Mircea S�ndulescu si altii - care promiteau s� devin� romancieri, dar dup� revolutie s-au n�pustit, cum spuneam, la salarii mai mari si mai ales la accesul spre influent� �n societate.

Speranta moare ultima

Rep.: O risipire �n cotidian a scriitorului.
N.B.: O risipire, o �ncercare de a schimba cariera; si cel mai semnificativ a fost Nicolae Manolescu, cel mai prestigios critic al momentului, pentru c� plecaser� Matei C�linescu sau Negoitescu. Timp de treizeci de ani a slujit si a ap�rat valoarea literar�, dar apoi a f�cut si el greseala de a se n�pusti �n politic�, cre�nd un partid care nu a avut mare succes. �ntr-o tar� �n care se reconstruieste totul si unde de peste cinzeci de ani nu a existat normalitate, unde dup� peste dou�zeci de ani de la revolutie lucrurile s�nt la fel sau mai r�u. Or eu, r�m�n�nd �n meseria mea, f�c�nd literatur� la �nalt nivel, f�c�nd o revist� de cultur� de �nalt nivel, am p�rut multora un original. Cum de nu m� schimb si eu dup� vremuri? Si le-am spus la multi c� dac� m� schimbam dup� vremuri, dac� m� schimbam dup� ce-mi cereau - si comunistii �mi cereau s� scriu dup� tezele comuniste - nu m� mai citea ast�zi nimeni. C�t priveste cuv�ntul handicap, pe care l-ati folosit, nu cred c� se potriveste. Poate c� mai nimerit este s� spunem c� am fost izolat, marginalizat. �n cei optsprezece ani p�n� c�nd a c�zut comunismul m-am autoizolat eu �nsumi; si dup�, de altfel. Pentru c�, azi poate p�rea ciudat, am fost adeptul unui turn de fildes, pe care l-ati pomenit de asemenea. S�nt si ast�zi adeptul acestei posturi. Chiar si la Paris, �n mai multe interviuri, vorbeam despre autonomia esteticului... Nici ei nu �ntelegeau - ba �ntelegeau chiar mai prost dec�t rom�nii - pentru c� dup� cel de al doilea r�zboi mondial au intrat �n fervoarea militantismului politic, dup� Sartre si dup� Aragon si alti scriitori de tip comunist care spuneau c� actul creatiei este un act de militant. Or noi, generatia mea - Nichita St�nescu, Matei C�linescu si alti c�tiva - am luptat prin autonomia esteticului, prin revenirea la marele postulat al lui Maiorescu, contra dogmatismului stalinist si contra interventiilor brutale, anticulturale si antinationale ale comunistilor, mai ales �n perioada stalinist� de p�n� prin �'64.
Rep.: Cu alte cuvinte ati impus criteriul estetic �n fata realismului socialist.
N.B.: Da, si ast�zi militez pentru cunoasterea aprofundat� a realit�tii f�r� a fi implicat deosebit �n mod afectiv. Cu at�t mai mult cu c�t �n perioada actual� tirajele de mas� au disp�rut, capitalismul acesta brutal, barbar rom�nesc a sufocat literatura, televiziunile nu ne mai sustin, ziarele se ocup� numai de fapt divers si de tot felul de evenimente triviale si contondente. Or, literatura rom�n�, care a fost timp de sute de ani initiatoarea statului rom�nesc, desteptarea la constiint� a populatiei care vorbea un idiom latin, dar nu stia c� va fi o natiune mare, pentru c� timp de optsprezece secole au fost trei provincii lipite de trei mari imperii antagonice. Scriitorii rom�ni au creat ideea de stat national, Unirea de la �'59 si dup� aceea, cu regele neamt si cu marele Br�tianu, au reusit Rom�nia Mare �n 1918.
Rep.: Credeti c� ast�zi literatura rom�n� este mai salubr� dec�t cea de dinainte?
N.B.: Ast�zi scriitorii s�nt ignorati, pur si simplu. Chiar dac� mai exist� unii scriitori care mai au curajul s� lupte si s� spere �ntr-o renastere a interesului pentru literatur� �n viitor.

Articol afisat de 2098 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective