Nichita

ACCENT

ďż˝i stiam poezia pe de rost, desi era atďż˝t de greu de tinut minte, ďż˝l vedeam de departe, pe la TV; era o voce absolut unicďż˝, neasteptatďż˝, ďż˝n peisajul literar de atunci. ďż˝l comparam - si nu numai eu - cu Eminescu, ďż˝l socoteam genial. Si cred cďż˝ chiar era. Dar nu vorbisem niciodatďż˝ cu el. Pďż˝nďż˝ cďż˝nd, a dat Domnul si l-am cunoscut. Venise la Piatra Neamt, convins de un prieten, poet bucurestean, la ceea ce cďż˝tiva gazetari, actori si alti intelectuali ďż˝nfiintaserďż˝ si numeau Antologia (vorbitďż˝) a scriitorilor romďż˝ni contemporani. O inventie localďż˝ desteaptďż˝, zic eu, care dezgheta putin si prin continut si prin formďż˝, iarna ceausistďż˝ a acelor ani. Nichita Stďż˝nescu urma sďż˝ fie - si a fost - presedintele de onoare al acestei adevďż˝rate sďż˝rbďż˝tori literare. Cďż˝ci sďż˝rbďż˝toare a fost. N-am vďż˝zut, pďż˝nďż˝ atunci, si nici de atunci ďż˝ncolo, o salďż˝ a Teatrului Tineretului plinďż˝ pďż˝nďż˝ la refuz, pďż˝nďż˝ la „cucurigu“, pďż˝nďż˝ ďż˝n pod. Nichita, care dialoga cu publicul, era, pur si simplu, electrizant. Fermecďż˝tor, profund, neobisnuit. Eu eram gazetar la Ceahlďż˝ul - unde altundeva?! - care trebuia sďż˝ scrie cronica evenimentului. Si am scris, cum m-am priceput. I-am adďż˝ugat si o declaratie a poetului, scrisďż˝ pe... un servetel de masďż˝ (eram, se ďż˝ntelege, la un sprit, pe la Colibele Haiducilor). ďż˝n declaratie, cu mďż˝na lui, Nichita scrisese: „Antologia scriitorilor romďż˝ni contemporani e o mare sďż˝rbďż˝toare, un eveniment de valoare nationalďż˝“. Am trimis totul ďż˝n redactie, si ne-am vďż˝zut, mai departe, de Colibe. A doua zi, urma sďż˝ plecďż˝m ďż˝ntr-o comunďż˝ de munte, la Grinties, pentru o altďż˝ ďż˝ntďż˝lnire cu poetul. ďż˝n acest scop, ne-am reďż˝ntďż˝lnit dimineata, ďż˝n holul Hotelului Ceahlďż˝u. Nichita a cerut la chioscul de ziare de pe hol proaspďż˝ta aparitie a Ceahlďż˝ului, sďż˝ vadďż˝ ce am scris, ce a iesit. Iesise foarte prost. Cei de sus, cenzura si un sef obtuz, tďż˝iaserďż˝ aprecierea de „valoare nationalďż˝“ a poetului. Pe atunci, valorile nationale erau, adicďż˝, altele. Stiti care. Nichita m-a cďż˝utat cu privirea ďż˝n grupul de prieteni si mi-a spus: „Tu esti vinovat cďż˝ a iesit asa! Dacďż˝ stiai cďż˝ nu poti sďż˝ publici ce spun eu, trebuia sďż˝ nu mďż˝ ďż˝ntrebi!“. Stiam cďż˝ avea dreptate. Dar stiam si cďż˝, de fapt, eram total nevinovat. Altii hotďż˝rďż˝serďż˝. Asa cďż˝, brusc, sufletul s-a umplut de amďż˝rďż˝ciune, de spaimďż˝, de rusine. Am plecat spre Grinties ďż˝n douďż˝ masini. Eu si altii ďż˝n cea din spatele masinii poetului. Eram supďż˝rat profund, mai mult decďż˝t trist. Pďż˝nďż˝ cďż˝nd, dupďż˝ un timp de mers, masina din fatďż˝ opri. Am oprit, normal, si noi. Nichita a coborďż˝t, a venit la geamul masinii noastre si m-a rugat sďż˝ cobor si eu. M-a luat ďż˝n brate si mi-a spus cam asa: „Stiu cďż˝ esti supďż˝rat, te-am simtit, tot drumul, ďż˝n spatele meu, ďż˝n ceafďż˝. Te rog sďż˝ nu mai fii supďż˝rat si sďż˝ mďż˝ ierti cďż˝ am rďż˝bufnit. Acum stiu cďż˝ nu e vina ta“. Vďż˝ dati seama ce schimbare s-a petrecut atunci ďż˝n sufletul meu, ce bucurie mi-a umplut inima! Pe Nichita Stďż˝nescu l-am iubit si ďż˝l voi iubi ďż˝ntotdeauna. Era cu totul altfel decďż˝t toti ceilalti, decďż˝t noi. Si asa rďż˝mďż˝ne.
V� vine s� credeti c� au trecut 29 de ani de c�nd a urcat �n cer?!