Carte de gazetar - Viorel Tudose

Viorel Tudose a fost, ďż˝n ďż˝ntreaga sa fiintďż˝, un om de cuvďż˝nt si un om al cuvďż˝ntului. A fost gazetar. Este o meserie pe care, dacďż˝ o faci cu abnegatie, asa cum a fďż˝cut-o el, te seacďż˝ de viatďż˝. Toatďż˝ viata ta se duce, galopďż˝nd, ďż˝n vietile altora, ďż˝n ďż˝ntďż˝mplďż˝rile si ďż˝n dramele lor. ďż˝nveti sďż˝ te uiti la oameni si sďż˝ ďż˝ncerci sďż˝ auzi si lucrurile pe care nu ti le spun. Sďż˝ le accepti mďż˝rturiile, inclusiv omisiunea lucrurilor importante, astfel ďż˝ncďż˝t sďż˝ creezi, zi dupďż˝ zi, un fragil zid de hďż˝rtie care va descrie, cďż˝t de curat poti fi tu, realitatea. Cu constiinta cďż˝ nimic nu e ďż˝ntreg sau perfect, dar cu ďż˝ntelegerea cďż˝ ai ďż˝ncercat. Viorel Tudose spunea despre gazetďż˝rie cďż˝ este „o meserie de oase tari“. O meserie de oameni care iau bucata de viatďż˝, o scriu, si apoi o duc la tipar. Tiparul de modďż˝ veche, imprimat ďż˝n cartoane si plďż˝ci groase de plumb, ce-ti intrďż˝ ďż˝n sďż˝nge si ti-l otrďż˝vesc si astfel. Ne-a ďż˝nvďż˝tat pe multi sďż˝ scriem. Nu cďż˝ n-am fi stiut sďż˝ punem cap la cap vorbe. Ne-a ďż˝nvďż˝tat sďż˝ adunďż˝m fapte cu acuratete si determinare si apoi sďż˝ tragem o unicďż˝ sirďż˝, ca o lance, care sďż˝ sustinďż˝ textul, din toate acestea. Detaliile urma sďż˝ le iei si sďż˝ le adaugi cďż˝t sďż˝ dea culoare si viatďż˝ faptelor mari. Era aparent simplu. Era, ďż˝n fapt, un exercitiu de reconstructie istovitor, ďż˝n care te ďż˝nvďż˝ta, pas dupďż˝ pas, sďż˝ te ďż˝ndoiesti si sďż˝ reverifici, sďż˝ ďż˝ti fie teamďż˝ de forta vorbelor tale, sďż˝ reiei un fir pierdut si aparent neimportant ďż˝n povestirea ta. Te ďż˝nvďż˝ta sďż˝ tai fraza, sďż˝ ďż˝i dai substantďż˝ si verb. Cďż˝t s-a putut, si aproape cďż˝t nu s-a putut, Viorel Tudose a fďż˝cut gazetďż˝rie adevďż˝ratďż˝. Mai ales ďż˝n acei ani ďż˝'90, ďż˝n care a existat atďż˝ta sperantďż˝ si ďż˝n care jurnalismul nu era ďż˝ncďż˝ o afacere. ďż˝mpingea cu palmele mari, cu degete lungi, acele vorbe, ca pe usoare corďż˝bii care construiau ďż˝ncďż˝ o cale pe mďż˝rile zilei. Vedeai, ďż˝n racursi, mďż˝rile lumii cu toate rutele navelor-povesti, ghemul colorat al fiecďż˝rui drum de apďż˝ si scopul sďż˝u independent, precis. Iar noi eram acolo, cu el, ďż˝nvďż˝tďż˝nd nu doar sďż˝ spunem povestea, ci si sďż˝ o asezďż˝m printre celelalte, ďż˝n contextul larg al mďż˝rilor de cuvinte. Viorel Tudose avea acest dar. Fiinta aceea ďż˝naltďż˝, subtire, cu ochi arzďż˝tori de cďż˝lugďż˝r grec, ďż˝n mďż˝inile cďż˝reia se miscau linistit pixuri, tigďż˝ri, povesti ale oamenilor, te fďż˝cea sďż˝ vezi orizontul ďż˝ndepďż˝rtat pe care erau proiectate ďż˝ntďż˝mplďż˝rile imediate. Rďż˝mďż˝sese la Piatra Neamt, dar avea forta de-a arunca ďż˝ntďż˝mplďż˝ri anodine pe fundaluri neasteptate. Gďż˝ndul lui tďż˝ios si abraziv sau duios, gonea, ca un condotier al ideii, cďż˝tre oceanele pe care nu a mai apucat sďż˝ le vadďż˝. Avea forta vitalďż˝ si fragilitatea pe care numai poetii le au. Asta l-a fďż˝cut un gazetar strďż˝lucit. Asta l-a si ucis. Acum ar fi spus, ca de obicei: „Tine-ti firea. Tine-ti sira“.

Decembrie 1989

A fost cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodatďż˝. Sďż˝-ti tii, cďż˝t poti, firea si sira spinďż˝rii dreaptďż˝, ďż˝n scris si ďż˝n viatďż˝, chiar si atunci cďż˝nd sďż˝nt fracturate si adunate-mpreunďż˝ ďż˝ntr-un bandaj de vorbe si fapte. Cďż˝nd l-am cunoscut, ďż˝n decembrie 1989, chiar asta fďż˝cea. Rďż˝mďż˝sese ďż˝n ziar, la Ceahlďż˝ul, sďż˝ scoatďż˝ editia nouďż˝, una dintre putinele din tarďż˝, ďż˝ntr-un moment incert si periculos. Asa a tinut ziarul Ceahlďż˝ul. Asa ne-a ďż˝nvďż˝tat si pe noi. Era, desigur, un sfat neďż˝ndurďż˝tor pe care si l-a aplicat sie ďż˝nsusi deseori, plďż˝tind cu ziarul, cu viata, cu prietenii si cu ceea ce-a iubit. Era nesďż˝buit. Avea umor. Avea temeri. Era generos si neďż˝ncrezďż˝tor. Putea fi crud sau prea dur. Putea fi timid. Era un fel de om-vďż˝nt, de o generozitate neverosimilďż˝ cu el ďż˝nsusi si cu ceilalti. Ridica ďż˝n fiecare zi castele de hďż˝rtie care se fďż˝ceau scrum chiar ďż˝n cursul aceleiasi zile, ďż˝n truda miraculoasďż˝ si sfďż˝sietoare a mďż˝nuitorilor de cuvinte. Avea un surďż˝s subtire pentru prosti si pentru ďż˝nchipuiti. Asa le zicea unora: „Niste ďż˝nchipuiti“. Niste oameni care nu ajungeau sďż˝ fie decďż˝t fantosele pozitiilor lor. Aceia simteau, fie si fďż˝rďż˝ sďż˝ parďż˝ cďż˝ acceptďż˝, tďż˝isul ascuns sub domesticul „bďż˝die“. Cine si-a ďż˝nchipuit cďż˝ popularul „bďż˝die“ reprezenta egalizare, nivelare, amestec, tare mďż˝ tem cďż˝ s-a ďż˝nselat. Dedesubt era Viorel Tudose, un domn cu mďż˝nusa de zale a mintii, a educatiei si a acelui camion de cďż˝rti, de care nici o imposturďż˝ nu putea trece. Un om cu adevďż˝rat incomod. Avea aroganta bďż˝ieteascďż˝ a cavalerilor penei si mintii ďż˝n fata cavalerilor pungii si ai culiselor nesfďż˝rsite. Era constient cďż˝ jocul, pe lumea aceasta este, de regulďż˝, ďż˝n mďż˝ini care nu pretuiesc gďż˝ndul si pana, ci vor ďż˝ncerca mereu sďż˝ le sfarme. Cďż˝nd a renuntat la ziarul Ceahlďż˝ul cred cďż˝ Viorel Tudose a renuntat la ceva ce construise punďż˝nd ďż˝n interior, ca pe un liant necesar, propria sa viatďż˝. Ti se pot lua multe ďż˝n lumea aceasta. Nu ti se poate lua ce ai visat si ai construit ďż˝nlďż˝untrul tďż˝u, ce ai dďż˝ruit altora sau i-ai ďż˝nvďż˝tat, ce ai vďż˝zut si ai ďż˝nteles, oamenii pe care i-ai ďż˝ntďż˝lnit si ti-au schimbat destinul. Speram cďż˝ nu ti se poate rďż˝pi dreptul la cuvintele tale. O crudďż˝ naivitate, la vďż˝rsta mea si ďż˝n lumea ďż˝n care trďż˝im. Nu e nimic de reprosat celor care, ďż˝ntr-un fel sau altul, i-au rďż˝pit dreptul de a semna ďż˝n ziarul ďż˝n care si-a pus, zi dupďż˝ zi, cu bine si cu rďż˝u, amprenta. Nu poti reprosa neomenia sau lipsa de ďż˝ntelegere. Este ca si cum ai reprosa cuiva cďż˝ e schiop, ghebos sau cďż˝ are sufletul strďż˝mb. Viorel Tudose a construit alt ziar. A scris si la Monitorul. A scris poezii care anuntau cďż˝lďż˝toria sa, sub umbra regalďż˝ a primďż˝verii. A mai vorbit o vreme cu lumea si cu noi. Dar, ďż˝n inima sa, el plecase.