Sezãtoarea de altãdatã adusã în zilele noastre
• o manifestare culturalã foarte reusitã a avut loc la Tasca • „Prin tot ce am realizat la aceastã sezãtoare, am încercat sã readucem în actualitate un crîmpei din viata materialã si mai cu seamã cea spiritualã a locuitorilor de altãdatã de pe Valea Bicazului“, a declarat Marius Coserariu, presedintele Asociatiei Eu Cred • Centrul Cultural Tasca a fost, în ultima sãptãmînã a lui Gustar, vãleat 2015, gazda unei unui eveniment cultural deosebit de atractiv. Preotii Vãii Bicazului, activul cultural constituit în Societatea Eu Cred, codanele si flãcãii satelor, elevii scolilor, precum si gospodinele cu drag de mestesugurile casnice au pregãtit încã din vreme o sezãtoare asa cum numai bãtrînii locului mai vãzuserã. Obiectele unei gospodãrii traditionale, însemnînd covoare, toale din lînã, cuverturi si prosoape tesute în casã, la care s-au adãugat obiectele de uz casnic, furca de tors, vîrtelnita, sucala, andrelele pentru împletit, dar si buciumul, cornul ori traditionala tascã, pe care o purtau bãrbatii la lucru sau la petreceri, mult-respectata ie româneascã, toate au constituit decorul unui moment cultural de exceptie. Binecuvîntarea întîmplãrii a fost datã prin cîntec de preotii zonei, constituiti într-un cor. Mai apoi, asa cum o spune traditia, cei care aveau sã se transpunã în gospodari pusi pe sotiile unei sezãtori au fost copii scolilor de pe Valea Bicazului, condusi de cãtre profesoarele Cristina Marin, Elena Ropotoaia si liderul de asociatie culturalã, Marius Coserariu, dupã care aveau sã urce scena în aplauzele publicului, ceterasii Cheilor si Dãmucului, însotiti de draditionalele lor instrumente muzicale coborîte din negura vremilor. Totul într-o tinutã artisticã de exceptie rod al unui interes matur pentru ceea ce-a fost cîndva la confluenta cu Ardealul traditionala sezãtoare ca loc de adunare, trudã comunã si manifestare artisticã. Si uite-asa, condusi de Dorina Mucenicu, vicepresedinta Asociatiei Eu Cred, aveam sã facem cunostintã cu oamenii locului, copiii si flãcãii satelor, precum si cu gospodinele Vãii, ce desluseau cu mãiestrie sculul de lînã, torceau caierul cu îndemãnare, dar si cu plãcintele poale-n brîu, traditionala turtã, ori hîrzobul cu peste, ce asteptau cu smerenie degustarea de final a celor ce s-au îndemnat la cîntec si joc de le-au sfîrîit cãlcîiele, la horã, sîrbã sau o bãtutã moldoveneascã. Peste toate publicul, nu foarte numeros, dar de soi si directorul de cãmin cultural, Otilia Zakarias, de fapt amfitrionul manifestãrii. „Prin tot ce am realizat la aceastã sezãtoare, am încercat sã readucem în actualitate un crîmpei din viata materialã si mai cu seamã cea spiritualã a locuitorilor de altãdatã de pe Valea Bicazului. N-am fost la prima tentativã de acest gen, pentru cã am mai organizat astfel de evenimente culturale, numai cã de astã datã a avut parcã un farmec aparte. Important este cã, atît copiii, cît si tinerii satelor subscriu cu plãcere de fiecare datã ideilor noastre“, a declarat Marius Coserariu. Si pentru cã o sezãtoare a presupus dintotdeauna si degustarea unor produse culinare din bucãtãria traditionalã, toti participantii la actul cultural au fost serviti de cãtre gazde cu cîte o plãcintã poale-brîu asortatã cu un pãhãrel de vin ca la mama acasã.
|