Un bďż˝trďż˝n si „istoria“ sa ďż˝n vremuri crunte

• un pietrean, Ioan Susan, are 95 de ani si este printre putinii care mai pot povesti despre ce le-a fost dat sďż˝ trďż˝iascďż˝ ďż˝n cel de-al Doilea Rďż˝zboi Mondial • avea numai 19 ani cďż˝nd a plecat front si a simtit pe viu urgiile din prima linie, fiind si rďż˝nit • ďż˝n timpul retragerii din Rusia a fost luat prizonier si ďż˝nchis ďż˝ntr-un lagďż˝r de muncďż˝ de la Odessa • „Cďż˝nd m-am ďż˝ntors de pe front mi-am cďż˝utat camarazii, dar nu am mai gďż˝sit decďż˝t unul, la Grumďż˝zesti“, ne-a relatat nonagenarul •

Piatra Neamt, o dimineatďż˝ de octombrie 2016. Aflasem cďż˝, undeva pe strada Dacia, un bďż˝trďż˝n are ce povesti si cďż˝utam febrili adresa dupďż˝ ce fďż˝cusem preparativele necesare pentru a ne ďż˝ntďż˝lni. Ne-am ďż˝ncurcat un pic printre blocuri, dar ne-a scos din impas una din fiicele celui care ne stďż˝rnise curiozitatea gazetďż˝reascďż˝. Ajungem si intrďż˝m ďż˝ntr-un apartament situat la parter. ďż˝ntr-o camerďż˝, „cuminte“, stďż˝nd pe pat, ne astepta cel ce avea sďż˝ ne fie interlocutor. Ne sar ďż˝n ochi, pe o vitrinďż˝, cďż˝teva diplome de onoare si un brevet prin care se decernase o decoratie militarďż˝, ďż˝nrďż˝mate la un loc. Dar ce este special cu acest bďż˝trďż˝n? A depďż˝sit 95 de ani, e sďż˝nďż˝tos, doar vederea fiindu-i afectatďż˝ de trecerea anilor, perfect lucid si se numďż˝rďż˝ printre putinii nemteni care mai pot povesti ce le-a fost sďż˝ trďż˝iascďż˝ ďż˝n a doua conflagratie mondialďż˝. Iar Ioan Susan, cďż˝ despre el este vorba, a trecut prin multe, experienta sa de viatďż˝ cu greu mai gďż˝sind-o la altii. Pret de aproape douďż˝ ceasuri cu greu am ďż˝ndrďż˝znit sďż˝-l ďż˝ntrerupem cu ďż˝ntrebďż˝ri pe nonagenarul care a avut rďż˝bdarea si ďż˝ngďż˝duinta sďż˝ ne relateze „istoria“ sa ďż˝n vremuri grele. Totul cu un ton molcom, uneori nostalgic, de bunic sfďż˝tos, statut dat de ceea ce i-a fost „scris“ sďż˝ trďż˝iascďż˝ ďż˝n aproape un secol de existentďż˝. Acum, cu pďż˝rul nins, rememoreazďż˝ ca si cum ar fi fost ieri, cu fluentďż˝ si cu o exactitate de invidiat, momentul ďż˝n care a devenit soldat, instructia, plecarea pe front. Si episoade crunte, inenerente unui rďż˝zboi. Stie date, nume de camarazi si superiori, dar si locatii exacte, povesti adevďż˝rate, care fascineazďż˝. Nu a uitat nici perioada cďż˝t a fost prizonier, dar nici ďż˝ntoarcerea acasďż˝, cďż˝nd ajuns din nou ďż˝n tarďż˝ a fost rugat de sasii din Bod, judetul Brasov, sďż˝ rďż˝mďż˝nďż˝ acolo.

„Cďż˝nd m-am ďż˝ntors de pe front mi-am cďż˝utat camarazii, dar nu am mai gďż˝sit decďż˝t unul, la Grumďż˝zesti“

„OSTASI, vďż˝ ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrďż˝jmasii din Rďż˝sďż˝rit si Miazďż˝noapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reďż˝mpliniti ďż˝n trupul tďż˝rii glia strďż˝bunďż˝ a Basarabilor si Codrii Voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. OSTASI, plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sďż˝ cuprindeti cu jertfa voastrďż˝ ceea ce au supus strďż˝mosii nostri cu lupta lor. ďż˝nainte. Fiti mďż˝ndri cďż˝ veacurile ne-au lďż˝sat aici straja dreptďż˝tii si zid de cetate crestinďż˝. Fiti vrednici de trecutul romďż˝nesc“. Asa suna parte din celebrul ordin dat de la Piatra Neamt, pe 22 iunie 1941, de maresalul Ion Antonescu prin care anunta ďż˝nceperea ostilitďż˝tilor pentru eliberarea Basarabiei. Hazardul a fďż˝cut ca decizia maresalului sďż˝ se rďż˝sfrďż˝ngďż˝ si asupra nemteanului despre care relatďż˝m ďż˝n acest articol. Ioan Susan avea doar 19 ani cďż˝nd s-a ďż˝nrolat. Ar fi putut sďż˝ scape de viata cazonďż˝ ďż˝n vremuri tulburi, dar el a decis altceva. „Anii tineretii mi i-am petrecut ďż˝n rďż˝zboi. Aveam 19 de ani cďż˝nd m-am ďż˝nrolat, iar cďż˝nd m-am ďż˝ntors avem 23. Au venit si ne-au ďż˝ntrebat care vrem sďż˝ luptďż˝m si am plecat. Am fost mai multi din sat de la mine, de la Humulesti. Eram acasďż˝ nouďż˝ frati, cinci fete si patru bďż˝ieti. ďż˝n mod normal nu ar fi trebuit sďż˝ fiu ďż˝ncorporat, pentru cďż˝ tata era invalid, dar plecarea mea ďż˝nsemna un ajutor bďż˝nesc pentru familie. Erau timpuri grele, asa cďż˝ m-am dus. Am fost singurul din familie care m-am ďż˝nrolat atunci, iar la ďż˝nceput a fost ca o aventurďż˝. Eram tďż˝nďż˝r si nimic nu era greu atunci. Am fost ďż˝ncorporat la Tďż˝rgu Neamt, ďż˝n Batalionul 13 Vďż˝nďż˝tori de Munte. ďż˝nainte de a pleca pe front am fďż˝cut o instructie rapidďż˝, minimďż˝, de vreo douďż˝ luni, dar extrem de grea. Dupďż˝ aceste douďż˝ luni am fost dus ďż˝n Rusia, unde era frontul, ďż˝n Crimeea, iar de acolo pďż˝nďż˝ ďż˝n Caucaz, la Novosibirsk“, rememoreazďż˝ pietreanul. Apoi ďż˝si aminteste de-un episod hazliu, petrecut chiar ďż˝n zona de ostilitďż˝ti ďż˝n primele zile de „contact“ cu realitďż˝tile rďż˝zboiului: „Am fďż˝cut icter, gďż˝lbenare cum se spunea. Un cďż˝pitan, Nitďż˝ Ioan se numea, m-a vďż˝zut galben la ochi s-a uitat la mine si mi-a spus: «Nici n-ai ajuns bine pe front si te-ai ďż˝ngďż˝lbenit?». Credea cďż˝ mi-era fricďż˝, dar nu era asta. A chemat apoi sanitarul“, ne-a povestit rďż˝zďż˝nd Ioan Susan. Aveam sďż˝ aflďż˝m cďż˝ plecarea pe front a ďż˝nsemnat un mars de la Tďż˝rgu Neamt la Pascani, dupďż˝ care zile ďż˝ntregi cu trenul pďż˝nďż˝ la destinatie. „Am mers cu trenul pďż˝nďż˝ ďż˝n Crimeea si mai toti soldatii erau din zona Tďż˝rgu Neamt si ďż˝mprejurimi: Humulesti, Ocea, Grumďż˝zesti, Bďż˝ltďż˝testi, Pipirig, Vďż˝nďż˝tori. Eram multi si am ajuns sďż˝-i cunosc pe toti. Vreo 200, jumďż˝tate de la artilerie si jumďż˝tate de la vďż˝nďż˝tori de munte. Cďż˝nd m-am ďż˝ntors de pe front mi-am cďż˝utat camarazii, dar nu am mai gďż˝sit decďż˝t unul, la Grumďż˝zesti. Ceilalti...“, zice interlocutorul nostru cu voce stinsďż˝. Urmeazďż˝ o tďż˝cere apďż˝sďż˝toare. Probabil, bďż˝trďż˝nul retrďż˝ia momente crunte cďż˝nd lďż˝ngďż˝ el oameni cu care ďż˝mpďż˝rtise si bune, dar mai mult rele ďż˝n rďż˝zboi s-au stins rďż˝pusi de gloante sau ďż˝n bombardamente. Si el a fost rďż˝nit. De mai multe ori. „Are pe corp si acum cicatricile de la schije“, am aflat ďż˝ntr-o searďż˝ de la un nepot.

„Atďż˝t de frďż˝nti eram ďż˝ncďż˝t dormeam mergďż˝nd si visam“

Evolutia ostilit�tilor a f�cut ca humulesteanul s� participe si la luptele grele pe care Armata Rom�n� le-a purtat �n regiunea orasului Odessa. Pe front a prins si contraofensiva sovietic� de la Cotul Donului, clipele cumplite ale retragerii c�tre Basarabia si c�derea �n prizonierat.
„Cďż˝pitanul companiei din care fďż˝ceam parte a primit ordin sďż˝ asigurďż˝m retragerea. Grea misiune, forta rusilor era mare, se trďż˝gea continuu, tunurile nu conteneau o clipďż˝. La un moment dat, cďż˝pitanul a luat legďż˝tura cu avioanele romďż˝nesti sďż˝ bombardeze orasul, cďż˝ nu se putea intra. A venit escadrila «Rďż˝ndunica», asa se numea, se ďż˝nvďż˝rteau avionale pe sus precum cocorii, dar erau atďż˝t de sus cďż˝ se vedeau cďż˝t o cioarďż˝. Apoi se lďż˝sa cďż˝te unul ďż˝n picaj, parcďż˝ cďż˝dea. Lansa cďż˝te o bombďż˝, apoi pleca. S-a creat o bresďż˝ si trebuia sďż˝ trecem un canal cum ar fi Dunďż˝re - Marea Neagrďż˝. Traversarea se fďż˝cea pe o punte, unul cďż˝te unul. Acolo ne-au luat la ochi lunetistii. S-a tras cam de la un kilometru distantďż˝, din oras. Multi au murit, multi au fost rďż˝niti. Eu? Cred cďż˝ am avut noroc, cďż˝ mi-a venit rďż˝ndul mai la urmďż˝ sďż˝ trec. Am avut zile“, rememoreazďż˝ veteranul cu ochii scďż˝nteind de emotia aducerilor aminte. Povestea anilor de rďż˝zboi curge cu aspecte din viata petrecutďż˝ ďż˝n transee, cu privatiunile de tot felul, cu istorisiri despre eforturile supraomenesti ale comandantilor si soldatilor romďż˝ni pentru a pďż˝stra pozitiile de luptďż˝ si de a opri inamicul. Zile pline de neprevďż˝zut, mereu ďż˝n umbra mortii. „Am urcat apoi pe niste ďż˝nďż˝ltimi, eram cam 1.000 de insi, iar comandantul ne-a ordonat sďż˝ punem mitralierďż˝ lďż˝ngďż˝ mitralierďż˝, sďż˝ tinem piept. Ne-am organizat, dar ďż˝ntr-o noapte rusii au atacat cu efective mult superioare nouďż˝, plus cďż˝ aveau sustinere masivďż˝ din partea artileriei. Cu pistoale automate au intrat peste noi si au fďż˝cut prďż˝pďż˝d. Multi au mai murit. Nu stiu cum s-a fďż˝cut, poate priceperea comandantilor, dar am reusit sďż˝ scďż˝pďż˝m teferi si din aceastďż˝ ďż˝mprejurare. Aveam sďż˝ ajungem iar ďż˝n Crimeea, dar era crunt. Nu aveam nici apďż˝, nici mďż˝ncare, trebuia sďż˝ mergem continuu. Eram atďż˝t de slďż˝biti si vlďż˝guiti ďż˝ncďż˝t mergeam si dormeam. Ne legam ďż˝ntre noi cu sfoarďż˝, sďż˝ nu rďż˝mďż˝nďż˝ cineva ďż˝n urmďż˝. Atďż˝t de frďż˝nti eram ďż˝ncďż˝t dormeam mergďż˝nd si visam. Ne-am retras asa pďż˝nďż˝ am ajuns ďż˝n Basarabia“.

Un pic de istorie

B�t�lia de la Odessa a fost parte a luptelor de pe frontul de r�s�rit al celui de-al Doilea R�zboi Mondial din anul1941. Armata rom�n�, dup� eliberarea Basarabiei, a declansat pe 14 august 1941 operatiunea de cucerire a orasului-port Odessa, o baz� naval� si aerian� de maxim� important� pentru Uniunea Sovietic�, f�r� sprijin german, aceasta constituind o operatiune militar� strict rom�neasc�. Corpul IV de Armat�, comandat de generalul Nicolae Ciuperc�, a trecut Nistrul, urmat de Corpul V (format din Divizia a XV-a de Infanterie, Brigada I-a de cavalerie si Divizia I-a blindat�), �ntreTighina si Dub�sari. Armata a IV-a a �ncercat s� cucereasc� rapid Odessa dar s-a oprit �n fata unor linii de ap�rare fortificate, preg�tite din timp de c�tre sovietici. Datorit� rezistentei Armatei Rosii, armata rom�n� a luptat trei luni ca s� cucereasc� orasul. B�t�lia de la Odessa a constituit cea mai mare victorie militar� rom�neasc� din cea de a doua conflagratie mondial�. Efectele actiunilor combinate au condus la sl�birea ap�r�rii sovietice care va ceda �n cele din urm�, orasul fiind ocupat pe 16 octombrie 1941. Num�rul prizonierilor sovietici s-a ridicat la aproximativ 6.500, dublat de pierderi importante de armament si echipamente militare. �n acelasi timp, din totalul de circa 340.000 de militari angajati de Rom�nia �n b�t�lia Odessei, pierderile au fost mari: 17.729 de morti, 63.345 de r�niti si 11.471 de disp�ruti.

O permisie �n urma c�reia putea fi �mpuscat

ďż˝n timpul rďż˝zboiului, Ioan Susan a avut o singurďż˝ permisie, la doi ani dupďż˝ ce a fost ďż˝ncorporat, dar acesta putea sďż˝ se termine cu o acuzďż˝ gravďż˝ si cu ďż˝mpuscarea. A ďż˝ntďż˝rziat la ďż˝ntoarcere din cauza unor zvonuri contradictorii. Se dusese vorba printre cei plecati cďż˝ pot sta mai mult. La vremea respectivďż˝ sďż˝ verifici un astfel de zvon era extrem de greu, iar nemteanul nostru a luat de bune cele ce se vehiculau. Si n-a fost singurul ďż˝n aceastďż˝ posturďż˝. „Asa era regula, cine avea doi ani, putea pleca acasďż˝. Sediul militar al regimentului se mutase tocmai ďż˝n Oltenia atunci cďż˝nd eu am obtinut dreptul de permisie. Am plecat la Humulesti, dar m-am ďż˝ntors mai tďż˝rziu cu o lunďż˝ decďż˝t trebuia. Aveam un plutonier major, Hristea Gheorghe, din Humulesti, era de-al meu, de acasďż˝ si m-a ďż˝ntrebat de ce-am fďż˝cut prostia asta. I-am spus ce se spunea, cďż˝ puteam sta mai mult. Eram mai multi care am ďż˝ntďż˝rziat, cďż˝ci dacďż˝ eram numai eu, mďż˝ ďż˝mpuscau ca fiind dezertor. Asa am scďż˝pat cu o pedeapsďż˝ de 10 palme peste obraz pe care mi le-a dat un colonel“.

�napoi la Odessa, �n prizonierat si �nrolarea �n Divizia Horia, Closca si Crisan

Dupďż˝ zile cumplite petrecute ďż˝n retragere, Ioan Susan si camarazii sďż˝i au ajuns ďż˝ntr-un sfďż˝rsit la Tighina, oras basarabean amplasat pe malul drept a fluviului Nistru (acum face parte din autoproclamata Republicďż˝ Transnistreanďż˝). Scďż˝paserďż˝ din infernul rus si faptul cďż˝ pďż˝seau pe pďż˝mďż˝nt romďż˝nesc le dďż˝deau sperante cďż˝ vor ajunge acasďż˝. N-a fost sďż˝ fie. Au fost ďż˝nconjurati de rusi, somati sďż˝ se predea, ďż˝n caz contrar urmďż˝nd a fi ucisi. Asa a ďż˝nceput prizonieratul si, ca un fďż˝cut, Ioan Susan a ajuns iarďż˝si la Odessa, fiind ďż˝ncarcerat ďż˝ntr-un lagďż˝r. Muncďż˝ silnicďż˝ grea, pďż˝nďż˝ la istovire, la reconstructia marelui oras-port distrus de bombardamente sau la cďż˝mp. Totul pentru un blid de mďż˝ncare, atďż˝t cďż˝t sďż˝ nu moarďż˝ de foame: „Eram cam 2.000, juma' romďż˝ni, juma' nemti. Munceam ca sďż˝ trďż˝im. Abaterile erau grav sanctionate“. ďż˝ntre timp, Iosif Visarionovici Stalin, comandantul suprem al Armatei Rosii a decis ďż˝nfiintarea (ďż˝n octombrie 1943), ďż˝n URSS, a Diviziei Tudor Vladimirescu, una formatďż˝ ďż˝n principal din romďż˝ni, care aveau de ales ďż˝ntre a fi prizonieri ďż˝n Gulag sau sďż˝ treacďż˝ de partea Aliatilor, tuturor prezendu-li-se regimul Antonescu ca fiind nelegitim. A urmat, la 12 aprilie 1945, la initiativa guvernului Petru Groza constituirea celei de-a doua divizii de voluntari, Horia, Closca si Crisan, urmďż˝nd ca aceasta sďż˝ fie trimisďż˝ ďż˝n teatrele de opreratii ďż˝n luna mai. Acest lucru nu s-a mai petrecut deoarece Germania hitleristďż˝ a capitulat. Nonagenarul pietrean ne-a mai istorisit si cum a ajuns sďż˝ facďż˝ parte din a doua divizie. A fost o decizie luatďż˝ ďż˝n functie de situatia ďż˝n care se afla - prizonier de rďż˝zboi si incertitudinea zilei de mďż˝ine date fiind conditiile din lagďż˝r. Practic, a fost o hotďż˝rďż˝re disperatďż˝ ďż˝n speranta cďż˝ va scďż˝pa cu viatďż˝. ďż˝n fond, pe front mai fusese. „Au venit si ne-au ďż˝ntrebat cine vrea sďż˝ lupte ďż˝mpotriva Germaniei. M-am gďż˝sit acolo, ďż˝n lagďż˝r, cu un vďż˝r, unul Vasile, care m-a ďż˝ntrebat «Ce facem Ioane? Decďż˝t aici, cine stie cďż˝t stďż˝m, cine stie de-om trďż˝i, mai bine luptďż˝m ďż˝mpotriva Germaniei. Asa am dat haina de prizonier la rusi si am ďż˝mbrďż˝cat iar uniforma militarďż˝. Ne-am pregďż˝tit o sďż˝ptďż˝mďż˝nďż˝ si cu un tren rusesc am mers pďż˝nďż˝ la Ploiesti, apoi la Pitesti si Curtea de Arges, la Cluj si Brasov“.

Dor de Humulesti

Si, brusc, rďż˝zboiul s-a terminat. „Era asa o bucurie, de nu pot sďż˝ explic. N-am nici acum cuvinte sďż˝ vďż˝ spun ce simteam ďż˝n acele clipe. Au ďż˝nceput sďż˝ se limpezeascďż˝ lucrurile. Au plecat ďż˝ntďż˝i acasďż˝ soldatii mai ďż˝n vďż˝rstďż˝, iar tineretul a rďż˝mas la urmďż˝“, spune oftďż˝nd bďż˝trďż˝nul de 95 de ani. Desi rďż˝zboiul se terminase, pentru nemtean clipa liberďż˝rii a fost amďż˝natďż˝. Pďż˝nďż˝ sďż˝ ajungďż˝ acasďż˝, ďż˝ncďż˝ soldat fiind, o vreme a fost gďż˝zduit ďż˝n gospodďż˝ria unui sas din Bod, judetul Brasov. Si, datoritďż˝ firii sale cinstite, a comportamentului pe care l-a avut cu cel care-l gďż˝zduia, moldoveanul a fost pretuit de etnicul german. „Sasul ar fi vrut sďż˝ rďż˝mďż˝n, sďż˝ mďż˝ cďż˝sďż˝toresc acolo. N-am putut. Doream sďż˝ ajung acasďż˝, la Humulesti. La plecare mi-a umplut ranita cu de toate: cononaci, pďż˝ine, pďż˝strďż˝muri, afumďż˝turi si cďż˝te si mai cďż˝te. Gospodari mai erau sasii. ďż˝n schimb alti soldati au fďż˝cut stricďż˝ciuni, chiar au furat cďż˝ stiau cďż˝ pleacďż˝. La regiment, ne-au adunat pe toti, vreo sutďż˝ de insi si ne-au luat ranitele la control. Cďż˝nd au vďż˝zut ce am ďż˝nďż˝untru, au trimis un soldat la gazdďż˝. Acesta a venit si a confirmat cďż˝ el ďż˝mi dďż˝duse bunďż˝tďż˝tile. Altfel, as fi fost aspru pedepsit. Atunci am primit livretul militar, o decoratie, iar cďż˝nd am venit acasďż˝ am mai gďż˝sit una“, ne-a mai destďż˝inuit fostul vďż˝nďż˝tor de munte, acum veteran de rďż˝zboi. ďż˝n altďż˝ ordine de idei, astďż˝zi, 3 noiembrie, Armata Romďż˝nďż˝ aniverseazďż˝ 100 de ani de la ďż˝nfiintarea trupelor de vďż˝nďż˝tori de munte.

Un brevet, trei diplome de onoare si trei decoratii

Mai aflďż˝m cďż˝ dupďż˝ revenirea acasďż˝, din rďż˝zboi, s-a angajat la Sanatoriul Bisericani, dar asta dupďż˝ ce a fost pacient acolo. „Am stat internat un an si jumďż˝tate pentru cďż˝ atunci cďż˝nd am venit de pe front aveam TBC. Mi-a fost rďż˝u acasďż˝, iar pďż˝rintii m-au dus la doctor. Era o boalďż˝ contagioasďż˝ si a fost nevoie de internare. Asa am ajuns la Bisericani. Cďż˝nd m-am fďż˝cut bine m-am dus la conducere sďż˝ fac o cerere pentru a obtine un serviciu. Era un doctor, Secter, care mi-a aprobat-o imediat si am rďż˝mas la pazďż˝. Era pazďż˝ armatďż˝ acolo si eu care venisem din rďż˝zboi eram numai bun, pentru cďż˝ stiam sďż˝ umblu cu arma. Si am rďż˝mas acolo 30 de ani. Tot la Bisericani mi-am cunoscut si sotia, lucra la cresďż˝ si tot acolo s-au nďż˝scut si cei trei copii ai mei, doi bďż˝ieti si o fatďż˝“, ne mai spune pietreanul. La plecare mai aruncďż˝m ochii pe peretele camerei ďż˝n care Ioan Susan ďż˝si petrece cea mai mare parte din timp, acolo unde la loc de cinste stau diplome primite cu diverse ocazii pentru serviciile militare aduse tďż˝rii. Este vorba de un brevet - decret, 336/1995, semnat de primul presedinte post-decembrist, Ion Iliescu: „Se conferďż˝ medalia Crucea Comemorativďż˝ a celui de-al doilea ďż˝zboi mondial 1941 - 1945 domnului Susan Ioan pentru serviciile militare aduse statului romďż˝n ďż˝n timpul celui de-al doilea rďż˝zboi mondial“. La aceasta se mai adaugďż˝ douďż˝ diplome de onoare din 29 aprilie 2012 si 29 aprilie 2014, conferite de Primďż˝ria Piatra Neamt „ďż˝n semn de recunostintďż˝ pentru meritele deosebite ďż˝n lupta pentru apďż˝rarea patriei, semnate de primarul Gheorghe Stefan, si o alta, similarďż˝, ce poartďż˝ semnďż˝tura edilului pietrean Dragos Chitic.

Cu barda prin Bucuresti

Ioan Susan s-a mutat de la Bisericani �n Piatra Neamt unde, asa cum spuneam, are un apartament. Sotia l-a p�r�sit cu ani �n urm�, trec�nd la cele vesnice, iar de el are acum grij� fiica Elena. �l viziteaz� si fiii, Constantin si Ioan. Dup� pensionare a fost extrem de activ, poate si datorit� faptului c� a tr�it zeci de ani �n natur� prin prisma serviciului, �n mirifica zon� a Bisericanilor. Cutreiera �mprejurimile urbei de sub culmea Pietricica si nu numai, f�c�nd lungi plimb�ri pentru a se recrea sau �n c�utare de tot felul de fructe de p�dure. Un nepot ne-a spus c� �n urm� cu ceva ani, b�tr�nul se sup�rase pe unul din fii. Motivul: unul ilar: �ntr-o drumetie acesta din urm� nu putuse s� se urce �ntr-un copac, lucru de neconceput de c�tre veteranul de r�zboi. Trebuie �ns� spus c� fiul avea si el o etate: vreo 60 de ani. Un episod nepl�cut i-a fost dat s� tr�iasc� chiar �n apropierea locuintei. Acum c�tiva ani, �n timp ce se �ntorcea acas� a fost jefuit de niste nelegiuiti. S-a opus at�t c�t l-au ajutat puterile, dar a r�mas marcat de �nt�mplare. Firea lui de om onest nu realiza cum de e posibil ca semeni de-ai t�i s� se dedea la astfel de josnicii. Episoade hazlii cu b�tr�nul ne-au fost relatate de doi nepoti, Marius si Alexandru. Dup� decembrie 1989, acestia porniser� o afacere si f�ceau drumuri dese la Bucuresti, iar bunicul, veteran fiind, avea dreptul la c�l�torii gratuite cu trenul. Asa c� �i �nsotea �n Capital�, dar nu oricum. Auzise c� marele oras nu ducea lips� de infractori si pentru orice eventualitate avea la el, �ntr-o geant�, o mic� secure. S� fie acolo �n caz de nevoie, pentru descurajarea vreunui tic�los.