Modernizarea Romaniei si declinul adevaratei credinte

În zilele noastre, se pun foarte multe întrebari la care unii încearca un raspuns, altii îl voaleaza, iar o mare parte din oameni ridica pur si simplu din umeri. Societatea de astazi care, din nefericire, se poate lesne observa ca se afla într-o decadenta intelectuala, spirituala, ca sa nu mai vorbim de cea duhovniceasca, îsi pune adesea întrebarea: care este rolul bisericii si misiunea acesteia?
Traim timpuri grele ĂŽn care omul - dezorientat, bombardat din toate partile cu atĂŽtea informatii, atras de diverse curente si miscari asa-zise religioase - uita, ignora sau cel mult nu stie ca adevarata viata de traire spirituala se afla ĂŽn sĂŽnul Bisericii Ortodoxe, singura care propovaduieste valoarea suprema, credinta ĂŽn Hristos Dumnezeu - omul.
O etnie se defineste nu numai ca spatiu geografic, limba si cultura, ci exista acel ceva care ĂŽi ĂŽncheaga viata sub toate aceste aspecte si acel ceva este credinta. Romanul s-a nascut ortodox, iar credinta si traditia bisericii este cea ortodoxa, care trebuie sa ramĂŽna nealterata. Rolul bisericii este acela de a mentine si de a ĂŽntari constiinta ĂŽn popor ca numai ĂŽn sĂŽnul ei omul poate sa-si hraneasca sufletul doritor de adevar, de cunoastere si de dragoste. Biserica nu trebuie sa devina o institutie, ceva formal unde se pun taxe, programe, ci totdeauna trebuie sa se afle deschisa pentru cel ce alearga sa caute sfat, alinare si mĂŽngĂŽiere ĂŽn suferinta sa. Ortodoxia ĂŽnseamna asceza, nevointa, rabdare ĂŽn necazuri si ĂŽncercari si acel binecunoscut «Doamne ajuta» cu care romanul a biruit atĂŽtea suferinte si prigoane de veacuri. Acum, ca niciodata, trebuie sa-L marturisim pe Hristos nu prin vorbe goale si tot felul de predici, ci prin ĂŽnsasi viata noastra si trairea cu ale carei roade ne vom ĂŽnfatisa ĂŽn fata Înfricosatei Judecati.
Remarcam cu durere faptul ca Romania se afla ĂŽntr-un proces continuu de modernizare, iar deschiderea catre Europa Apuseana nu face decĂŽt sa-l ĂŽndeparteze pe om de Dumnezeu si sa zdruncine traditia crestin ortodoxa de veacuri a romanului. Orientarea catre Europa care proppovaduieste un crestinism ĂŽn centrul caruia se afla omul reprezinta un real pericol, deoarece ĂŽn miezul vietii trebuie sa se afle Hristos, si nu omul. Multi dintre tineri, coplesiti de duhul acesta, trec pe lĂŽnga adevar si alearga la dumnezeii straini; Budha, Mahomed sau la gĂŽnditori si filozofi ca: Nietche, Kant, Schopenhauer etc. care prin gĂŽndirea lor ĂŽi conduc pas cu pas ĂŽn iadul deznadejdii. De aceea, multi se ĂŽmbolnavesc psihic, iar altii ajung la suicid. Un rol important ĂŽn biserica ortodoxa ĂŽl are familia, nucleul care formeaza moral si spiritual copiii. Dar, educatia trebuie sa se faca cu constiinta ca Hristos este modelul, caci numai atunci educatia ĂŽsi atinge scopul.
Multa lume aude, astazi, despre un fenomen mult mediatizat: ecumenismul. Dar ce este ecumenismul? Multi dintre parinti numesc aceasta miscare panerezie, care consta ĂŽn unificarea bisericilor, dragostea si ĂŽmpartasania comuna. Este o miscare propovaduita de bisericile din Europa Occidentala, de catolicism si protestantism care, practic, s-au rupt din trupul bisericii lui Hristos. Nu putem consimti la un dialog al dragostei si al unificarii acestor biserici cu biserica ortodoxa, daca nu slujim Adevarul, adica pe Hristos Dumnezeu, cea de-a doua persoana a Sfintei Treimi care este nemuritoare, nesfĂŽrsita si vesnica. Trebuie sa avem ĂŽn vedere porunca Apostolului care cere ca «dragostea sa fie nefatanica» (Romani, 12,9). Nu noi ortodocsi ne-am despartit de dragostea de adevar, ci celelalte biserici care proclama un crestinism umanist, care tinde spre uniformizare si falsificare a adevarului crestin. Biserica ortodoxa nu poate face partasie cu alte confesiuni pentru ca Apostolii, Sfintii Parinti si sfintele sinoade spun ca adunarile eretice nu pot fi o biserica, nu au Sfinte Taine si mai cu seama Euharistia, care este taina tainelor. Daca am accepta SfĂŽnta Euharistie interconfesionala l-am trada pe Hristos. Noi, ortodocsii, slujim unui singur Dumnezeu, iar comuniunea cu ereticii te scoate ĂŽn afara bisericii, facĂŽndu-te asemenea lor. Cei ce ne-am nascut ortodocsi trebuie sa avem curajul sa ne marturisim credinta pentru care voievozi binecredinciosi ca Stefan cel Mare, Constantin BrĂŽncoveanu au luptat cu sabia ĂŽn mĂŽna sau si-au varsat sĂŽngele. SĂŽntem datori fata de istorie si fata de neamul acesta romanesc sa ne pazim biserica de orice vatamare care ar veni din afara ei. Ortodoxia si biserica ortodoxa reprezinta adevarata credinta mĂŽntuitoare si rugam pe Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ĂŽntareasca ĂŽn a o pazi nealterata pĂŽna la sfĂŽrsitul veacurilor.