 PASIUNEA CARE UCIDE
• cîtiva primari au fãcut din vînãtoare o adevãratã pasiune • Dragomir Samson, seful administratiei din Secuieni, a iesit la vînãtoare alãturi de Gheorghe Maurer, fost prim-ministru comunist • posesor de armã de cîtiva ani, primarul Petricã Prichici, de la Ion Creangã, e ghinionist • nu a vînat niciodatã nimic • Cinci primari din comunele limitrofe municipiului Roman au ca hobby vînãtoarea si, atunci cînd „treburile“ administratiilor publice locale pe care le conduc sînt bine puse la punct, îsi gãsesc si rãgazul de a participa în mod organizat la actiunile Asociatiei Vînãtorilor si Pescarilor Sportivi (AVPS) Roman. Dacã ar fi sã luãm lucrurile „în sagã“, infractorii din comunele Poienari, Gîdinti, Ion Creangã, Fãurei si Secuieni ar trebui sã se fereascã de primarii care au pusti cu acte în regulã. Unul dintre „împãtimiti“, primarul din Secuieni, Dragomir Samson, a precizat cã are „vechi state de platã“ ca vînãtor, încã de acum 40 de ani. „Am îndrãgit aceastã pasiune de la tatãl meu, care m-a învãtat lucruri bune, cînd trebuie si cînd nu trebuie sã tragi. Vînãtorul trebuie sã vîneze, dar sã si ocroteascã, în acelasi timp. Mai mult, oricãrei specii de vînat, fie pasãre sau animal, trebuie sã-i acorzi niste sanse. Nu tragi în iepurele care stationeazã, în rata care pluteste pe baltã sau în turturica de pe sîrmele de medie sau înaltã tensiune. Lãcomia poate conduce de multe ori si la accidente stupide. Am fost sapte ani presedintele AVPS Roman si consider cã am fost înlãturat dintr-un motiv nemeritat. Sînt printre primii oameni care am înfiintat asociatia, pe banii mei“, a declarat primarul Dragomir Samson.
La vînãtoare cu Gheorghe Maurer
Acesta a mai mentionat cã pasiunea transmisã din „tatã în fiu“ a fãcut ca, în prezent, în „Clanul Samson“, din 15 frati si nepoti vînãtori sã mai rãmînã 11 pasionati de acest sport. „Nu mã pot lãuda cu trofee speciale, nici mãcar mistret nu am împuscat, doar iepuri, fazani, rate, turturele, porumbei sãlbatici si sitari, atunci cînd vin în pasaj. Pe vremea comunistilor, Gheorghe Maurer, fost prim-ministru al României, în perioada 1961-1974, obisnuia sã vinã la vînãtoare în zona Moldovei. Am asistat la partide de vînãtoare alãturi de el. ÃŽntotdeauna acest om, care a cãzut în dizgratia familiei Ceausescu din cauza copiilor sãi, a considerat vînãtoarea ca pe un sport de plãcere. Niciodatã nu era nemultumit cã nu a împuscat ceva. Pentru el, principalul era sã fie alãturi de vînãtori, sã asculte si sã spunã povesti“, a mai spus Dragomir Samson. Acesta a precizat cã detine o armã de vînãtoare calibrul 12.
Vînãtor cu performante
Spre deosebire de Dragomir Samson, primarul comunei Fãurei, Vasile Gherghel, proaspãt „uns“ ca vicepresedinte al AVPS Roman, s-a putut lãuda cu un trofeu de cerb, împuscat în pãdurea Climesti, în urmã cu 15 ani. „Pasiunea am mostenit-o de la bunicul meu si, practic, sînt vînãtor de circa 20 de ani. Regret faptul cã trofeul de cerb a trebuit sã-l predau asociatiei. Atunci cînd problemele de administratie publicã localã îmi dau rãgazul, particip la actiuni vînãtoresti. Am mai împuscat iepuri, cãpriori sau tapi, fazani si chiar gîrlite, care au trecut pe la iazurile din zonã. Vînãtoarea este un sport în aer liber, care te calmeazã, te duce în altã lume. Din fericire, în zona Fãurei, actiunile de combatere a dãunãtoarelor a fãcut ca fondul de vînãtoare sã fie destul de bogat în iepuri, cãprioare, mistreti. Trebuie sã si ocrotim, înainte de a vîna. Totul trebuie fãcut rational, iar vînatul rãnit trebuie întotdeauna urmãrit, pentru a fi rãpus, fãrã a se mai chinui apoi, ore în sir, în agonie. ÃŽntotdeauna am respectat etica vînãtoreascã“, a declarat Vasile Gherghel, primarul comunei Fãurei.
Vînãtorul milos
Un vînãtor de „duminicã“, asa cum se spune despre un om care detine o armã de vînãtoare, dar „nu are curajul a tãia o gãinã“, este Petricã Prichici, seful administratiei publice locale din Ion Creangã. Acesta si-a cumpãrat armã de vînãtoare în urmã cu patru ani, însã treburile de la primãrie i-au ucis planurile de a satisface hobby-ul ales. „N-am tãiat o gãinã în viata mea si nici n-am reusit sã împusc ceva. ÃŽmi place sã ies în mijlocul naturii încã de pe vremea cînd eram copil, însã cînd este vorba sã apãs pe trãgaci, iar în cãtare este un animal fãrã apãrare, fãrã putere de ripostã, mã cuprinde mila. Cam acestea sînt performantele mele de vînãtoare»“, s-a lãudat primarul Petricã Prichici.
„M-am nãscut cu arma de vînãtoare în casã“
Din Gîdinti, Vasile Bãbutã, primarul localitãtii, a mentionat cã a devenit membru al AVPS în urmã cu 12 ani, iar vînãtoarea o are în „sînge“, de acasã, de la familie. „M-am nãscut cu arma de vînãtoare în casã. Copil fiind, am participat ca gonas la multe partide de vînãtoare la mistreti, iepuri si chiar cãprioare. ÃŽnainte, pe vremea comunistilor, erau multi iepuri, vînãtorii împuscau în medie cîte trei-patru. Unii dintre ei mai buni tintasi au trecut uneori si de 10 capturi. ÃŽn prezent, ca primar, timpul meu este din nefericire limitat si nu pot sã particip la toate actiunile asociatiei. Acum s-a deschis sezonul la iepuri si poate voi gãsi si timp pentru a participa la vînãtoare împreunã cu grupa din care fac parte. Nu mã pot lãuda cu trofee deosebite sau cu aventuri «fantastice». Vînãtoarea poate fi consideratã un sport, în sensul bun al cuvîntului, si face bine organismului uman prin miscarea în aer liber“, a explicat pasiunea pentru vînãtoare primarul Vasile Bãbutã. Cel de-al cincilea „înrãit“ vînãtor, Ioan Sfrija, primarul comunei Poienari, nu a fost de gãsit pentru a „justifica“ o pasiune care ucide.
|
Autentificare
