 Precedentul UE
Cei care trag semnale de alarmã dupã momentul de la Pristina se referã în exclusivitate la precedentul pe care l-ar putea constitui independenta Kosovo pentru ca si alte teritorii sã ajungã în aceastã situatie. Putini sînt cei care se referã si la un alt înteles al cuvîntului precedent. Si anume la faptul cã provincia Kosovo a obtinut independenta fãrã o Rezolutie a Consiliului de Securitate, urmare exclusivã a vointei unei forte, Uniunea Europeanã, care nu poate fi izvor de drept international în cazul Kosovo: Serbia nu face parte din Uniunea Europeanã. E drept, ea face parte din continentul european. Uniunea Europeanã e însã o asociere de tãri membre definitã pînã acum prin douã caracteristici:
1) N-are vocatie de imperiu, ca sã-si permitã a impune solutii de fortã, nici mãcar în interiorul UE, d-apoi în afara ei.
2) Nu cuprinde toate tãrile de pe continentul european.
Serbia e însã membru al ONU.
ÃŽn aceste conditii, ONU a putut trimite o fortã de supraveghere (MINUK) în Kosovo în virtutea Rezolutiei 1244 a Consiliului de Securitate. Indiferent cã a vrut sau nu, Serbia, ca tarã membrã a ONU, a fost obligatã sã se supunã Rezolutiei. Cu de la sine putere, Uniunea Europeanã a decis sã se implice în sprijinirea independentei Kosovo prin trimiterea unei forte alcãtuite din jandarmi, juristi si politisti (Eulex) pentru a lua locul MINUK. Transferul de fortã protectoare n-a fost însã stipulat de o Rezolutie a Consiliului de Securitate. Dacã Serbia accepta prezenta acestei forte chiar si dupã independenta Kosovo (pentru a proteja enclavele sîrbesti si monumentele sîrbesti), n-ar fi fost nici o problemã. ÃŽn absenta atît a Rezolutiei Consiliului de Securitate, cît si a acceptului Serbiei, actiunea Uniunii Europene e o gravã încãlcare a dreptului international. Traian Bãsescu a sustinut în cîteva discursuri (de la întîlnirea cu corpul diplomatic acreditat la Bucuresti), 23 ianuarie 2008, de la conferinta organizatã la Bruxelles în 31 ianuarie 2008 de „The German Marshall Fund of the United States“ cã proclamarea independentei Kosovo încalcã „numele de drept international care sînt baza ordinii internationale de astãzi“. Diagnostic corect.
Numai cã si trimiterea Eulex în Kosovo încalcã normele de drept international prin asumarea de cãtre o putere regionalã (UE) a pretentiei de a face ordine în spatiul sãu geopolitic. Asemenea UE si Rusia, China, Japonia ar putea interveni într-un conflict în afara granitelor lor pe motiv cã respectivul are loc în sfera lor de influentã. Acceptînd sã participe cu 175 de politisti si jandarmi în Eulex, România acceptã de facto independenta Kosovo. Cîtã vreme Serbia nu recunoaste independenta, Kosovo apartine Serbiei. Si, în consecintã, fãrã acceptul Serbiei pe acest teritoriu nu pot fi trimise forte strãine, indiferent de natura lor. Cazul Kosovo se constituie astfel într-un precedent periculos. Nu numai pentru dreptul international, dar si pentru imaginea Uniunii Europene. END
|
Autentificare
