Sã nu mergi, de summit, la Bucuresti!
Pentru multi dintre noi, organizarea summit-ului NATO la Bucuresti a devenit, prin umflarea semnificatiilor, certificat de acces în Comitetul Executiv al Diriguitorilor Planetei. Sau dacã nu atît, mãcar autorizeazã o sperantã. Pentru altii, summit-ul e o bãtãie la cap în plus, prilejul accentuãrii paroxistice a degringoladei nationale. Zãpãceala e perceputã (si va fi receptatã în plin în zilele urmãtoare) pe strãzi. E ceva care sã întreacã ceea ce am îndurat pînã acum? Este. Va fi un fel de desfundare la pãtrat si la cub a bulevardelor, care de mai multi ani sînt desfundate ciclic. Pentru serviciile secrete, pentru politisti, jandarmi, pentru institutiile cu mitralierã si vestã antiglont, summit-ul NATO e prilejul excelent de a demonstra cît de importanti sînt ei si cît de date naibii sînt ele (institutiile). Demonstratiile televizate, cu puscociul care trage de dupã coltul clãdirii si cu vestele antiglont pe burdihan, vor fi decontate din buget cu o îndreptãtitã cerere suplimentarã de gologani. La mine, la Sîngeru, un vecin care se uitã la televizor cu evlavie si crede tot, de parcã redactorii din televizor ar citi direct din Biblie, mã avertizeazã sã nu carecumva sã merg zilele astea în Capitalã. De ce, întreb eu nedumerit, din cauza bulversãrii circulatiei? Sînt învãtat de primarii Bãsescu si Videanu cu haosul. „E pericol de atentate. Sare vreunul dintre ãstia în aer si e pãcat sã vã omoare“. Cine sã sarã în aer? Cum cine?, se mirã omul de ignoranta mea. Ãstia mari - Bush, Putin, Gorbaciov. Gorbaciov nu vine, zic eu, el este mai mult istorie. „Ei, atunci ãsta are noroc, scapã“. Tãranul meu a înteles summit-ul NATO de la Bucuresti ca pe un rãzboi în Irak - poti sãri în aer la orice pas. E un fel de Afganistan, Bagdad, Kosovo, adunate grãmadã, la un loc. Summit-ul NATO a fost organizat la noi, îmi spune un dascãl de scoalã, pentru mãgãoaia lui Ceausescu. Dacã nu era Casa Poporului fãcutã de regretatul împuscat, a doua mare clãdire din lume, nu se tineau lucrãrile aliantei militare la noi. Gãseau ei alt loc mai fasonat, mai mãturat, mai la cravatã, prin alte pãrti. E, îl corectez eu, o decizie cu bãtaie politicã. NATO vine în casa noilor acceptati în Aliantã. Bagã în seamã colegii din Est. Adicã, mãi mujicilor, gata, sînteti de-ai nostri!.
Am auzit într-o emisiune de televizor cã NATO ne-a ales ca „hotel de lux“. Atît si nimic mai mult. ÃŽn aceeasi emisiune, un politician se întreba, cu îndreptãtire, cu ce agendã de probleme si idei mergem noi, care este cotizatia noastrã de întelepciune la lucrãri. Niciuna. Sîntem gazde si e de ajuns. Cam putin, zic eu. Gazda nu serveste doar dulceata casei oaspetilor, de obicei din cirese sãlbatice sau petale de trandafir, în sufrageria bine rînduitã. Le mai pune si întrebãri, le mai creeazã probleme. Ar trebui sã se aleagã si ea cu ceva, nu? ÃŽntre timp au înflorit magnoliile. Magnolia este un copac cu o viatã floralã scurtã, expresiv primãvara si cu totul de neluat în seamã în restul anului. ÃŽn Bucuresti sînt cei mai frumosi arbori de magnolie pe care i-am vãzut. Mã întreb dacã Bush sau Putin vor avea rãgaz sau dispozitia sufleteascã sã observe frumusetea arborilor de magnolie în plinã floare din Bucuresti.
|
Autentificare
