Ajutoare pentru „mai tîrziu“
• 22 de familii sinistrate din Recea au primit ajutoare, sub formã de aparaturã electrocasnicã uzatã • prioritate au avut oamenii cei mai necãjiti din punctul „Gorovei“ • televizoarele, frigiderele si masinile de spãlat nu pot fi folosite pentru cã locuintele „modulare“ n-au fost conectate la reteaua electricã • Ieri, 21 august, la Cãminul Cultural Recea, comuna Ion Creangã, a fost mare vînzolealã, sinistratii fiind chemati sã-si aleagã aparaturã electrocasnicã. Ca de obicei pe lîngã cei care au rãmas fãrã casã au apãrut si curiosii sau oameni care au crezut cã pot fenta autoritãtile si se pot cãpãtui. Agentul sef de la Postul de Politie din comuna Ion Creangã le-a retezat orice elan si în zonã au rãmas doar cei cu treabã. „Am primit un transport de la Tîrgu Mures cu televizoare, frigidere, masini de spãlat, aragazuri, dulapuri pentru haine, covoare. Conducerea primãriei a decis ca primii care vor avea dreptul sã aleagã vor fi cele cîteva familii din zona «Gorovei», dupã care vor urma si sinistratii din Recea. Ca de obicei, unii se dau loviti de soartã si încearcã sã profite. Dispozitiile administratiei publice locale sînt clare, doar oamenii rãmasi fãrã case vor avea dreptul sã-si aleagã orice lucru doresc, bineînteles, în limitele bunului simt. Discutii or sã existe mereu, însã aceasta este situatia. Oamenii rãmasi fãrã adãpost vor primi si grîu. Acestia îsi pot ridica sacii, direct din mijloacele de transport, de la locul unde vor fi construite noile locuinte“, a declarat Petricã Prichici, primarul comunei Ion Creangã. Elena Banyas, în vîrstã de 67 de ani, ajutatã de un baston, a pãsit cu sfiialã peste pragul lãcasului cultural, parcã temîndu-se cã nu va primi tocmai ce si-ar dori. O angajatã a Primãriei a invitat-o sã ia loc pe un scaun si a întrebat-o ce ar dori sã primeascã. Cu ochii avizi, femeia a scrutat toate colturile si s-a oprit, pentru început, la un frigider si o masinã de spãlat. ÃŽnsã, din privirea acesteia se vedea clar cã ar mai fi dorit ceva, dar se temea sã cearã: „Pot sã iau si un dulap de haine? Nu am unde sã-mi tin bruma de lucruri ce mi-a mai rãmas“. A primit imediat si dulapul rîvnit cu atîta ardoare. Este dureros sã vezi oameni în vîrstã, rãmasi pe drumuri, fãrã agoniseala de o viatã. Acestia nu dau vina pe nimeni pentru soarta lor. Au acceptat-o, ca fiind o pedeapsã venitã de la Dumnezeu. „M-am mutat în satul Recea în anul 2000, cînd am cumpãrat o cãsutã. ÃŽn timp, Siretul ne-a mai lovit de trei ori, însã niciodatã asa de crunt ca în aceastã varã. Acum am rãmas fãrã locuintã. Oare mai apuc eu sã mai stau ca oamenii, într-o casã normalã, sã pot face o baie sau sã pot gãti un blid de mîncare? Am luat acum frigiderul si masina de spãlat. ÃŽnsã nu avem curent. Primarul a promis cã se rezolvã în cîteva zile. Este singur si el, ba pe deasupra s-a si îmbolnãvit de griji. Mosneagul meu trãieste, are 79 de ani, dar nu mai poate nici el. Bolnavi, vom purta povara acestor bãtrîneti grele“, a încheiat Anica Banyas. La cîtiva pasi de Cãminul Cultural Recea, pe un tãpsan nivelat, unde vor fi ridicate noile case, un camion plin ochi cu saci de grîu asteaptã beneficiarii. Pe lîngã camion, un grup de oameni discuta în arsita amiezii despre ale lor. Unii dintre ei îsi stingeau amarul cu o bere rece. Fiecare urmãrea din cînd în cînd, cu un colt al ochiului camionul sã nu fie cumva intrusi care sã primeascã cereale fãrã a fi sinistrati. Primarul Petricã Prichici a mai precizat cã, dupã ce vor fi distribuite cerealele celor rãmasi fãrã case, va împãrti cîte 100 de kilograme de grîu, bãtrînilor singuri si fãrã posibilitãti materiale.
|