Viata între un scaun cu rotile si un pat
• un moldovean de peste Prut a gãsit în România linistea pe care o pierduse acasã • el este tintuit într-un cãrut cu rotile dupã un accident • Serghei Turlan îsi aduce aminte povesti triste, de genul celei în care rudele i-au dat foc la casã • „România este tara mamã“ a declarat acesta • Toti cei 10 beneficiari ai serviciilor „Locuinta Protejatã Acasã“, din comuna Trifesti, au de povestit cîte ceva din viata lor. Destãinuirile sînt emotionante, iar de multe ori ruptura de familie si de prieteni a sãpat rãni adînci în inimile acestor oameni, ocrotiti prin grija Consiliului Judetean Neamt. „ÃŽncercãm sã suplinim acea parte care le lipseste beneficiarilor din acest asezãmînt. ÃŽnsã, unii dintre ei au amintiri neplãcute, care i-au marcat. Aceste rãni se vindecã greu. De aceea, în acest centru, cu rãbdare si muncã, au fost înregistrate progrese evidente“, a declarat Bogdan Tãrniceru, administratorul „Locuintei Protejatã Acasã“ din Trifesti. Fiecare dintre „pensionarii“ asezãmîntului, cu vîrste între 33 si 80 de ani, au de spus cîte o poveste interesantã. Una dintre acestea, putin atipicã, apartine lui Serghei Turlan, originar din Republica Moldova, care a ajuns sã fie institutionalizat la Trifesti în urma unui accident de circulatie. „ÃŽn anul 2000 am avut un accident de masinã, în urma cãruia am rãmas cu sechele celebrale, iar membrele inferioare si superioare si-au pierdut mult din functii si mobilitate. ÃŽn România am fost îndrumat de la Chisinãu, de cãtre autoritãtile medicale de acolo, sã mã internez în cadrul unui centru de asistentã, în Tîrgu Neamt. Dupã un an si jumãtate petrecut în aceastã localitate, am fost mutat la Centrul din Roman, iar din februarie 2008, aici, la Trifesti. Viata a devenit mult mai usoarã chiar dacã o împart între un scaun cu rotile si un pat. Conditiile de aici sînt net superioare altor centre prin care m-am perindat. Aici am gãsit o a doua familie“, si-a depãnat o parte din „odisee“ Serghei Turlan. Acesta este nemultumit de faptul cã nu are nici un venit, în afarã de sprijinul oferit de Consiliul Judetean Neamt si ar dori sã-si refacã actele, pentru a putea obtine o pensie pe caz de boalã, în Republica Moldova.
A pierdut totul
Bãrbatul a avut o situatie prosperã dincolo de Prut, o familie unitã pînã la accident si o gospodãrie frumoasã. Rãutatea unor rude apropiate, din cîte spune, a mers pînã la incendierea locuintei omului aflat în suferintã. Situatia materialã bunã s-a „topit în vînt“, iar Serghei, cu adînci urme de la accident, renegat de restul familiei, a rãmas pe drumuri. „Consider cã România este tara mamã, asa dupã cum sînt convinsi multi dintre moldoveni. Mai sînt însã si din cei care merg pe «mîna Rusiei». Am rupt legãturile cu sotia mea, de care am divortat si mai vorbesc doar telefonic cu fiica mea, care are 26 de ani si se aflã în Republica Moldova sau discut cu putinii prieteni care mi-au mai rãmas. Am fost trãdat chiar si de rudele apropiate, am suferit mult si acum caut sã-mi gãsesc linistea. Aici am simtit, dupã multã vreme, dragostea unor semeni. Acum am o a doua familie, care sper sã nu mã trãdeze. ÃŽncerc sã recuperez ce am pierdut în opt ani si sã învãt si alte lucruri noi. La 48 de ani nu vreau sã mã dau încã bãtut“, s-a destãinuit moldoveanul, cu ochii în lacrimi. La Trifesti, pe lîngã faptul cã si-a fãcut noi prieteni are acum preocupãri utile, pe lîngã perfectionarea limbii române a început sã învete si engleza, ajutat de un manual fãrã profesor. „Are o vointã extraordinarã Serghei. Are în camerã laptop personal si din cauzã cã nu-si poate folosi mîinile cu eficientã pe tastaturã, scrie cu ajutorul click-ului. Comunicã de asemenea pe Internet prin intermediul telefonului mobil. Se strãduie si reuseste sã înteleagã tainele limbii lui Shakespeare din fiecare lectie de englezã. Pe monitorul laptopului apar cuvintele însirate fie în limba românã, pe care vrea sã o stãpîneascã cît mai bine, fie în rusã, pe care a fost obligat sã o învete de mic si în englezã. Serghei ne-a servit tuturor o adevãratã lectie de viatã“, a spus psihologul Mircea Bostan. Omul de 48 de ani, Serghei Turlan, rãmîne un exemplu de luptã cu viata, un „munte“ de vointã si dorintã de autodepãsire.
|