Prostia cu santajul
Consideratã de analistii si politicienii belicosi prea slabã, reactia Uniunii Europene la conflictul dintre Moscova si Tbilisi a fost pusã pe seama unui santaj al Rusiei în chestiunea livrãrilor de gaz.
Rãmasã doar la posibila explicare a unei pozitii, formula corespunde adevãrului. Într-adevãr, în impunerea politicii sale fatã de ceea ce s-ar numi vecinãtatea apropiatã, Rusia se bazeazã pe imensa sa bogãtie în materie de gaz. Din nefericire, în interventiile belicosilor, formula se coloreazã moral. Din aceastã perspectivã, folosirea de cãtre Rusia a armei gazului e condamnatã, iar pozitia Uniunii Europene, dispretuitã. Dacã existã un spatiu al vietii în care judecata moralã nu-si are locul, acela este, dupã politica internã, politica internationalã.
În raporturile dintre statele lumii - si nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna - morala nu si-a gãsit locul. Aici îsi spun cuvîntul douã realitãti:
1) Interesele
2) Forta
Cele douã realitãti sînt strîns legate. Forta unui stat e pusã în slujba intereselor sale. Interesele Rusiei de sub conducerea lui Vladimir Putin constau în redobîndirea unui statut dacã nu de superputere, atunci mãcar de mare putere. În realizarea acestui interes, Rusia foloseste, pe lîngã forta sa militarã, arma gazului. Face exceptie Rusia prin aceastã politicã în ansamblul lumii de azi? Nici vorbã.
America a avut interesul de a pune mîna pe zãcãmintele de petrol ale Irakului. Pentru aceasta, America nu s-a dat în lãturi sã-si foloseascã forta militarã. De asemenea, America nu ezitã sã apeleze, pentru a-si impune propriile interese în diferite zone ale lumii, la santajul economic. Marile puteri europene, în frunte cu Germania, au folosit în chestiunea Serbiei, santajul cu admiterea Belgradului în Uniunea Europeanã.
Confruntatã cu boicotarea Jocurilor Olimpice de cãtre unele state, China n-a sovãit sã foloseascã arma santajului în investitiile strãine.
Sub presiunea elitei culturale din Franta, presedintele Nicolas Sarkozy a devenit apãrãtorul lui Dalai Lama si, în aceastã posturã, a anuntat cã nu va fi prezent la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing. Franta a deschis în China o retea de magazine Carrefour. La potentialul chinezesc de consum, afacerea s-a dovedit extrem de profitabilã. Dupã anuntul presedintelui francez, demonstrantii chinezi au înconjurat magazinele Carrefour cerînd închiderea lor.
Nicolas Sarkozy a priceput semnalul. Si, în consecintã, s-a grãbit sã meargã la Beijing. Desigur, interesele statelor sunt ascunse sub artificii de vorbe mari: lupta împotriva terorismului în cazul Americii; sanctionarea invaziei georgiene, în cazul Rusiei. Vorbele mari trec.
Rãmîn însã doar interesele.
|
Autentificare
