Raliu de oase sfinte ĂŽn Bucuresti

Acum ceva vreme, în jurul Parlamentului, strãzi întregi, straniu marcate cu panouri, trãiau sub semnul de unicitate la noi al unui raliu automobilistic cum se vede doar la Monte Carlo. Zile în sir, parlamentarii au bocit cã le este interzis accesul la responsabilitãti si obligatii. Raliul a adunat în tribune multi dintre fitosii Capitalei, copii cu tãtici putred de bogati, posesori de superlimuzine, gîsculite nelipsite de la nici un eveniment monden, gargaragiii din televizoare, politicieni. Balamucul iscat s-a adãugat balamucului cu care ne-a obisnuit metropola de pe Dîmbovita. A urmat, dacã nu cumva a fost înainte, o demonstratie cu avioane la Bãneasa. Avioane mari, militare, sãgeti ale vãzduhului, pãsãri metalice nevãzute sortite misiunilor de spionaj, drãcãrii inventate pentru a nãuci mintile privitorului. S-a vorbit de achizitii, de interese politice (politicul nu lipseste de la nici un eveniment), de dotarea militarului român zburãtor cu tot ce e mai performant în materie de spintecat pielea vãzduhului. Evenimentul a blocat iesirile spre Ploiesti. De cîteva zile, Capitala este zbuciumatã de un eveniment religios. Sfintirile, prãznuirile, posturile, mãtãniile si închinarea la icoane se petreceau sub semnul unei cuviosenii discrete. De la un timp banii se aruncã în cutia milei numai dacã functioneazã în preajmã o camerã de luat vederi cuplatã în direct la televiziuni. Gestul închinãrii e musai sã fie public. Dumnezeu aduce voturi. Pregãtirile pentru ziua ocrotitorului Bucurestilor, Sfîntul Dimitrie cel Nou, zis Basarabov, au cãpãtat si ele încãrcãturã mediaticã si politicã. Cîteva sute de jandarmi au protejat pelerinajele din jurul Patriarhiei iar SPP-istii s-au îngrijit ca înaltele fete politice sã nu intre în contact prea înghesuit cu vulgul. Ele trebuie doar vãzute, admirate si votate. Duminicã a fost Sfîntul Dumitru. Toti Miticii nostri si-au serbat ziua numelui care cum a putut, cu amicii, în familie, cu fast sau fãrã fast. Cele douã evenimente religioase au fost cuplate de înaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române cu evenimentul rar al aducerii moastelor Sfîntului Apostol Pavel din Grecia la Bucuresti. A fost multã lume. Dacã la racla Sfîntului Dimitrie cel Nou te poti închina si în restul anului, oasele sfinte ale Apostolului lui Hristos puteau fi mîngîiate doar acum si rugate de o minune si o milostenie. Centrul Capitalei s-a umplut cu credinciosi, multi dintre ei amãrîti, veniti în cãutarea unei sperante. Au fost ciungi si ologi în cãrucioare, bãrbati si femei cu mintile lunecate pe pustii, însinguratii, cei mereu nenorocosi la loteria destinului. Pavel, cel care nu l-a cunoscut direct pe Mîntuitor, fiind mai întîi un prigonitor al acestuia, s-a convertit printr-o minune fãptuitã pe drumul Damascului. Atunci i s-a arãtat Iisus care l-a întrebat de ce-l prigoneste. Truda lui întru crestinism i-a adus temnitã si umilintã. Aduse la Bucuresti dupã aproape 2.000 de ani de la moarte, moastele Apostolului, cu înaltã încãrcãturã simbolicã pentru credinciosii crestini pot luneca iute în derizoriul vietii unei Capitale dezvãtate sã mai discearnã binele de rãu, frumosul de urît, mãretia de nimicnicie. Cei care trec pe lîngã eveniment ca pe lîngã un miting electoral care-i obligã la un ocol, înjurã politia, primãria si politica. Cea care se va lipi de moaste ca timbrul de scrisoare este politica. În scurtã vreme începe oficial campania electoralã. Ea a început mai demult de fapt. Vom vedea dacã votul uninominal ne va aduce figuri proaspete în locul celor uzate, mãcinate de bolile coruptiei, de gîlcevurile nesfîrsite, de fãtãrnicie. Pînã atunci, sub dangãtul clopotelor noi aduse de la Viena, strãzile din preajma Patriarhiei au fost colindate de lungi coloane de crestini care si-au urmat preotii asteptînd minunea de la oasele sfintilor înghesuite în racle de argint. Pentru unii, dupã raliul de masini, s-a mai petrecut un raliu care a încurcat circulatia - unul de oase sfinte.