Cãlugãrita moare încet. Si sigur.
• sãtucul Negresti, zis si Cãlugãrita, mai are familii normale cît sã le numeri pe degete, majoritatea fiind formatã din oameni singuri • muncile cîmpului si greutãtile i-au adus pe multi aproape de disperare • „Satul moare încet, încet“, spune Gheorghe Carp • „S-au construit anul acesta trei, patru case, însã este prea putin“ a opinat primarul Dãnut Pietraru • mai sînt si alte sate care trãiesc aceeasi dramã • Satul Negresti, comuna Bîra, cunoscut localnicilor mai mult sub denumirea de Cãlugãrita, trãieste astãzi drama îmbãtrînirii si a unei iminente morti lente. Putin peste 200 suflete trãiesc în 67 de gospodãrii, suflete chinuite de bãtrînete si sãrãcie. Ca un fãcut, ca un dat al sortii, bãrbatii din sat sînt chemati la cer mai repede decît femeile asa cã mai bine de jumãtate de sat este plin de vãdane. „Cãlugãrita este un nume primit din vremurile în care în acest loc era un schit de maici. ÃŽn jurul acestui asezãmînt sfînt oamenii sãrmani si credinciosi din zonele Stãnitei, Bîrei si Vulpãsestilor si-au încropit gospodãrii si familii. Abia în vremea comunismului numele a fost schimbat în Negresti, însã noi ãstia mai în vîrstã, tot Cãlugãrita îi spunem. ÃŽnsã Dumnezeu ne împutineazã pe zi ce trece, mai ales bãrbatii. Sãraci, cu pensii mici, ne tîrîim zilele între munca cîmpului si bisericã, singurul loc unde cauti sã te rogi pentru iertarea pãcatelor, sãnãtate si spor în casã. «Dumnezeu dã, dar nu bagã în traistã». Puterile ne pãrãsesc, feciorii ne pleacã de acasã. Satul moare încet, încet“, a declarat Gheorghe Carp, în vîrstã de 65 de ani, unul din „stîlpii bisericii“, enorias de frunte. De pe chipul femeilor a dispãrut orice umbrã de zîmbet, ridurile au sãpat adînc santuri spãlate de ploi si bãtute de vînt. Palmele bãtãtorite de muncã le tin cu sfialã în poalã, sau nu stiu ce sã facã cu ele atunci cînd vorbesc cu strãinii. Lumina din ochi le-a dispãrut, lãsînd loc lacrimilor dupã bãrbatii pierduti, dupã copiii plecati la muncã printre strãini si care dau tot mai rar semne de viatã.
Alinare în post si rugãciuni
Sãtenii nu stiu altceva decît munca cîmpului si sã îngrijeascã de gospodãrii, cu toate cã si agricultura a cam devenit un lux, cînd bagi bani si culegi uscãciune. „Ne-au murit oamenii pe capete, aici în sat. Al meu s-a prãpãdit, sãracul, de inimã, la un an dupã ce Licã, un bãiat al meu, a fost împuscat la Revolutie, de teroristii rãmasi necunoscuti pînã astãzi. Mi-au secat ochii de lacrimi dupã fecior si dupã bãrbat. Am rãmas sã cresc nepotii, fratele lui Licã a plecat în Spania la muncã. Aici, ce sã facã, cine îl bagã în seamã? E greu acum si cu pãmîntul de lucrat. Trebuie sã plãtesti oamenii la prãsilã, aratul, semãnatul. Nu mai ajung banii. De pe urma lui Licã am reusit sã obtin o pensie. Chiar si cu bani nu ne este mai bine“, s-a jeluit Aneta Nemesu. Femeile vãduve nu vor sã mai audã de altã cãsãtorie, chiar dacã se descurcã greu singure. „Cînd ai trecut de 60-70 de ani, nu-ti mai arde de altã cãsãtorie. Esti sãtulã de viatã si asa. Apoi, nu stii ce «podoabã» mai poti lua acasã. Decît sã-l vezi mort de beat si sã mai sarã si la bãtaie, mai bine fãrã. Apoi, pentru a gãsi bãrbat, mai trebuie sã ai timp si sã umbli. Ne trezim dimineata si nu stim apoi în cîte sã ne mai împãrtim. Ne gãsim alinarea doar la bisericã, în rugãciuni si post. Poate, în asa fel, Dumnezeu se va îndura si de noi, cei din Cãlugãrita“, si-a spus nãduful o vecinã de peste drum a Anetei Nemesu.
Putine perspective
Tineretul, din nefericire, preferã sã construiascã locuinte în altã parte, sãtul de munca cîmpului. „Putini sînt cei care au trimis bani acasã sã-si ajute familiile, de fapt nici nu sînt chiar asa de multi plecati, îi numeri pe degete. Anul acesta s-au construit în acest sãtuc trei sau patru case. Probabil dacã în zonã ar fi infrastructura bunã, alta ar fi situatia. Mã bucur, totusi, sã constat cã mai sînt tineri, desi putini, care vin sã construiascã si în zona natalã, sã întemeieze o familie si sã-si ajute bãtrînii. Consiliul Local Bîra, la sãrbãtori, întotdeauna a avut grijã de bãtrînii nevoiasi din toate satele arondate comunei. Au primit pachete cu alimente toti cei care sînt suferinzi, singuri si cu un venit modest. De asemenea au fost alocate fonduri pentru repararea bisericii, una dintre cele mai frumoase ctitorii ortodoxe din zonã. Din nefericire, satele acestea mici se duc încet si sigur“, a conchis Dãnut Pietraru, primarul comunei Bîra. Moartea lentã a satului Cãlugãrita nu este singularã, Tãlpãlãi, Patricheni si Ciurea, comuna Pîncesti, Vlãdnicele, comuna Stãnita, sînt alte localitãti care vor dispãrea odatã cu timpul. Aceste sate aveau soarta pecetluitã încã din vremea comunismului, cînd Nicolae Ceausescu a dispus strãmutarea oamenilor în localitãti mai mari.
|
Autentificare
