DĂŁ-mi un leu sĂŁ-mi iau un covrig

Împrumutul e uneori bun vecin cu cersetoria. În tineretea mea, prin cîrciumi mai ales, o ironie-banc fãcea furori: Dã-mi un leu sã-mi iau un covrig cã mi-e o sete de n-am unde dormi la noapte. Era si un fel de a-ti lua peste picior sãrãcia. Ca în Creangã. Nici frumos pînã la 20 de ani, nici destept pînã la 30 si nici bogat pînã la 40. Dar sãrac ca acum si ca anul trecut si ca de cînd sînt, niciodatã n-am fost. Parcã asa suna citatul din marele povestitor. Ce se petrece acum la noi? O stire-soc a bulversat România. Aflãm cã ne împrumutãm la Fondul Monetar International cu o sumã astronomicã, ceva care merge spre 20 de miliarde euro. Îmi aduc aminte cã o sumã mult mai micã împrumutatã de Ceausescu, sumã la care s-au adãugat mereu dobînzi, ducînd-o parcã la 14 miliarde de dolari, a fost plãtitã de români, strîngînd mereu cureaua, în 25 de ani. Vindeam porcii rusilor si noi mîncam doar adidasii, poreclã pentru copitele rîmãtoarelor, singura parte relativ comestibilã care rãmînea în tarã. Dãdeam, în contul datoriei externe, gãinile din care rãmîneau la noi ghearele si cãpãtînile. Ne culcam cu cosmarul datoriei externe si ne trezeam cu obsesia datoriei externe. Împrumutul de azi, decis si negociat de iubitul nostru presedinte-jucãtor (nimeni din Guvern nu pare a avea habar de negocierile începute imediat dupã Anul Nou de starostele de la Cotroceni, nici mãcar bocii lui) nu pare a avea vreo noimã. Nu existã, cel putin aparent, o urgentã. Nu sîntem cu cutitul la beregatã încã. Si atunci de ce aceastã cerere disperatã a unei sume care nu stiu si nu prea stie nimeni cînd si cum va fi plãtitã? Dobînda e micã, ne linisteste presedintele. În primii doi ani dãm
„doar“ cĂŽte 700 milioane euro. Apoi vine scadenta. Scadenta ĂŽnseamnĂŁ mai mult decĂŽt dublu fatĂŁ de ceea ce datorĂŁm azi bĂŁncilor strĂŁine si nu sĂŽntem ĂŽn stare sĂŁ plĂŁtim. Fericirea, cu alte cuvinte, va dura putin. Vine dupĂŁ aceea dezastrul. DupĂŁ noi - nu-i asa? - potopul! SĂŽnt un individ, conform standardelor la zi, depĂŁsit si chiar primitiv. Intru ĂŽn panicĂŁ numai la gĂŽndul cĂŁ as putea avea vreo datorie. Nu m-am ĂŽmprumutat niciodatĂŁ de bani nici la prieteni nici la bĂŁnci. Nu pentru cĂŁ n-as fi fost pus ĂŽn situatia de a apela la aceastĂŁ formulĂŁ comodĂŁ dar si lasĂŁ, ci pentru cĂŁ instinctul meu financiar a functionat altfel. Asta e. DacĂŁ te nasti cu ochii verzi nu-i poti face cĂŁprui sau galbeni decĂŽt dacĂŁ pĂŁcĂŁlesti lumea cu lentile colorate. Eu nu vreau sĂŁ pĂŁcĂŁlesc lumea. În satul meu mai trĂŁieste ĂŽncĂŁ unul al lui Iordache. Ajuns la bĂŁtrĂŽnete, ĂŽntr-o stare fizicĂŁ si moralĂŁ deplorabilĂŁ, buhĂŁit si alcoolic, reazimĂŁ zilnic stĂŽlpul birtului, vĂŽnĂŽnd cĂŽte un fraier pe care sĂŁ-l tapeze de un ban. DĂŁ-mi si mie, nea LucicĂŁ, 100 de mii. Ti-i dau ĂŽndĂŁrĂŁt mĂŽine. I-am dat odatĂŁ, i-am dat de douĂŁ ori, cu convingerea mereu cĂŁ nu-i mai vĂŁd ĂŽnapoi. Acum nu-i mai dau, cu toate cĂŁ stiu cĂŁ se strĂŽmbĂŁ ĂŽn spatele meu si mĂŁ ĂŽnjurĂŁ. Cazul lui e clasat. Grav e al unui ĂŽnvĂŁtĂŁtor care s-a ĂŽmprumutat, cĂŽnd avea bĂŁiatul gata de nuntĂŁ, de o sumĂŁ mare. Scot banii de douĂŁ ori si imediat ti-i dau ĂŽndĂŁrĂŁt, i-a zis el unui bucurestean care si-a fĂŁcut casĂŁ ĂŽn SĂŽngeru. Bucuresteanul, om pĂŁtit, a cerut o garantie notarialĂŁ. Socrul mare a garantat cu casa. A trecut nunta. N-a scos cĂŽt spera, dar i-au rĂŁmas ceva bani. Zaiafet mare, lĂŁutari scumpi, petrecere ĂŽmbelsugatĂŁ. DupĂŁ nuntĂŁ mirii au plecat ĂŽn strĂŁinĂŁtate iar socrul mare, uitĂŽnd de datorie, s-a pus pe petreceri. Azi nu mai are casĂŁ si este vecin de stĂŽlp la crĂŽsmĂŁ cu ĂŁla al lui Iordache. Si el, cu toate cĂŁ a fost ĂŽnvĂŁtĂŁtor, om cu oarece staif ĂŽn sat, trĂŁieste din ĂŽntins mĂŽna si prĂŁjit cĂŽte un fraier. Pentru ce nuntĂŁ se ĂŽmprumutĂŁ nemilos România, lĂŁsĂŽnd un plocon dureros ĂŽn bratele copiilor? De ce face asta Traian BĂŁsescu? Nu cumva e vorba de nunta lui electoralĂŁ din aceastĂŁ toamnĂŁ cĂŽnd trebuie sĂŁ cĂŽnte lĂŁutarii, sĂŁ curgĂŁ vinul, sĂŁ petreacĂŁ natiunea? DupĂŁ aceea, mila lui Dumnezeu. Stiu cĂŁ Traian BĂŁsescu a fĂŁcut orice cu acest popor. Ca ĂŽntr-o narcozĂŁ, poporul l-a aclamat si-l aduleazĂŁ. Si atunci cĂŽnd a aruncat spre el cu sticla de sampanie din care bĂŁuse, si atunci cĂŽnd a strigat „SĂŁ trĂŁiti bine!“. Sondajele, care indicĂŁ orientĂŁrile noastre de iubire lucidĂŁ, ĂŽl asazĂŁ ĂŽn capul mesei, la nunta pierzaniei, tot pe Traian BĂŁsescu. SĂŁ ne fie de bine!