Gheorghe Papuc, ĂŽn limba rusĂŁ!

Înainte de a scrie aceste rînduri, deschid televizorul sã vãd ce s-a mai rãsturnat prin lumea asta mare. Pic, neinspirat, pe o declaratie care se vrea si smecherã si cu aluzii, a ministrului de interne de la Chisinãu. Îl cheamã Papuc si îl mai cheamã si Gheorghe. Ei bine, acest Gheorghe Papuc dã declaratii în limba rusã, de parcã româna sau mã rog, cum zic rusofonii din Republica Moldova - moldoveana - i-ar puti. Cum dracu de vorbesti tu, mãi Gheorghe, mai usor în limba rusã decît în limba românã? Ce s-a petrecut în genetica fiintei tale? Mama ta de la Chisinãu nu te-a învãtat ceea ce se cheamã, din triburile africane si pînã-n nordul Alaskãi, limba maternã? Acest Gheorghe e directorul arestãrilor. Ultimele evenimente de la Chisinãu au umplut puscãriile basarabene. Ziaristii care au fost acolo spun cã arestãrile se petreceau alandala pe stradã. Erai umflat si gata, ce atîtea explicatii. Explicatiile le dã Gheorghe Papuc, în limba rusã. Sunt, zice el, elemente strãine responsabile de tulburãrile din Republica Moldova. Si mã rog care sînt aceste elemente strãine, de unde vin ele? - întreabã ziaristii. Din România, zice fãrã ezitare ministrul de interne care cîndva era suspectat de implicare în traficul de droguri.
Îmi amintesc o anchetã fãcutã de mine pe strãzile Chisinãului acum aproape 20 de ani. Am remarcat cã toti mãturãtorii din Chisinãu erau români si toti directorii de mari intreprinderi erau rusi. Brodeala dracului! Strîngînd în jurul meu ciopor în Parcul Central al Municipiului puzderie de mãturãtori si mãturãrese (se nimeriserã toti acolo) i-am întrebat cum e cu româna, cum e cu moldoveana. Sunt diferite, zice singurul bãrbat, în rest erau mãturãtori cu fustã. Care e diferenta? - insist eu. Ne întelegem, vãd, perfect. Da, zice el, dar matale vorbesti mai repede. E altã limbã. Deci eu vorbesc o românã mai repede iar el vorbeste o românã mai molcomã, ceea ce îndreptãteste descoperirea lui Stalin cã sînt limbi total diferite. Nouã, a mai zis cu un oftat basarabeanul care era orginar dintr-un sãtuc din apropierea Chisinãului, ne-a fost greu si sub rusi si sub români. Oftatul acela m-a pus pe gînduri. Cu el am plecat acasã si iatã nu-l uit dupã aproape douã decenii. Ce se mai petrece prin lumea asta asezatã cu fundul în sus? În Italia cutremurul a adus jale mare. Morti, rãniti si distrugeri materiale imense. În România urcã ametitor somajul iar frectia împrumutului la FMI încãlzeste piciorul de lemn al finantelor pînã-n campania lui Traian Bãsescu. Dupã aceea... potopul. Scadenta durã vine dupã al doilea mandat bãsescian. Dar va mai fi al doilea mandat al lui Bãsescu? Din ce în ce mai multi se îndoiesc. Disearã, joi, sînt invitat la Palatul Elisabeta pentru a asista la oficializarea candidaturii Principelui Radu la presedintia României. Nu pot merge. Deci Casa Regalã s-a decis. Avem în momentul de fatã trei candidati, în ordinea în care si-au anuntat înscrierea în cursa electoralã : Crin Antonescu de la liberali, Mircea Geoanã de la social-democrati si, iatã, reprezentantul Casei Regale, Principele Radu. Toti trei sînt diferiti structural de Traian Bãsescu. Toti trei sînt, din punctul meu de vedere, mai utili pentru România decît actualul presedinte. O Românie care a îndurat cinci ani de balamuc, de mizerii politice, de pãruialã ca la usa cortului. Toate iscate de marele bãrbat (era sã scriu, Doamne fereste, marele bãdãran) politic de la Cotroceni. Important e însã nu ce gîndesc eu ci ce gîndesc cei multi care voteazã. Cu cine vor vota ei vom vedea în toamnã. Pînã atunci sã auzim, vorba americanilor, numai de bine!