Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Iunie 2009
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 culise.ro
 grazie.ro
 odeon.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Alte Titluri 24 Iunie 2009
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
Gest de suflet după articolul „Viată în întuneric“

Gest de suflet după articolul „Viată în întuneric“

Reactii la articolele Monitorul

o pietreancă cu suflet mare aflată în Italia a donat 200 de euro pentru o femeie oarbă din Pîngărati • gestul a fost determinat de un articol citit în Monitorul de Neamt, în care relatam cîte ceva din viata femeii care-si creste singură fiica de 14 ani • „Banii ne sînt mai mult decît de folos. Vroiam ca în aceasta vară să renovăm garsoniera în care locuim si să schimbăm usa de la intrare. Ne întrebam de unde să facem rost de bani pentru că din pensia mea de 7 milioane si alocatia fetitei, este greu să pui un ban deoparte. Nici nu vă imaginati cît de bine ne-au prins banii si cît de recunoscători sîntem acelei doamne care ne-a ajutat“, a afirmat Gabriela Andronic • aceasta nu a mai văzut chipul fiicei de cînd avea un an si jumătate •

Gesturile caritabile sînt tot mai rare în vremurile acestea străbătute si bulversate de criza economică. Si totusi există, si culmea este că de cele mai multe ori, vin de la oameni modesti care nu au averi ci doar un suflet mare si compasiune pentru cei năpăstuiti de soartă. Sînt oameni foarte bogati sufleteste care nu pot trece nepăsători pe lîngă durerile semenilor si întind o mînă de ajutor celor în suferintă. Asa este si cazul Corneliei Ancuta, o româncă aflată de mai multi ani în Italia, în orasul La Speza, care a fost impresionată de drama unei femei si a fiicei sale prezentată în cotidianul Monitorul de Neamt în mai 2008 si care a tinut să-i ofere un mic ajutor. În urmă cu un an, în ziarul nostru a fost prezentat pe larg, într-un articol intitulat „Viată în întuneric“, cazul Gabrielei Andronic, de 36 de ani, din Pîngărati, care este oarbă de mai bine de 12 ani dar care îsi trăieste viata cu multă demnitate, fără să cersească mila si compasiunea nimănui, în pofida greutătilor de zi cu zi. Cornelia Ancuta, românca plecată de multi ani în Peninsulă a citit povestea acesteia pe internet si, împreună cu un grup de conationali au decis să-i întindă o mînă de ajutor nemtencei, din putinul lor. Au luat legătura cu redactia Monitorului de Neamt iar apoi au trimis suma de 200 de euro. Marti, 23 iunie, banii au ajuns la destinatara gestului caritabil. Gabriela Andronic, care fusese anuntată telefonic de vizita reporterilor de la Monitorul, astepta emotionată si impresionată de faptul că mai există si oameni generosi care nu au rămas insensibili la drama ei. „M-ati lăsat fără grai. Sînt cu adevărat impresionată de gestul acestei doamne. Sînt fericită că în lumea asta mai există persoane care fac gesturi crestinesti si care se mai gîndesc si la altii desi nici ei nu sînt prea bogati. Banii acestia ne sînt mai mult decît de folos. Chiar voiam ca în această vară să renovăm garsoniera în care locuim si să schimbăm usa de la intrare care este destul de veche. Ne întrebam de unde să facem rost de bani pentru că din pensia mea de 7 milioane si alocatia fetitei, este greu să pui un ban deoparte. Asa că nici nu vă imaginati cît de bine ne-au prins banii acestia si cît de recunoscători sîntem acelei doamne care ne-a ajutat. Îi dorim din tot sufletul numai bine si să aibă o viată plină de bucurii si fericire“a spus impresionată Gabriela Andronic.

„Fata mea este lumina ochilor mei“

Aceasta locuieste singură doar cu fiica ei, Ioana, în vîrstă de 14 ani. Adolescenta a fost si ea fericită pentru primirea acestui dar surprinzător, dar, ca un copil obisnuit prea de timpuriu cu greutătile, a spus că nu-si doreste nimic pentru ea din acesti bani ci doar s-o ajute pe mama sa să facă curătenie în micuta lor locuintă. Mai mult, Ioana a tinut să-i scrie cîteva cuvinte în numele mamei ei Corneliei Ancuta, cea care a avut generozitatea de a le trimite cei 200 de euro. Fiecare părinte spune măcar o dată în viată aceste cuvinte atunci cînd se referă la copiii săi, dar fără să dea prea mare importantă vorbelor. Zicala însă este mai adevărată ca niciodată în cazul unei mame complet nevăzătoare care, de mai bine de 12 ani doar îsi imaginează cum arată fiica si care este total dependentă de copilul său atunci cînd părăseste siguranta locuintei sale. Cea care trăieste această dramă cu demnitate, fără să se plîngă, ori să dorească să atragă compasiunea celor din jur. Gabriela Andronic îsi duce existenta împreună cu fiica ei într-o garsonieră dintr-un bloc, fost cămin de nefamilisti din satul Stejaru, comuna Pîngărati. De 8 ani, aceasta este si mamă si tată în casă, si femeie si bărbat, întrucît a divortat de cel care i-a fost sot si împreună cu care a conceput-o pe Ioana. Între mamă si fiică există o relatie specială, fiecare dintre ele fiind principalul sprijin al celeilalte. De altfel, sînt mai tot timpul împreună, cu exceptia orelor în care Ioana este la scoală. Gabriela si-a putut duce handicapul cu zîmbetul pe buze si datorită fiicei sale pe care o iubeste din tot sufletul si pe care încearcă s-o protejeze de tot ceea ce este rău. Fata a fost un copil bolnăvicios fiind suspectată la un moment dat de epilepsie iar acum suferă de un astm bronsic care îi declansează crize de tuse epuizante si o respiratie îngreunată de cel mai mic efort. Cu toate acestea, mamă si fiică sînt multumite una cu alta si împăcate cu soarta.

Destin pecetluit

Gabriela Andronic, originară din satul Turturesti, comuna Girov, s-a născut cu defect de vedere, mostenind boala de la unul dintre părinti. Curios este că dintre cei patru copii, ea si încă un frate s-au născut cu o boală severă a ochilor. Primele cinci clase le-a făcut la scoala din sat, după care, restul pînă la finalizarea gimnaziului, le-a urmat la Scoala Specială de Nevăzători din Tîrgu Frumos. Cum în judet nu există institutii de învătămînt pentru persoane cu deficiente ale văzului, Gabriela a mers apoi la Arad, la o scoală profesională specializată în celuloză si hîrtie. Din păcate, problemele ei de vedere s-au agravat, iar găsirea unui loc de muncă, în Neamt, a devenit un lucru imposibil. Astfel, în 1991, ea a fost pensionată pe caz de boală. Desi banii erau putini, tînăra se multumea că avea casă si masă la părinti si muncea pe lîngă gospodăria acestora. Asa l-a cunoscut pe cel care în 1994 i-a devenit sot. Un an mai tîrziu, pe 9 februarie, a adus-o pe lume pe Ioana. „La vremea aceea încă zăream. Am fost la doctor, la Bucuresti, unde mi s-a spus că din cauza tensiunii intraoculare trebuie să mă operez. Am făcut sapte operatii la ochiul stîng si patru la dreptul, dar fără rezultat... La două luni de la operatie nu am mai văzut nimic... Asta s-a întîmplat cînd avea Ioana un an si jumătate... De atunci, eu nu am mai văzut cum arată fata mea... Îmi spune ea, îmi imaginez, îmi spun alte persoane...“, rosteste femeia cu nodul de lacrimi în gît, străduindu-se din răsputeri să treacă neobservat. Ioana îi este de foarte ajutor mamei la treburile gospodăresti, mai ales de vreo doi-trei ani încoace. Învătată si secondată de către mama sa, adolescenta deretică prin casă, aspiră, mătură, spală de mînă ceea ce nu încape sau nu se poate da la masina automată, mochetele din cameră, ori presurile de pe hol. Ioana face si mîncare. Chiar maioneză pentru salata boeuf. Ea îsi doreste o combină frigorifică, dar nu are bani ca să o cumpere. Nu si-o poate permite nici măcar în rate. Pentru că venitul său este mult prea mic. „A dori este omeneste, dar nu tot ce vrem se si poate. Am învătat să ne multumim cu putin si să aducem slavă lui Dumnezeu pentru cît avem. Nu lucrurile materiale contează, ci sănătatea. Asta cer mereu de la Tatăl ceresc cînd mă rog si asta îi spun si Ioanei. O mai învăt să aibă milă de oameni si să nu fie răutăcioasă, să nu rănească pe nimeni, nici cu vreun gest, nici cu vorba. Adică să aibă bun simt si suflet. Pentru că eu cred că infirm nu este cel care are un defect fizic, ci acela fără suflet“, îsi exprimă gîndurile Gabriela Andronic. Aceasta este doar o parte a povestii unei supravietuitoare prezentată de Monitorul de Neamt anul trecut si care a impresionat profund.

Articol afisat de 1390 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Magda VASILACHE)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective