O viatã dedicatã sãnãtãtii si dansului
• asistentul medical kineto-terapeut Mihai Pãduraru a iesit la pensie, dupã 40 de activitate în slujba sãnãtãtii • în adolescentã, acesta a urmat sase ani cursurile Scolii de Balet din Bucuresti, la care a fost nevoit sã renunte dupã ce s-a îmbolnãvit • Mihai Pãduraru a învãtat mii de copii tainele dansului, acestia obtinînd numeroase premii nationale si internationale • Pasiunea pentru dans si dãruirea fatã de oamenii, pe care i-a îngrijit în descursul a peste 40 de ani de activitate în slujba sãnãtãtii, l-au mentinut în formã pe asistentul medical kineto-terapeut Mihai Pãduraru. Desi acesta a iesit la pensie de cîteva zile, cadrele medicale de la Spitalul Roman se bucurã încã de prezenta sa, deoarece acesta a rãmas lider al Sindicatului Sanitas, filiala Roman. ÃŽn urmã cu 40 de ani, Mihai Pãduraru si-a început activitatea de asistent medical generalist, iar dupã opt ani, în urma unui examen, a devenit asistent de culturã fizicã medicalã, specialitate care în prezent poartã denumirea de kineto-terapie. Alegerea acestei profesii nu a fost întîmplãtoare, deoarece, de mic copil, Mihai Pãduraru a fost pasionat de balet, domeniu în care s-a pregãtit timp de zece ani. Din cauza unei boli, pe care a suferit-o la vîrsta de 16 ani, acesta a fost nevoit sã întrerupã activitatea ca balerin. Cîtiva ani mai tîrziu, Mihai Pãduraru a urmat Scoala Tehnicã Sanitarã, optînd pentru o profesie apropiatã de pasiunea sa. Timp de 40 de ani asistentul medical a fost si coregraf, învãtînd sute de copii tainele dansului. „Am fost îndrãgostit de dans încã de la vîrsta de sase ani. De la vîrsta de zece ani am fost elevul Scolii de Balet din Bucuresti si la 16 ani, în urma unei injectii, am fãcut o hepatitã epidemicã de tip B, din cauza cãreia am fost nevoit sã întrerup scoala, terminîndu-mi studiile liceale la Liceul Roman Vodã. ÃŽn anul în care m-am îmbolnãvit mi se fãcuse dosarul pentru a urma cursurile celei mai mari Scoli de Balet din lume «Vaganova», din Sankt Petersburg, dupã absolvirea cãreia as fi devenit prim solist al Operei Române. Acolo ajungeau cei mai buni elevi ai Scolilor de balet, însã din cauza bolii a trebuit sã mã reorientez si, în urmã cu 40 de ani si o lunã, am absolvit Scoala Tehnicã Sanitarã din Roman. Fostul meu diriginte, doctorul Toporas, m-a sfãtuit sã mã specializez ca asistent kineto-terapeut, pentru cã nu as fi putut sã lucrez la patul bolnavului, eram prea îndrãgostit de dans si miscare. La începutul carierei mele, în acest domeniu a trebuit sã învãt singur, pentru cã nu erau manuale.
Kineto-terapie în pasi de dans
Pe 17 mai 1971, am venit în Roman si am fost primul asistent de kineto-terapie din judetul Neamt. Am avut si oameni care m-au ajutat foarte mult, doctorita Suzana Corciovã fiind unul dintre ei. Datoritã ei m-am ridicat pe linie profesionalã“, a povestit Mihai Pãduraru. Nu de putine ori Mihai Pãduraru a fost pus în situatia sã lucreze luni în sir cu oameni care au rãmas cu handicap fizic în urma unor accidente, însã de fiecare datã cînd acestia voiau sã renunte la lupta cu boala erau încurajati de asistentul medical. „Unul dintre pacientii mei, care mi-a fost de altfel si coleg de scoalã, a fost regretatul profesor de francezã Ene care din cauza unor afectiuni cardiace a rãmas cu sechele si a avut nevoie de recuperare medicalã. A fost perseverent si nu a renuntat nici o clipã sã vinã la kineto-terapie. Le-am explicat tuturor pacientilor care mi-au trecut prin mînã cã este o terapie prin miscare, nu una prin chin si cã insistenta este mama succesului. Am îndrãgit foarte mult profesia, în anul 1980 am urmat un curs de perfectionare în balneofizioterapie. Nu am ratat nici o ocazie sã-mi îmbogãtesc cunostintele în acest domeniu, participînd la o serie de manifestãri stiintifice. Dupã Revolutie am fost ales liderul Sindicatului Sanitas la Spitalul Roman, functie în care am rãmas si dupã ultimele alegeri din luna mai. Cred cã este o traditie în familie, pentru cã si tatãl meu a condus multi ani Sindicatul de la Fabrica de Zahãr“, a mai spus Mihai Pãduraru. ÃŽn paralel cu activitatea desfãsuratã în spital, asistentul medical a cãlãuzit pasii a mii de copii pe aripile dansului, în cadrul Clubului de dans de la Casa Armatei. Numeroase premii în tarã si peste hotare au încununat activitatea sustinutã ani buni de cãtre maestrul coregraf romascan. Formatia de dansuri „Amicitia“, pe care Mihai Pãduraru o conduce în prezent, a obtinut o serie de premii la festivalurile internationale, ultimul avînd loc în Belgia, în aceastã varã. Cele mai mari realizãri ale acestui om, apreciat deopotrivã de colegi, elevi, pacienti si familie, sînt cei doi copii, Anca si Bogdan. „Fiica mea, Anca, mi-a cãlcat pe urme, este kineto-terapeut în Torino si fiul meu Bogdan este subofiter si muzicant în Fanfara de la Miercurea Ciuc. Am doi copii buni si o familie de care sînt mîndru. Cred cã pasiunea pentru dans am mostenit-o de la tatãl meu care, desi în 1943 a pierdut un picior în timpul rãzboiului, a continuat sã danseze si m-a învãtat balet. Voi scrie o carte legatã de Coregrafia din orasul Roman. Dacã ar fi sã iau viata de la capãt as opta pentru aceeasi profesie de asistent medical si cu sigurantã as rãmîne la pasiunea de-o viatã, dansul si miscarea“, a mai spus Mihai Pãduraru.
END
|
Autentificare
