Aurel Dumitrascu, comemorare de suflet la Borca

• o parte dintre cei care l-au cunoscut pe poetul născut la Sabasa au tinut să-i mai aducă un omagiu • „Citea enorm, traducea mult, asculta muzică de calitate si lupta pentru impunerea bunului gust acolo unde non-valoarea avea rădăcini foarte adînci“, a spus bibliotecara Ana Lupescu • „Aurel a iubit cu generozitate oamenii, copiii, animalele, muntii, pe mama si-n general tot ceea ce ne înconjoară“, a spus, despre fratele trecut prea repede în nefiintă, Ionel Dumitrascu •

Valea Bistritei s-a „îmbogătit“ în această săptămînă cu o lacrimă întru comemorarea poetului optzecist Aurel Dumitrascu, născut la Borca în urmă cu 54 de ani, pe 21 noiembrie si plecat spre vesnicie, pe 16 septembrie 1990, plutind pe o aripă de înger. Dincolo de aducerile aminte ale rudelor, fostilor prieteni si iubitorilor de poezie, la loc de cinste s-a situat simpozionul de miercuri, 25 noiembrie, desfăsurat la Liceul „Mihail Sadoveanu“ Borca, gratie profesorilor locului si mai cu seamă bibliotecarului comunitătii, Iolanda Ana Lupescu, ce avea să aducă în prezent un crîmpei din ceea ce a însemnat pentru cultura românească poetul Aurel Dumitrascu. „A fost un poet de prim rang al generatiei ‘80, de o verticalitate exemplară, calitate morală de invidiat si o sete de cultură de nepotolit. Citea enorm, traducea mult, asculta muzică de calitate si lupta pentru impunerea bunului gust acolo unde non-valoarea avea rădăcini foarte adînci. A încercat în scurta-i viată să împace realitatea lecturată cu cea trăită si să convingă prin opera sa că singurul mod în care trebuie înteles realul este cel poetic“, avea să spună, citînd doar un fragment din întreagu-i expozeu, bibliotecara Lupescu, colegă de generatie, prietenă si rudă cu poetul, omul care poate l-a înteles cel mai bine pe Aurel Dumitrascu. Beneficiarii actului de cultură de la Borca, întreprins prin actiunea de miercuri, aveau să fie o parte a elevilor de liceu, care după cele aflate despre poet prin vorbele încărcate de emotie ale bibliotecarului, au tinut să întreprindă un scurt pelerinaj la casa natală a lui Aurel si chiar la mormîntul scriitorului, ambele locuri situate în satul Sabasa. Aici, aceleasi emotii, datorate universului material în care a trăit autorul „Furtunilor memoriei“ sentimentul înalt al reîntîlnirii cu poetul, prin tot ceea ce timpul încremenise în fapt.

„Regret că s-a petrecut atît de repede“

Apropierea de ceea ce a însemnat Aurel pentru oamenii locului si, prin creatia sa, de poezia anilor’80, s-a făcut prin prezenta la casa părintească a fratelui scriitorului, Ionel Dumitrascu. „Vă aflati într-un loc devenit prin poetul Aurel Dumitrascu, fratele meu, un mediu plin de încărcătură emotională, un loc care te inspiră si unde zăbovind si reîntorcîndu-te în timp, devii mai bun. Multă lume care vine aici, încercînd să-l regăsească pe Aurel, pleacă încărcată emotional. Există un anumit farmec care-ti dă de gîndit în ceea ce priveste viata. Nu întîmplător eu si familia mea ne-am întors acasă, fermecati de locurile copilăriei si atrasi de amintirea celui ce a fost poetul Aurel Dumitrascu, omul care, de ce să nu recunosc, mi-a influentat cultura prin lecturile recomandate si prin discutiile purtate de-a lungul timpului. Desi eu am fost un tip pragmatic, am găsit puncte comune, privind filozofia, literatura, pictura, arta în general, cu diferentă că el, trecîndu-le prin capacitatea sa de abstractizare, le-a ridicat la rang de cultură adevărată. Cît priveste legătura sa cu locurile natale, Aurel a iubit cu generozitate oamenii, copiii, animalele, muntii, pe mama pentru care a nutrit o dragoste specială si-n general tot ceea ce ne înconjoară. Regret că s-a petrecut atît de repede“, a tinut să spună inginerul Ionel Dumitrascu.

Uitarea...

Dincolo de trecerea meteorică a poetului prin astă lume, Aurel Dumitrascu a tinut să lase posteritătii „memoria cărtilor“ scrise cu înaltă trăire intelectuală precum „Furtuna memoriei“ - 1984, „Biblioteca din Nord“ - 1987, „Mesagerul“ - 1992, „Tratatul de eretică“ - 1995, „Mesagerul. Opera poetică“ - 1997 si „Fiara melancolică“ - 1999. Apoi, au mai văzut lumina tiparului, gratie prietenului său, poetul Adrian Alui Gheorghe, jurnalul vietii sale „Caietele Maro“, volumele 1-4, si dialogul dintre cei doi, cuprins între paginile volumului de corespondentă „Frig“. Că întîmplarea culturală de la Borca dedicată comemorării poetului Aurel Dumitrascu la cei 54 de ani de la nastere, a fost o reusită, n-o contestă nimeni. De pe urma sa au avut de cîstigat liceenii locului si nu numai. Ideea e că, dincolo de bucuria faptului împlinit, trăit de initiatorul activitătii, Iolanda Ana Lupescu, aveam să descoperim un licăr de nemultumire pe obrazul aceluiasi om. „Sînt fericită pentru că am reusit să-l comemorăm pe Aurel cu prilejul aniversării zilei sale de nastere, dar tristă, deoarece simt că amintirea poetului a intrat într-un oarecare con de umbră. Dacă altădată la Piatra Neamt se organiza un concurs de poezie, prilej de debut pentru tinerii scriitori, acum nu mai stiu să se întîmple asa ceva. Apoi, mă doare faptul că tinerii locului nu cunosc aproape nimic despre opera lui Aurel Dumitrascu. De aceea, consider că prin activitatea organizată am reusit un exercitiu de moralitate fată de un mare poet“, a declarat Ana Lupescu.