 Veste bunã: rachiul nu se accizeazã!
• sînt scutite de birul la stat cantitãtile de pînã la 250 de litri • pînã acum numai 50 de litri scãpau de accizare, iar proprietarii de alambicuri trebuiau sã tinã o contabilitate la sînge • Nemtenii care detin cazane de rachiu si produc pentru consumul propriu, au scãpat de plata dãrilor la stat, respectiv de accizarea licorii bahice. Mãsura este valabilã numai în cazul în care licoarea este destinatã consumului propriu, si numai în limita unei cantitãti de 250 de litri. Reglementarea a fost publicatã în Monitorul Oficial de pe 25 noiembbrie 2009 si aduce mai multe noutãti. Prima se referã la scutirea de la plata accizelor a tuicii si rachiurilor de fructe destinate consumului propriu al gospodãriilor individuale, în limita unei cantitãti de cel mult 250 litri de produs pentru fiecare gospodarie individualã/an, cu concentratia alcoolicã de 100% în volum, conform actului normativ. Pînã acum normele în vigoare prevedeau accizarea prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei pentru alcoolul etilic, în limita unei cantitãti de cel mult 50 litri de produs pentru fiecare gospodãrie individualã pe an. A doua modificare are în vedere majorarea plafonului maxim pentru cantitatea de vin pentru care nu este obligatoriu ca productia sau depozitarea, acolo unde acciza nu a fost plãtitã, sã aibã loc într-un antrepozit fiscal. Acest avantaj profitã micilor producãtori de vinuri care produc în medie mai putin de 600 hl de vin pe an. Reamintim cã de la începutul anului 2007 producãtorii particulari de rachiu aveau obligatiade a declara la Fisc capacitãtile de productie, în vederea accizãrii lichidului bahic. Cum era de asteptat nemtenii nu au fãcut coadã la Fisc pentru a declara cazanele desi în localitãtile rurale este cel putin un cazan la douã gospodãrii. Asa de face cã la începutul anului trecut numai doi nemteni îsi declaraserã alambicurile. La acea vreme, ce curgea pe teavã era împãrtit de lege în douã tipuri, cel pentru consum si cel pentru vînzare. Obligatia înregistrãrii „capacitãtilor de productie“ se impunea chiar dacã se producea sau nu rachiu într-o lunã calendaristicã. Detinãtorii aveau obligatia de a mentiona cantitatea aproximativã pe care o vor produce, tipul de instalatie detinutã si capacitatea acesteia. Cazanul trebuia contorizat, iar organul de control îl sigila. Ori de cîte ori proprietarul aprinde focul pentru a face rachiu, trebuia sã cearã desigilarea. Dupã ce treaba se terminã, se aplicã din nou sigiliu, pînã la urmãtoarea sarjã. Cînd proprietarul intentiona sã vîndã produsul, trebuiea sã se doteze cu spatii de depozitate si era obligat sã afiseze pretul si sã tinã la zi contabilitatea si plata dãrilor cãtre stat. Ulterior aceste atributiuni au trecut din curtea Fiscului în cea a Vãmii.
|
Autentificare
